3,177 matches
-
îi conduc în ciorapi și mă opresc în prag, așteptându-i să se urce în lift. Liftul vine repede și mi-i ia din fața ochilor înainte să apuc să mă dezmeticesc. Intru în casă, strănutând. Mă duc la geamul de la sufragerie și mă uit atentă. îi văd pe ai mei îndepărtându-se tot mai mult de bloc, de mine. Par atât de mici de la etajul opt! Și totuși, îi re cunosc imediat, cum merg împreună, au amândoi un mers ho tărât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la ceas. Se făcuse destul de târziu. Oare când avea să mă sune Eduard? Am mai stat puțin de vorbă cu ai mei, după ce mama a încheiat convorbirea telefonică, însă vraja aceea țesută între noi se făcuse ferfeniță. Am ieșit din sufragerie cu temerea ivită din senin că, dacă mai rămânem toți trei acolo, o să înceapă iar să duhnească a mortăciune. Mi-am pus o casetă cu Pink Floyd (Wish You Were Here), am stins toate luminile și m-am vârât în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Trebuie să mă așez unde va, altfel pic!, i-am spus, sprijinindu-mă de brațul lui. M-a măsurat din ochi și abia atunci mi-a văzut gaura din ciorap și genunchiul sângerând. M-a tras ușor de mână înspre sufragerie și m-a ajutat să mă așez pe canapea, cu gesturi de o surprinzătoare delicatețe. — Te dddoare genunchiul? m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poate, a murmurat Bobo, cu părere de rău, nnnu se poate, Ccclara! Nu vrea să vvvorbească deo-ccam-dată cu nimeni! S-a ridicat de pe canapea și mi-a spus că se duce să-mi facă un ceai. Am rămas singură în sufragerie. Eram complet zăpăcită. Nu pricepeam nimic. Tot ce știam era că Eduard avusese un accident și că, pentru un motiv care mie îmi scăpa, nu mai puteam să-l văd și să-l aud pentru un timp. Săptămâni întregi. Poate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pat, netezindu-mi rochia, fără să mă uit la ea, ca să nu-i văd reproșul că m-am culcat îmbrăcată în rochia nouă. Din fericire, mama nu zice nimic, doar mă trage ferm de braț și mă las condusă în sufragerie, unde e tata. Mama mă așază la masă ca pe un copil, întrebându-mă despre petrecere, cu același ton grav în care încearcă să strecoare puțin interes, cu toate că o simt foarte tensionată. O privesc cu gura căscată. Nu știu de ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
promis! Iar dacă ezită, dă-mi mie numărul ei de telefon s-o sun, c-a rămas agenda mea la tine, după cum bine știi! 2. Bobo puse telefonul în furcă și rămase mult timp pe gânduri, așezat pe canapeaua din sufragerie. Patul lui. Cu toate că Edi îi dăduse voie până una-alta să doarmă în camera îngustă și obscură, cu portrete pe pereți, Bobo continua să doarmă în sufragerie, așa cum făcuse de când se știa. Camera îngustă și obscură, care pe vremuri îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
telefonul în furcă și rămase mult timp pe gânduri, așezat pe canapeaua din sufragerie. Patul lui. Cu toate că Edi îi dăduse voie până una-alta să doarmă în camera îngustă și obscură, cu portrete pe pereți, Bobo continua să doarmă în sufragerie, așa cum făcuse de când se știa. Camera îngustă și obscură, care pe vremuri îi plăcea lui Edi atât de mult, pentru că, după părerea lui, îi conferea automat un aer sobru și enigmatic, făcându-l să arate mai interesant în ochii celorlalți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
următoarele le faci de la bun început în două exemplare. Eu o să le vând persoanelor respective contra cost, banii ți-i dau ție, cu un mic comision pentru mine, iar originalele rămân la noi. Eventual facem o expoziție cu ele... în sufragerie... Ce părere ai? Niciodată nu îi acordase atâta atenție. Dar Bobo nu era prea entuziasmat. Bănuia o minciună gogonată în spatele propunerii și nici nu era în stare să-și închipuie că ar putea expune desenele în sufragerie, unde domnul Scarlat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ele... în sufragerie... Ce părere ai? Niciodată nu îi acordase atâta atenție. Dar Bobo nu era prea entuziasmat. Bănuia o minciună gogonată în spatele propunerii și nici nu era în stare să-și închipuie că ar putea expune desenele în sufragerie, unde domnul Scarlat obișnuia să ia masa, să asculte muzică simfonică și, în general, să se relaxeze, în puținele ore pe care și le petrecea acasă. în același timp însă, nu era niciodată în stare să-și refuze fratele. Așa că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fălea printre cunoscuți că are talent la desen. Era într-o seară când trecuse pe la ei o fată care îl iubea - îl adora, ce mai! - pe Edi. Edi întârziase, era - evident - cu Anda. Fata se așezase pe un scaun în sufragerie, picior peste picior, și privea visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pat cu o prezență feminină, încât își dădea drumul în cele din urmă. Dar asta numai în patul lui Edi. Niciodată în patul lui. Deseori, pe vremea când venea câte o fată la Edi, Bobo ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă cu ochii minții
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prindă înainte de mutare. O va căuta cu pretextul că a dorit, totuși, să-i înapoieze jurnalul. Dar pentru asta, întâi și întâi, trebuia să-l citească. în noaptea aceea, Bobo aprinse toate luminile din casă, se așeză la masa din sufragerie și începu să citească jurnalul Clarei. Nu se mai opri. Ceea ce citea era aproape insuportabil, ca o autopsie pe un corp viu. Știuse, simțise de la bun început că ea e altfel, e altceva. Clara e altceva, își repeta el, în timp ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai mult îi plăceau lui Bobo aceste momente: când toate ușile din casă erau deschise și el lucra în camera mică, tatăl său se odihnea în camera lui, dar pe amândoi îi învăluia și îi lega muzica de la pick-upul din sufragerie. Rareori vorbeau între ei. în puținele dăți când se nimerea să ia masa împreună, de cele mai multe ori duminica la prânz, lui Bobo îi plăcea să facă el pregătirile. Nu știuse să gătească, dar găsise în dulapul de lângă aragaz o carte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în cartier, parcă, nu știu cum, cade tot trecutul peste mine și nu-mi place asta, nu-mi face bine... Bobo îi făcuse loc să intre, amuțit. Tot nu-și revenise din ui mire și nu-și găsea glasul. Clara intrase în sufragerie și o cerceta atentă, de parcă ar fi vrut să vadă dacă nu cumva se ascunde cineva pe după uși. Apoi privirea i se opri asupra bagajului lui Bobo, și acolo rămase. — Te-am deranjat, scuză-mă! Vii de undeva sau pleci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
portret uluitor mi-ai făcut! Dar l-am aruncat... L-am rupt în bucăți și l-am aruncat pe geam. Credeam că-i desenat de Eduard. Mi-l închipuiam un adevărat personaj de roman... A trecut... Clara deschise ușa de la sufragerie și se îndreptă spre ieșire. Bobo o urmă tăcut, aproape târșâindu-și picioarele, pe care le simțea mai grele ca nicicând. înainte de a ieși pe ușă, Clara se întoarse spre el și adăugă: — Spune-i... Spune-i că mi-aș
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând din cap cu putere, par că pentru a se scutura de toate semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alături, simțea cum se așterne peste ea urzeala grea a unei învelitori inconfortabile. Era o chemare ațâțător respingătoare spre ceva ilicit și curios de îmbietor totodată. își umplu din nou ceașca de porțelan cu cafea și intră cu ea în sufragerie. Se așeză pe un fotoliu și își mai aprinse o țigară mentolată, studiindu-și în treacăt unghiile lungi, lăcuite într-o nuanță grena. în mod ciudat, simți în nări un miros de cerneală și se uită nedumerită în jur. Era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru cadoul domnului Neacșu. Orice gând despre el o târa, lipicios și neabătut ca mersul unui melc, într-o zonă mocirloasă din care nu știa cum poate ieși. Un răpăit neașteptat o făcu să-și ridice privirea spre geamul de la sufragerie. începuse să plouă. O ploaie grea, de sfârșit de lume. Nu se mai vedea nimic pe geam. Se apropie curioasă de fereastră. Ploua cu stropi deși ce păreau să se lege unul de altul într o pânză țesută de un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la geam. Poate că, dacă simțea ploaia, își aducea mai bine aminte de acea duminică îndepărtată și de compunerea pe care o scrisese. Deschise cu băgare de seamă geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture uriaș, orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci auzi telefonul și se repezi să răspundă. Alergă într-un suflet spre sufragerie și apucă receptorul gâfâind. Era convinsă că este Ion la telefon. Ea o să-i spună dintr-o răsuflare ce s-a pe trecut și el o va liniști, ca întotdeauna, cu glasul lui energic și cumpănit, și va rezolva cumva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
l-a cunoscut pe Breban și i-a povestit despre noi, nu, la o bere... Clara tăcea. Tăcea, așteptând uluită, o urmare. Simțea cum încep să-i ardă obrajii. — Și? întrebă ea, într-un târziu, pe când se îndreptau înapoi spre sufragerie. Mai știi ceva de Sorin? Te-ai mai văzut cu el? Nu v-a părut rău nici o clipă? — Eram niște copii, Clara, ce naiba! La vârsta aia treci ca fulgul de la un lucru la altul! Și chiar și lucrurile care la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu poftă, dezvelindu-și strungăreața. Nu m-aș putea imagina în pielea unui depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut, dragă, că e simpatică Ionela și că nu te-ai plictisit? o întrebă domnul Ionescu mai târziu, în timp ce conducea mașina prin noapte spre casă. — Am văzut, îi răspunse Clara cu o voce sugrumată, ridicân du-și gulerul hainei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păstreze elanul și continuă: — Ia uită-te ce frumoasă e pijamaua asta nouă! Te rog frumos, fă-mi și mie un hatâr și îmbracă-te cu ea, bărbierește-te, și între timp eu fac o cafea și o aduc în sufragerie. Am luat și prăjituri. Putem să bem cafeaua în bucătărie, mormăi domnul Martin, ștergându-și nasul cu degetul arătător al mâinii drepte și ridicându-se fără tragere de inimă din fotoliu. Ce atâta tevatură pentru un boșorog ramolit! Poftim, nici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]