3,231 matches
-
zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall! ― Ce e? Apăru imediat ofițerul care trebuia să ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru uimit cînd văzu cine e. Hedrock se minună observînd că urletul lui redusese întreaga sufragerie la tăcere. La toate mesele oamenii încetaseră să mai mănînce, își întrerupseseră conversațiile particulare și-și ațintiseră privirile asupra mesei imperiale și asupra lui. Conștient de faptul că și-a sporit auditoriul, Hedrock își întări glasul, își încordă diafragma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceva de băut? întrebă Angela -Cum vrei, zise Radu cu capul în pământ. -Sigur că vrea, mormăi Nicolae. Angela aduse o sticlă cu vin. După ce fratele ei mai bău două pahare, închinând cu Radu, adormi. Cei doi îl duseră în sufragerie, așezându-l pe canapea, după care imediat începu să sforăie. Radu și Angela s-au întors în bucătărie, unde au mai băut câte un pahar din vinul rămas în sticlă. Și amandoi lăudau petrecerea. Din cauza căldurii din bucătărie și a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ei, așteptând pe cei mai vârstnici, pentru a depăna amintiri și mai ales pomenindu-i pe cei plecați în veșnicie, pentru care acum ea se ruga așa cum făcea de obicei în această Sfântă seară. Acum aflându-se toți patru în sufragerie, Livia își recăpătă din nou veselia, cu care-i contamină și pe ceilalți. Putea chicoti în voie, spunându-i pentru a doua oară Ramonei că-i stă mult mai bine cu părul tuns și coafat. într-adevăr, îi dădea un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
case, iar eu, cu credința celor ce Încă Își mai pot număra anii pe degetele de la mîini, eram convins că, dacă Închideam ochii și Îi vorbeam, ea m-ar fi putut auzi de unde se afla. Uneori, tata mă asculta din sufragerie și plîngea pe ascuns. Îmi amintesc cum, În acea dimineață de iunie, m-am trezit țipînd. Inima Îmi bătea În piept ca și cum sufletul ar fi vrut să-și deschidă drum și s-o ia la goană pe scări În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pesete, un om ce nu-și putea permite să-i dăruiască fiului său un stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit, zise el. A sunat Tomás Aguilar. Spune că v-ați dat Întîlnire. Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a lăsat seara, tata s-a retras În camera lui, a Îmbrăcat cel mai bun costum și s-a Întors cu un pachet Înfășurat În celofan pe care l-a așezat pe măsuța din sufragerie. Cadoul meu. A luat loc la masă, a băut un pahar cu vin alb și s-a pus pe așteptat. Invitația spunea că cina era la ora opt și jumătate. La nouă și jumătate Încă mai așteptam. Tata mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la orice oră. — N-am de gînd s-o mai văd pe Clara sau să mai vorbesc cu ea, am zis eu. Tata s-a mărginit să Încuviințeze În tăcere. M-am lăsat să cad Într-unul din scaunele din sufragerie. Privirea Îmi căzu În pămînt. — Îmi spui pe unde ai fost? — Am umblat. — Am tras o spaimă de moarte. Nu era mînie În glasul lui, nici măcar reproș, doar oboseală. — Știu. Și-mi pare rău, am răspuns. — Ce-ai pățit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o clipă. Tata a Încuviințat. Am luat pachetul și l-am cîntărit. I l-am Întins tatei fără să-l deschid. Cel mai bine ar fi să-l returnezi. Nu merit nici un dar. — Darurile se fac pentru plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atîta vreme cît o puteam susține cu privirea, secundă cu secundă. 18 CÎnd am ajuns acasă, am descoperit că Fermín sau tata deschiseseră deja librăria. Am urcat un moment la etaj ca să ciugulesc ceva. Tata Îmi lăsase pe masa din sufragerie niște pîine prăjită, marmeladă și un termos cu cafea. Le-am dovedit pe toate cum se cuvine și am coborît În mai puțin de zece minute. Am intrat În librărie pe ușa din dos, care dădea spre holul clădirii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am putut Întrezări un dormitor modest, fără ferestre. Asta era tot. Restul locuinței se reducea la o baie minusculă, fără duș și fără cadă, prin care pătrundeau tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă făcu să bănuiesc că acea cafea cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-un ungher al sufrageriei unde avea un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care mă lovea În față și m-am Îndreptat spre universitate. Trecînd peste Ramblas, mi-am deschis drum pînă la strada Tallers și m-am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de oră este beată. Ștefi trăiește într-o casă enormă, dar prietenii spun că se plânge mereu că este săracă. Se pare că venirea mea a impus un protocol pe care Ștefi ține să-l onoreze, de aceea mâncăm în sufragerie, deși mi-ar fi plăcut să luăm masa în grădină. Mă duc în baie, sunt îmbrăcată într-un pantalon și o cămașă de bumbac albe, foarte arătoase pentru România, privindu-mă aici în oglindă, le văd ponosite, prost spălate, prost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un bărbat cam la șaptezeci de ani, înalt, chipeș, îmbrăcat ca un englez, cu foarte mult rafinament, în nuanțe de bej, mi-l prezintă, după care îi spune: "Să ai grijă de ea", îi face cu ochiul și dispare în sufragerie. Acum e acum, îmi spun în mintea mea, Silvia se uită la mine, ne facem cu ochiul, Jozsi se uită la paharul meu și spune galant: "se pare că misiunea mea de paharnic va fi foarte ușoară", într-un grai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că a intrat într-un cavou. Nimic nu se mișcă în jur. Doar cele două televizoare. Unul la soacra și unul în sufragerie, unde bărbatul ei stă lipit de sticlă de cum vine de la lucru până pune capul pe pernă. Se roagă în sinea ei să nu iasă soacră-sa din cameră. Cum iese din cameră, cum începe interogatoriul. Ca la poliție. Trebuie să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afișate în dreapta și-n stânga intrării. De atunci au trecut ani. Viața mea nu s-a schimbat. Sigur, mi-am plătit datoriile care mă obsedau. Dar au rămas datoriile făcute pentru scrierea acestei cărți. Apoi, s-a stricat întrerupătorul din sufrageria mea de trei ori, mi-am luat, din Târg, telecomandă proastă de televizor, mi-am accidentat mașina de două ori și am spălat-o de nouă ori, mi-am depanat computerul de patru ori, mi-am tras muzică de la Belfast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Eu am zis - știi ceva, nu mă mai duc deloc... și a făcut greșeala să dea cu coada de mătură în mine. Și în momentul ăla televizorul Sony și un radiocasetofon cu stație au aterizat jos, pe trotuar, masa de sufragerie spartă, biblioteca făcută bucăți, dezastru, și eu m-am întrebat după aia ce-a fost în mintea mea... Curaj, un curaj - forța respectivă. Nu e ușor să treci de un om mare, copil fiind... Dar după aceea, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-i vorbească în prezența lor. Takamori a înțeles imediat și i-a spus: — Gaston, vrei să mergem sus? — Da, da. Takamori a luat-o înainte, iar Gaston urcă scările încet după el. Tomoe, pe care au lăsat-o în sufragerie, a deschis radioul și-i așteptă să se întoarcă. A fost dezamăgită că n-a invitat-o Gaston și pe ea. În plus, era foarte curioasă să afle despre ce era vorba. La radio se cânta una dintre melodiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e-n ziua de azi... - Vreau acasă, mă duc singur, nu fac nimic, stau în curte, vreau acasă... - Ba ai să stai aici și-ai să taci! Vezi c-o cauți cu lumânarea... Și unchiul Mișu mi-arată diplomele din sufragerie și ordinele legate cu panglică tricoloră primite de la fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă! Tu mai ții cât de cât la mine, mă mai vezi ca pe o femeie sau sunt numai un gunoi în ochii tăi? - Da. *** „Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ochi. L-am Întrebat dacă pot să beau și eu apă minerală, la care el dădu din cap fără a se opri din frecat la ochi. În afară de canapeaua pe care se lungise Yazaki, mobilierul camerei consta dintr-o masă de sufragerie, un pat așezat lângă fereastră și un radiocasetofon așezat direct pe pardoseală. Am rămas În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
va mai pune ochii pe el vreo altă fată, poate că nu voi mai avea de ce să fiu geloasă, mă gândeam eu. În timp ce mie Îmi treceau toate acestea prin minte, Maestrul a coborât din pat și s-a Îndreptat spre sufragerie. Perdelele erau trase, și În cameră era semiîntuneric, cu toate acestea l-am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau argint. Asta caut. Aici trebuie să fi căzut.“ Așezat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cap a încuviințare. Ei îi plăcea săpunul cu ulei de palmier, foarte bun pentru ten, dar înțelegea că bărbaților le place ceva mai tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]