2,938 matches
-
m-am ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna, că nu există loc de ascundere. Că nu ai nici o șansă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. Casa sufletului meu și oaspeții săi A.B.Am intrat în casa gândurilor tale, cum mă primești? La ce să mă aștept? Poți să te aștepți la orice. Ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nici o șansă. Da, cînd mă ascundeam în joc, de-a v-ați-ascunselea, mă ascundeam în fiecare loc din casă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. A.B.De ce ai început să scrii? Când ai debutat? Cum scrii? Am început să scriu de pe la opt ani. Prostioare. Versuri pentru mamă. Acrostihuri. Eram, se pare, destul de dibaci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi interpretate spre a amplifica sau diminua aura unei personae; a-i spori legenda, în cele din urmă, mitul. A.B.Mai cunoașteți alte astfel de legende? Unele, din lecturi, le știi și tu, dragă Angela Baciu: Sfântul Nicolae a supt numai din țâța cea dreaptă a mamei sale; Hipolit, fiul lui Tezeu, născut din marea lui iubire cu Antiopa, regina amazoanelor, a fost alăptat numai de la o țâță, pentru că amazoanele aveau un singur sân. Alte legende le știu din povestiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
singur, uneori, însoțit de câte un prieten la fel de izăltat. Necazul era că, din cauze multiple, independente de voință grupului de prieteni, revista nu ieșea niciodată că realizare tipografică așa cum ne-am fi dorit noi. Ori hârtia era prea poroasă și sugea cerneală tipografică, ori vinietele nu erau prea bine centrate, ori imprimarea era ștearsă, ori, mă rog, multe și mărunte, dar importante! O luăm cu fiecare număr însă de la capăt, plini de speranțe! Ceea ce a fost cel mai rău însă este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a fost cel care a supervizat activitatea din fabrică. Cât despre torturile la care a supus numeroase victime, sunt amintite, în numeroase surse: obligarea deținuților să se sărute reciproc în anus, să își introducă degetul în fund și să îl sugă, să mănânce un băț cu fecale ori să le scuipe în gură celor cărora le era sete. Avea o aplecare morbidă spre umilirea și mânjirea victimelor. Primele semne că ar putea fi cercetat le-a primit de la Popa, care i-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
împotriva morții e concluzia autoarei la lectura cărții lui Radu Mărculescu, Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, fost prizonier de război: "Oamenii erau aruncați în vagoane, fără apă, fără hrană, fără lumină, fără aer, unii peste alții, lihniți, atît de supți de orice putere încît nici să geamă nu le mai venea. Atunci se lăsau să moară: la fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren. Deodată Radu Mărculescu are o intuiție neașteptată. Începe să povestească Răscoala lui Rebreanu. La viitoarea haltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altul în fund și apoi să te lingi acolo unul pe altul; te ungeau pe la gură și în gură cu un băț uns la WC în materii fecale; erai silit să-ți bagi degetul în fund și apoi să-l sugi. Apostaziile și blasfemiile erau la ordinea zilei. Erai forțat să-ți renegi concepțiile prin relatări mincinoase despre șefii politici, despre comandanții legionari, despre rege, despre moșieri, preoți, părinți (la Gherla, fiul a fost pus să-și bată tatăl și invers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i lași să intre în inima ta, care e mereu deschisă, și s-o ciugulească. Să ai grijă și să te ferești de căpușe, pentru că ai văzut, ele par așa mici și inofensive, dar de fapt stau acolo și-ți sug toată viața. Mai închide uneori ușa, Cristian, iubitul meu, că n-are să se întâmple nimic rău. — Vii azi la Grand, să mă vezi cântând, mamă ? — Vin ! — Bine, o să-ți rezerv cea mai bună masă și am să te tratez regește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Hôtel du Jardin. Dar mai întâi să vă veniți în fire, să mâncați și să beți câte ceva, să prindeți puteri, păi, cum ? Ehe, e timp pentru toate, nu vă aruncați încă în marele oraș, Andrei Ruse 224 pentru că o să vă sugă imediat de toate energiile, de nici nu vă dați seama. Cristi și Vladimir admirau pe geamurile mașinii străzile Parisului, în tăcere, prea istoviți după călătorie să povestească despre cum mai e pe- acasă, la Brăila sau la București, și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dormitorul meu din LA) l-a prezentat agentului său literar și editorului, amândoi fiind de acord să-l preia (editorul cumva fără tragere de inimă - un membru al consiliului editorial exclamase: „Dacă există un public interesat de zombii care o sug și trag cocaină pe nară, atunci n-avem cum să nu publicăm drăcia asta“), iar eu am urmărit cu un amestec de frică și fascinație - atins de surescitare - metamorfoza unui proiect școlar apărând într-o ediție princeps și devenind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
patru până la cinci milioane de dolari pe film, iar eu mă drogam tot timpul, așa că a încetat să mă mai preocupe. Însă multă lume mă credea homosexual și foarte curând uitau că Bret Easton Ellis menționase - delirând, îndopat de coca, sugând altă sticlă de vodcă - că el era tată unui copil. Chestia cu homosexualitatea era din cauza unui interviu dat de mine la beție pentru un film documentar de la BBC, despre cei treizeci și trei de ani de viață, titlul filmului imitând ultima frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât și obrajii îi erau supți și palizi. Ținea în mână un pahar gol. Se împletici prin încăpere. Dar apăratul rămase în fața geamului, luând inventarul: mocheta verde, picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui artist rural francez reprezentat de galeria Wally Finley din Beverly
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți, departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea, în nopți chinuite, gânduri furtunoase veniră; și-ntr-o noapte cu lună nouă, cățărat pe scara de frânghie aruncată de sus, urcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alt chip de a exista decât chipul sensibil, Dumnezeu nu este și acest Dumnezeu nu se manifestă decât ca o acțiune pură, ca un ordin al evenimentelor, ca o lege a universului, ordo ordinans. Schelling, în Sistemul idealismului transcendental, dezvăluie, supt altă formă și față ideile lui Fichte; dar în Idei pentru a servi la o filosofie a naturei (1800), pune principiile filosofiei naturei și ajunge la Dumnezeul-lume, la panteismul lui Spinosa, la identitatea absolută a naturei cu gândirea, a materiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văd cu mirare că întreg regimentul nostru, cu ranița în spate, așteaptă ceasul plecării, care se prelungește câte odată până la 7 și până la 8, și chiar și până mai târziu. Soldații aceștia cari stau atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri și sudălmi ale gradaților, schimbând picioarele în loc, ca cocostârcii, soldații aceștia cad de obiceiu supt osânda celor mari, când, după ce au pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și urme de pod, se văd când scade apa; iar forturile vechi au fost stricate de Ruși. Romula. Două mori de vânt. Români. Siluete de femei cu copii în brațe. Zarea la răsărit înegurată de ploae, pe munții Dobrogeni. Pârlita supt o culme de deal cu vegetație măruntă. Beștepe (5 dealuri). În dreptul celor cinci dealuri, pe stânga luncă deasă și mândră de sălcii. Pe stânga, Carasuhat. Ruși. La Ceatalchioi, un oarecare țigan, Taraboi, face pe veteranul, înfinge un băț în pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Variații la o horă... Captar, deasupra stupilor. În vie Era toamnă: Câte una Nucile pe jos cădeau; Crengile-mpleteau cununa Frunților ce atingeau. Sub tufarii de la vie Printre strugurii voioși Eu priveam cu bucurie Noaptea ochilor frumoși. Tu ședeai jos supt o viță Și deasupră-ți, Smărăndiță, Atârna un strugurel Verde ca un smărăndel... N. Beldiceanu 14 11 Octomvrie 1909 [ÎN LUMEA BORDEIENILOR] (Săveni-Ichimeni) De la Botoșani spre Ichimeni, prin Ungureni și Săveni. Ungurenii e o stație pe calea ferată ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu piardă arvuna să cadă la învoeală, și să piardă jumătate adică 30-40 de mii de lei, ș.a.m.d. Mai adaogă exploatarea muncitorilor, socotelile la învoeli, ș.c.l. 13 Octomvrie Crahul Coca Miclescu. Omul acesta a fost prefect supt un guvern oarecare. A avut afaceri de tot felul. Are moșii pe care le-a cultivat ori nu le-a cultivat. Ca orice proprietar, a făcut și datorii. Afacerile nu i-au mers tocmai bine. În iarna anului 1908 a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se desfundă pământul și intră roțile până în butuc. Are peste o sută de servitori. Câteva sute de boi, cai, vaci, 1500 de oi. Plătește un administrator cu 2400 și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii de jos se tocmesc cu anul (170 de lei), tain, o piele de oae, manta, încălțări, unii și vite scutite. La vremea secerișului vin din satele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât cel de eri, deși trupa e obosită și oamenii mulți au beșici și rosuri: dar am intrat în țară inamică. Cu compania XII ocupăm la N.E. satului o poziție în avantposturi, și petrecem o noapte foarte frumoasă pe pământ, supt lună, cu fața la stele. "Nici-o știre de la inamic." Ciușmeaua lui Issim-pașa, de piatră și marmură. Luni 8 Iulie 1913 Dela Ghighen mergem la Staroselț. Ajungem noaptea târziu și dormim în ploae într-un cort cu grabă făcut. Iar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei" și chemarea rătăciților. Chiote de flăcăi sunau pretutindeni pe văi, pe când corniștii continuau a cânta "amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia să plecăm. Toată noaptea a durat zvonul taberei, povestirile și cântecile. Flăcăii, în bucuria veștii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]