2,656 matches
-
ceva cu o viespe. Și ziua a trecut. Atâta pagubă! Mâine o să fie altă zi, gândi trântorul și se-ndreptă repede spre sala de mese a stupului. Nu găsi pe nimeni acolo. Și nu-și vazu nici ceașca pe nicăieri. Supărat, începu să strige: Ei, dar unde-i ceșcuța mea? Unde-i cornulețul meu?... Nemaipomenit... O albină mai în vârstă, cu o mătură sub aripă, se apropie de el și-i spune: Nu te enerva... Mănânci ce ai adus. Nu înțeleg
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din afară, mă rog, se găsește de lucru... Si cine a hotărât toate astea?... Noi, albinele... Am să mă plâng împotriva voastră... N-ai decât... Am să mă plâng stăpânului prisăcii... O să vedeți voi. O să vă pară rău! Și trântorul, supărat, ieși pe urdiniș... Pe unde o fi umblat, n-a putut să afle nimeni. Dacă-I întâlniți cumva, explicați-i voi cum stau lucrurile cu cei care nu vor să muncească. Cerințe: 2. Scrieți două trăsături morale ale bondarului. 3
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și nu mă auzeau, trebuia să bat mai tare. După o așteptare, apăsător de lungă, a ieșit în pridvor sora mea. Era mai bătrână decât atunci când a murit, ceea ce îi dădea un aer străin. Fără să coboare scările, a întrebat supărată: "Cine-i acolo?" i-am spus. "Nu te cunosc", a zis ea, rece, tăios. Apoi, a intrat în casă, lăsîndu-mă în uliță, buimăcit. Am vrut să strig: "Sunt eu!", dar n-am reușit să articulez nici un sunet. Poate, simt mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au făcut toate astea azi-dimneață, a zis. A durat cam o oră. A fost groaznic. Ce ți-au făcut? am întrebat. — Mai întâi, m-a văzut doctorița Gillian. Cea care face internările. A fost foarte drăguță, dar părea un pic supărată de ceva. I-a pus să-mi facă o radiografie aici. Pe loc. A trebuit să mă ridic în capul oaselor în pat și mi-au pus placa asta pe spate.Pe urmă a trebuit să-mi țin respirația. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se gândește Pascal, merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la anu! Armata a făcut-o la marină în timpul celui de al Doilea Război Mondial, întorcându-se acasă sănătos. Într-un an, mai bine zis într-o primăvară, avea o vacă mai slabă care a iești din ogradă, iar el, supărat, a înjurat-o: ciapa mă-ti! Eu aștept să te întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
meargă Împreună. Și acum totul se sfârșise. — Atâta timp cât totu’s-a terminat, asta-i tot ce contează, zise Bill. Crede-mă, Wemedge, Începusem să mă-ngrijorez. Ți-ai jucat cărțile cum trebuie, ce mai. Am auzit că maică-sa-i supărată ca dracu’. A zis la o grămadă de lume că erați logodiți. Nu eram logodiți, spuse Nick. — Așa spune toată lumea, că erați. — Și eu ce să fac. Nu eram. Nu vă pregăteați de nuntă? — Ba da. Da’ nu eram logodiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
meu, ca păsările și florile. De-acum o să fie mereu cu mine. — Doamne ferește, spusei, ce fel de inimă-ai În tine? Nici nu vreau să te mai aud. — E peste tot În jurul meu. De-acum n-o să mai fiu niciodată supărat. Pe vremea aia cheltuia o grămadă de bani cu femeile, ca să pară bărbat În ochii lumii, da’ nu-i păcălea deloc pe cei care mai știau câte ceva despre el. Îmi datora mai mult de șase sute de peso și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am venit doar să ne luăm rămas-bun. Am vrut să venim aseară. Intenționam să venim, dar eram prea obosiți după excursie. — Du-te și adu niște vin, spuse Fontan. — Nu mai e. L-ai băut pe tot. Fontan părea foarte supărat. — Mă duc să mai aduc, spuse. Nu durează decât câteva minute. L-am băut pe tot azi-noapte. Era pentru voi. — Știam eu că sunteți obosiți, spuse madam Fontan. „Doamne,“ i-am zis, „sunt prea obosiți ca să mai vină“. Fontan, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strălucire solară, nu putem decît spera, fiindcă aproape tot ce vedem acum seamănă cu desene animate cu oameni. Lipsesc directorii de film, scenariile ( În sensul că-s la fel, cu aceleași ingrediente: sînge, mortăciuni, sex ori ce e, apocalipse, lume supărată). Nu este adevărată, iată, bătrîna anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să-l caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
buzunar telecomanda Întreaga lui viață nu făcuse altceva decît să privească la televizor și să aibă grijă de grădină și apasă, cu figura unui om care știe ce vrea, un buton, apoi altul, voia să schimbe canalul, ăsta cu negrii supărați nu-i plăcuse defel, spre marea lui legitimă mirare imaginea nu se schimbă, afro-americanii rîd și el o pornește pe mijlocul autostrăzii spre casa albă din fundal cu melonul pe cap. Scenariul capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aventuri, primejdii, valuri cît casa. Și-n timp ce aia-i coase puloverul, iaca Ciclopu’, care Înghite-un marinar. Precum Chronos. Dar nu asta-i important, important e cum arată personajul, cu ochiul cît ceapa antică direct În mijlocul frunții, supărat, bețiv, și-l mănîncă pe nenorocit. Urmarea nu mai contează, deoarece Runaway Train s-a oprit pentru totdeauna În Siberiada, iar despre Homer se spune c-a orbit a doua oară văzîndu-și odiseea făcută tocăniță de-un mare regizor. Surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de aceea ați slăbit. Noi nu păstrăm fiertura aceea, o dăm la paseri. ― Nici mie nu-mi place supa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uitați-vă bine la ea. La început nu voia, era prea emoționată, îi tremurau mâinile, nu-și mai putea stăpâni lacrimile, dar a rugat-o Maestro, a insistat. E o zi mare, spunea, nu trebuie să pleci din casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând pentru Maria, pentru că anumite note își pierdeau puritatea. Dar când nu se auzea vântul, toamna către miezul nopții, în casa asta pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bancă și după-amiază trec pe la voi. Poimîine o să plec cu vaporul. — VĂ puteți Întoarce cu noi, ca să nu mai plătiți vaporul. — Nu. Așa ajung mai repede. — Bine, i-am spus. Bem ceva? — Da, mi-a răspuns Johnson. N-ați rămas supărat, nu? Nu, domnule. Așa că ne-am dus toți la pupă și-am băut cîte-un highball. A doua zi m-am tot Învîrtit pe lîngă vas, i-am schimbat uleiul și m-am ocupat de una, de alta. La prînz m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fimeii din sat de la mine. Păi dă-i drumul, Pâcule, că ne apucă ziua de mâine așteptând - l-a îndemnat moș Dumitru. Are să te apuce și amiaza dacă ulcica din fața mea șade uscată ca toaca - a făcut-o Pâcu pe supăratul. Vasile Hliboceanu - finul din seara aceea - atent la ce se întâmpla în jur, l-a strigat pe crâșmar. Ce faci, stăpâne? Ne lași să ne uscăm ca iarba cosită? Omenește-ne cu o oală de vinișor din cel mai de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ulcica ceea s-o așezat colbul de un lat de palmă, iar despre gâtul meu ce să mai zic? S-o făcut iască. Așa că răbdare, copii, și luați aminte la ce v-am spus - a sfârșit Pâcu vorba, prefăcându-se supărat. Așa-i când milităria s-o urcat în pod. Da’ n-oi coborâ-o eu? Atunci să vezi! Mitruță! Tu ești paharnicul. Ce faci? a luat inițiativa moș Dumitru. Mitruță n-a așteptat să i se spună de două ori și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sau în soțiile lor, în copiii lor, să n-aibă încredere în nimeni. Să fie cât se poate de geloși. Pe toată lumea. Să n-aibă încredere nici în ei înșiși. Lăcomia: Așa te vreau, Grăsano! Iar tu, întunecată Răzbunare, veșnic supărato, vei fi mereu alături de surorile tale, Invidia, Ura și, Gelozia? Cum vei avea grijă ca toți oamenii să fie pedepsiți și pedepsele să fie cât mai aspre? Răzbunarea: Eu știu foarte bine ce am de făcut, nu-i nevoie să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
n-am mai mâncat ceva așa de bun. Tăcu, deodată cu ochii ațintiți undeva în gol. Apropiindu-se de Prut, trecu din nou prin satul fratelui Anton, Vadu’ lui Vodă. Nu uitase că ultima oară când se văzuseră, se despărțiseră supărați, de aceea el, ca frate mai mic, voia să facă primul pas spre împăcare. Trimise pe cineva să vadă dacă fratele-i era acasă. Curierul înțelese greșit ordinul, și i-l aduse fără a ști de legătura lor de rudenie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vecine, fiindcă nu am niciun merit. Așa mi-a venit... Șiii... <omulă și așa este mic” - a răspuns Gruia. „Doctorașul”, nedeprins cu asemenea operațiuni, se cam codea... ― Ce faci, doctore Cuc? Vrei să fac eu pansamentul? - a Întrebat profesorul, puțin supărat. ― Nuuu... Cu nesiguranță, „doctorașul” a pornit la lucru... După ce a terminat, profesorul l-a invitat mai la o parte și a remarcat, cu voce șoptită. Doar pentru „doctoraș”: ― Cred că dumneata nu ai Învățat că Într-o clinică de chirurgie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat profesorul. ― Este o licoare adusă de pe la Huși, Încă de când trăia tata... ― Eu cred că e vorba de oarece Tămâioasă - și-a dat cu părerea profesorul. ― Apoi față de tine nu poate omul să ascundă nimic - a făcut-o pe supăratul Petrică. ― Cum să ascunzi? În fața unui medic nu poate rămâne nici o enigmă nedezlegată. Altfel cum ar pune un diagnostic? - a intervenit Gruia. ― Mulțumesc, pentru lămurirea lucrurilor. Și să nu uit. Sâmbătă seara, pe la ora douăzeci și treizeci de minute, va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ceea ce avea de spus. - Până ce te-am văzut - a spus Lydia cumplit - am luat drept bun că ești un general ager. Acum văd că te consideri un bărbat al destinului. Te și văd cum te coboară în mormânt. Un murmur supărat al celorlalți bărbați din încăpere îi întâmpină spusele. Czinczar îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii îl pot auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]