82,980 matches
-
el oare cum și ni s-a mai ierta din păcate... Indignarea mă sufocase. Cum adică să vadă ei În mine o cruce de dus, o ispășire de Îndurat? Cum? Nu eram altceva decît un infirm pe care să-l suporte din milă?! Niște... niște... N-am zis nimic și multă vreme mi-a părut rău că n-am zis. Auzi, acolo! Să mă țină ei ca și cum ar fi știut de ce aveam eu nevoie și de ce eram În stare!... Niște țărani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat pe copil de sâcâială. În cele din urmă, lucrul e dezvăluit (panditur) și Iuda dat de gol ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ulterior și tradus, profesionist sau amator, în mai toate limbile de circulație 56. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979 și chiar în 1981, declară câțiva martori oculari de încredere, codexul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel puțin trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours prin grila comentariilor Părinților Bisericii; din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu Însuși puțin mai târziu. Așadar Mihail reintră în cerul al cincilea, ducând imensa cupă doar pe jumătate plină. Din tainicul dialog care se desfășoară dincolo de poartă, zăvorâtă la loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: Așa cum, cred eu, în geometrie și dialectică, noțiunile nu suportă un vălmășag de interpretări, ci aceea stabilită de la început rămâne neschimbată, tot astfel, pare-se, și acești traducători au găsit cuvintele care să coincidă cu realitățile exprimate, singurele și cele mai în măsură să le redea cu o claritate desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și simplu reîmprospătarea credinței pe model patristic, nu altceva. Dar, dincolo de aceste dezamăgiri, aș spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt prin coridorul redeschis lumii al marii Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac 238, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ofere cititorului imagini complexe ale trecutului nostru - istoric și cultural - așezând În prim plan deopotrivă evenimente cruciale, personalități de referință, dar și - mai ales - aportul fundamental al mulțimilor de anonimi. Adică al acelora care, de fapt fac istoria, dar și suportă consecințele ei. Că doar din mintea lor a răsărit vorba cu roata istoriei, cea care pe ei i-a călcat de fiecare dată, atunci când i s-a năzărit să se Întoarcă. Sau să meargă mai departe, trecând peste toți și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu voi intra În amănunte. Problema cea mare era cine să facă parte din echipa operatorie. Abia aici a fost foarte... ușor. “Mâna Întâi”... Doctorul... Gruia. “Mâna a doua”... Ei! Aici e aici! Nu știu dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atragă atenția asupra cine știe cărui fapt... Și ce părea ieșit din comun era plăcerea lor diabolică de a mă amenința În fel și chip... Când Gruia a reușit să sfârșească povestea, profesorul Hliboceanu a răsuflat din greu, ca și cum el ar fi suportat acea prigoană. ― Până aici, totul e clar. Întrebarea firească care se pune este: ce mai vor de la tine? ― Dacă, pe lângă Gruia, adăugați și numele de familie, Toaibă, atunci se pare că lucrurile se limpezesc. Nodul Gordian de fapt ar fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Ai scăpat? ― Am scăpat de percheziție doar... ― Despre ce percheziție e vorba? Gruia, cu un mare efort, și-a adunat gândurile și a povestit profesorului tot ce a avut de suportat În acea zi. I-a spus și despre bănuiala că doctorașul nou-venit prea Îi stă În cale În spital și chiar pe stradă... ― Știi că oricine intră În clinica noastră dă un concurs. Acest individ Însă a fost impus de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aflam acum la această masă... Când Petrică a ajuns cu povestirea aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prezent și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să ne bucurăm, totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreo primă sau vreun spor de salariu, fie el și simbolic. Și nici vreun leu adaos la pensie. Vremea rece și umedă dinaintea iernii îi stârni, în schimb, vechile-i reumatisme, care cu timpul se făcuseră tot mai greu de suportat, așa că un tratament într-o stațiune balneoclimaterică i-ar fi fost într-adevăr de mare folos. Știind bine acest lucru, vicepreședintele sfatului, cu bunăvoința sa complezentă, își reînnoi de multe ori vechile-i promisiuni, dar de-abia la începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația se întrerupsese. Doi pensionari îmbrăcați în haine ponosite, croite după moda din urmă cu o jumătate de veac, vorbeau cu glasuri revoltate despre necazurile pe care le aveau de suportat zilnic cu mijloacele de transport în comun din capitala țării: Dacă n-ar trebui să merg în fiecare zi la piață, m-aș lăsa păgubaș, tocmai zicea unul, vânturându-și prin aer plasa goală. E mai rău ca pe timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
momentul acesta ? Ce notă aș putea da durerii-arsură care s-a instalat de amar de vreme în locul greu de definit și cu care azi aproape m-am obișnuit ? Și pe ce scară ? Există o scară a durerilor omenești ? Ce am suportat până acum în viață este oare reprezentativ pentru această scară ?", se întreabă Dora. Vocea timidă a internului care îl însoțește pe marele profesor o ajută : "Creați-vă o scară personală la care nota zece o acordați durerii maxime ce ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până acum în viață este oare reprezentativ pentru această scară ?", se întreabă Dora. Vocea timidă a internului care îl însoțește pe marele profesor o ajută : "Creați-vă o scară personală la care nota zece o acordați durerii maxime ce ați suportat-o." Durerea de naștere ! scapă involuntar din gura Dorei. Clasic ! Răspuns clasic dat de femei ! La atât pot aprecia femeile durerea maximă, ține profesorul să precizeze cu sarcasm. Dora ar avea chef să se revolte, să spună măcar ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așa, pentru că toți cunoaștem doar propriul nostru univers, propria noastră suferință, propriile noastre simțiri și încă nici pe acelea... Ceea ce vă pot asigura este că dintre multele intervenții pe care le-am pilotat ca anestezist, cea pe care o veți suporta mâine este printre cele mai puțin riscante. Nu știu dacă profesorul v-a spus același lucru ca și mine ; din păcate, el pune întotdeauna răul în față. Și este cam abrupt... Poate are și motive... Însă vă pot asigura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui..." Cursul gândurilor Dorinei se îndreaptă fără voia ei și cu naturalețea vârstei, spre cotidian, spre preocupările și obligațiile, spre prieteniile ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost fără echivoc : "Nervul IX ! Mai devreme sau mai târziu ne puteam aștepta... În plus sechelele meningitei... Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." Apoi crizele au devenit tot mai dese și mai dramatice. Margo nu a putut suporta. Vede în fața ochilor chipul palid abia distingându-se din așternutul alb. Târziu, și atunci ajunsese prea târziu ca să se mai poată face ceva împotriva prea multelor tranchilizante înghițite... Rude și prieteni, nici nu știe exact care anume, s-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Plecarea prematură a mamei îi transformase tristețea într-o durere copleșitoare. Și-apoi ruptura provocată de decizia mea de a pleca "dincolo", în lumea "civilizată"... Dintre toți, doar el îmi aprobase hotărârea, o hotărâre care desigur îl durea dar o suportase cu stoicism cu credința că fiicei lui îi va fi mai bine. Refuzul lui obstinat de a veni să locuiască cu noi, cu Victor și cu mine : Am obligații, trebuie să termin lucrarea vieții mele", zicea el pe ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară am trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de bine de rău, forțele. Dora a rămas iar pe gânduri : "Știu, am citit despre Gulag... Cele povestite de Teodora par desprinse din paginile cărții lui Soljenițîn... Numai că ascultarea descrierii grozăviilor trăite, direct din gura cuiva care le-a suportat, dă frisoane mai ceva decât cititul. Avea dreptate Teodora că mărturia supraviețuitorilor Gulagului, dintre care probabil că ea este printre ultimii, are o neprețuită valoare." Ziua a patra După o așteptare de câteva zile am ajuns în fața unei comisii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îngrămădite într-un spațiu atât de strâmt, produceau și ele "căldură animală". Trebuie însă să recunosc că promiscuitatea bordeiului nostru cu totul neîncăpător pentru șapte suflete, condițiile de igienă precare și mai ales lipsa oricărei intimități au fost greu de suportat, pe lângă toate celelalte. Pârâul era destul de departe și aveam o singură găleată, toaleta era sub pâlcul de mesteceni, spălatul sumar mai ales cu zăpadă. Petrolul trebuia drămuit, făina trebuia drămuită, sacul cu fasole trecuse de mult sub jumătate. Arareori reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar pentru copii. Ziua, la lumina palidă strecurată prin gemulețele cât o palmă din acoperiș, ocupam timpul copiilor și al meu stăruind cu dictări și stimulându-i cum mă pricepeam mai bine, căci pentru ei, claustrarea era mai greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]