4,066 matches
-
vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari și flacăra gurii, iar femeia poate apărea ca zeitate htoniană, care accede însă, prin atributele ei, la spațiul astral, de vreme ce Spicul din vis răsare ca un sân / hrănind în cer aceleași căi lactee / pe care ar în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
maiestuoasă, operă istorică și de artă în egală măsură. în realizarea acesteia, arhitectul Henri Deveux și-a revărsat întreaga forță de muncă și de emoție artistică. Chipul arhanghelului Gabriel pare perfect armonizat cu ansamblul asupra căruia se difuzează luminosul său surâs. De remarcat, de asemenea, cele trei extraordinare vitralii realizate de celebrul pictor Marc Chagall. Edificiul a fost înscris în listele UNESCO ale patrimoniului universal. Tainele trecutului ies la iveală în secolul al XIXlea, s-au făcut importante săpături arheologice la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
poate spune că a scris o carte din alte cărți plus modestă și fantezista să contribuție lexicala și plină de pretiozități, ca figură tragică a unei existente asemănătoare. Foarte frumos pictează verbal formarea și apariția pruncului pe lume - ca un surâs existențial. Tăcu este totuși un poet redutabil. Iar într-un pasaj despre „puerproiectivă” - această energie creatoare de om - încearcă să sugereze prezența ei chiar și materială, fantomatica, în forme palpabile sau psihice. A lua de partener pe Dumnezeu la conceperea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
fie orbit de propria sa virtute. La urma urmei, oricât de îndreptățite ar fi obiecțiile împotriva lor, fanaticii sânt mai necesari decât înțelepții. Nu atât adevărul unor idei a influențat lumea, cât convingerea cu care aceste idei au fost rostite. Surâsul fin al scepticilor n-a lăsat dâre de sânge, dar nici de lumină. El n-a incendiat decât oglinda în care ne privim. Și numai credința dusă până la capăt reușește să are destul de adânc pământul ca sămânță să rodească în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-a lăsat dâre de sânge, dar nici de lumină. El n-a incendiat decât oglinda în care ne privim. Și numai credința dusă până la capăt reușește să are destul de adânc pământul ca sămânță să rodească în el. Cât privește surâsul înțelepților, el a evitat și oglinda. N-aș vrea să se creadă cumva că apărarea și-a propus să facă apologia eșafodului. Nu, domnilor judecători, am toate motivele să fiu convins că omul nu e născut să se teamă decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fii doar bine îmbrăcat, dar ajută când ești, e o armă cu care pleci la luptă. De aci înainte ori de câte ori întîlneam pe Mihaela o salutam, zîmbindu-i cu înțeles. Ea răspundea rece și trecea mai departe. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surâsului și căuta s-o apere opunîndu-mi un scut de răceală și indiferență, care-mi paraliza orice tentativă de apropiere. Odată, am cumpărat într-adins două bilete de teatru. Mă gândeam să-i ofer unul (sub pretext că erau studențești) ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închipuiește-ți, nici una din corăbiile mele nu s-a înecat în mare... Toate au ajuns la destinație. ― În schimb ale mele sânt gata să se înece. ― Atunci, repede, îmbracă-te... Mergem să le salvăm... ― Cum? a făcut ea mirată, acoperindu-și surâsul cu mâna. ― Foarte bine. Închiriem o barcă și pornim pe mare în căutarea lor. ― Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund. ― Te rog de-aici înainte să nu mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surâs acru, ironic. ― Cred că în privința asta dumneata trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata. ― N-a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la ultimele două scrisori pe care i le-am trimis și asta mi-a dat să înțeleg că nu mai ține la mine. Cu toată minciuna grosolană, apărarea mea păru de-a dreptul lamentabilă. Alexa surâse mușcător, ca adineauri (un surâs care îmi provoca durere fizică). ― Mi se pare ciudat că nu ți-a răspuns la scrisori, dar ți-a jertfit totul. Care lucru cântărește mai mult? Eu nu vreau discuție multă. Nu cunosc intențiile dumitale de viitor. Poate visezi o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am de gând s-o iau de soție are să leșine, fără îndoială.) ― Nu știu și nici nu mă interesează! mi-a retezat-o brusc. Am surâs. Eram prea sigur de mine, ca s-o iau în serios. Probabil că acest surâs al omului călare pe situație care miji impertinent pe fața mea o durea, o jignea chiar, în contrast cu suferința ei. De aceea îmi azvîrîi, necruțător, în obraz: ― Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii, o rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc, dar că nu se îndura să ne părăsească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e un sacerdoțiu. ― Mă închin, domniță, în fața acestor principii sănătoase. ― De ce îmi spui domniță? ― Pentru că ― nu simți? Încep din clipa asta să-ți fac curte... Pe fața ei poposi un nou surâs. ― Ce ți-a venit? ― Nu știu... Poate că tocmai eu sânt bărbatul temerar pe care îl aștepți să-ți ceară mâna. ― Vorbești cu adevărat serios? ― Foarte serios. Vrei să mi-o dai? Bineînțeles în ipoteza că nu-ți displac total
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luminoasă, fragedă, clocotitoare o făcuse dragostea mea. Numai cu mine reușea să se realizeze, fără mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic, nociv. Dovada fusese făcută acum o dată pentru totdeauna. Și totuși, am descoperit destul de greu în colțul gurii surâsul ei de mândrie care îmi era atât de familiar. Plecase cu el în eternitate, vrând până și-n înfrîngerea de pe urmă să-și păstreze aerul de învingătoare. O priveam lung, apăsător, continuu, ca să-mi satur ochii pentru totdeauna de ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că tot la tastatură ajungem să le povestim. Dar cel puțin o facem în cunoștință de cauză. (Să vă mai spun că, estimp, am ajuns să primesc epistole scrise de mână de la elevii cu pricina...?!?) 12 mai 2011 Vermeer și surâsurile de pe bicicletă 22 iunie - 4 iulie 2011: București-Amsterdam-Delft- Anvers-Bruges- Gand-Lille-Tournai-Bruxelles-București. Anul trecut, când, aproape sexagenari, am hotărât cu Tania să înghițim anual, în concediu - atâta viață cât ne-o mai dărui Dumnezeu -, câte-o feliuță de Evropă, am început cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rândul. Cum vă spuneam, am rămas de atunci cu apăsătoarea ima gine a unei liniști faciale de calmă resemnare. Dar nicidecum de om învins, ci de ființă aparținând altei lumi, altui pământ, altor ceruri, unei liniști de dincolo. Urmăriți-i surâsurile aprobatoare din dialogul cu Horia-Roman Patapievici, luminile brusc aprinse ale ochilor când venea vorba despre frumuseți, valori, talente, și ascultați-i tăcerile doldora de înțelepciune. Asta, firește, câtă vreme mai cunoaștem limba respectivă și nu avem nevoie de traducători ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor lecții și a primilor elevi. Învățător de 15 ani, elevă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fiindcă s-a răsucit după meandrele labirintului. Dar, pentru specialiști, asemenea nuanțe n-au nici o valoare. Domniile lor surâd îngăduitor dacă le spui că securea dublă, de pe pereții labirintului, e înfiptă între dragoste și moarte. Și să nu uit: nici surâsul statuilor grecești nu poate fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic, fermecător și misterios, ca al tinerelor kore, care dispare mai târziu (perșii, au zis grecii, le-au luat statuilor surîsul). Altul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici o valoare. Domniile lor surâd îngăduitor dacă le spui că securea dublă, de pe pereții labirintului, e înfiptă între dragoste și moarte. Și să nu uit: nici surâsul statuilor grecești nu poate fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic, fermecător și misterios, ca al tinerelor kore, care dispare mai târziu (perșii, au zis grecii, le-au luat statuilor surîsul). Altul melancolic, din perioada de decadență, când statuile încearcă, parcă, să-și învingă oboseala prin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici surâsul statuilor grecești nu poate fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic, fermecător și misterios, ca al tinerelor kore, care dispare mai târziu (perșii, au zis grecii, le-au luat statuilor surîsul). Altul melancolic, din perioada de decadență, când statuile încearcă, parcă, să-și învingă oboseala prin puțină frivolitate. "Forța indiferenței! Ea e cea care a permis pietrelor să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani", citesc în Meseria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece femei enigmatice. Nu e un surâs fiziologic. Nici un mușchi al feței, al buzelor, nu-l provoacă. Surâsul vine de undeva dinlăuntru. Mă mai conving o dată, privind pe îndelete korele, că "dimineața" artei grecești are o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece femei enigmatice. Nu e un surâs fiziologic. Nici un mușchi al feței, al buzelor, nu-l provoacă. Surâsul vine de undeva dinlăuntru. Mă mai conving o dată, privind pe îndelete korele, că "dimineața" artei grecești are o lumină inexplicabilă, pe care n-o mai regăsim la "amiază", la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece femei enigmatice. Nu e un surâs fiziologic. Nici un mușchi al feței, al buzelor, nu-l provoacă. Surâsul vine de undeva dinlăuntru. Mă mai conving o dată, privind pe îndelete korele, că "dimineața" artei grecești are o lumină inexplicabilă, pe care n-o mai regăsim la "amiază", la Fidias, după aceea mă ridic de pe bancheta de piatră, unde m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
produse la Hollywood. Peste ele, a coborât apoi, ca o ghilotină, cenușiul "realismului socialist". Drept care America și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că americanii nu vor mai veni. Pamfletele vremii vorbeau, batjocoritor, de "unchiul Sam", de "civilizația dolarului", de "rechinii din Wall-Street", de "imperialismul american", de soldați care se îmbătau cu Coca-Cola în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
idiot. Doctorul Costin ne invită să riscăm câțiva dolari la automate. Accept, ca să fac și această experiență, cu toate că, în genere, mă feresc de jocuri. N-am încredere în norocul meu și nici nonșalanța celor care știu să rămână lefteri cu surâsul pe buze. Încep bine. Câștig vreo zece dolari. Apoi, pierd tot. Era normal. În "țara tuturor posibilităților" multe lucruri sunt imposibile pentru mine. Mergem și la alte "palate". Căci mirajul e organizat pe "imperii". Din "imperiul" roman, trecem în "imperiul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]