3,733 matches
-
orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru ceilalți doi canaturile. Nu prea era lume la ora aia, cârciumarul se apro pie, îi privi cu oarecare dezgust, dar nu zise nimic. Nu părea surprins că-i vede, probabil că Ologu mai pierduse și alți dinți în ultima vreme. — Câte-o bere și câte doi mici la ăștia trei pe care îi vezi aicea ! ceru Costică. Apoi se rezemă de perete, dându-și capul pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna dreaptă, cea încătușată de țeava caloriferului, îi amorțește din umăr : — De ce mă întrebați de Valea Jiului ? Polițistul ridică din umeri. Prea multe întrebări. Se plictisise. — Așa... E un loc ca oricare altul. — N-am fost niciodată în Valea Jiului. Nu păru surprins. — Multă lume n-a fost vreodată în Valea Jiului. Nici n-ar avea vreo treabă pe-acolo. Tăcură. Ea se uită în spate, de parcă s- ar fi așteptat să intre următorul, ca să-i dea locul. Putea să intre iarăși milițianul cel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre același loc. Acum, acolo era o tonetă în care un bărbat, după ce se încredințase că cerul se limpezește, începuse să-și aranjeze nimicurile de vânzare. Atunci Rada, căzând în genunchi și cu mâinile strânse peste pântece, fusese mai ales surprinsă. Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oraș. De aceea Maca decise, pentru ceilalți, încotro să se îndrepte. O luă înainte, cu mersul lui crăcănat, legănându-se la fiece pas, cu mâinile înfundate în buzunare și coatele lipite de trup. Saluta pe toată lumea, amuzându-se de aerul surprins al trecătorilor care se trezeau în fața unui fel de om al caver nelor venit dinspre viitor. Atunci când fâstâceala le era cât se poate de evidentă, unii oprindu-se să-l privească, alții împiedicându-se de-a binelea, Maca sărea pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mine important era să te întâlnesc azi. Ce zi e azi ? — Ar putea fi o zi ca oricare alta. Numai că mie cele mai importante lucruri din viață mi s-au întâmplat în ziua asta, de cinșpe septembrie. Fata râse. Surprins, Tili uită să mai ambaleze, motorul icni și se opri. — Ce-i așa de nostim ? întrebă el, nu fără părere de rău. — Maestrul păpușilor e chiar mai inspirat decât crezi. A învățat repede să răspundă nu numai la întrebările ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aflau pe lângă rafturile pline cu cărți legate, cu cotoare cromatice, în general opere asupra arhitecturii și artelor plastice. O ediție din De arhitectura de Vitruviu, îmbrăcată în piele, se afla pe birou. Interiorul era foarte sobru. Dan Bogdan rămase totuși surprins, și cu dreptate, întrucît mozaicul cu lujerii și aurăria lui pe o suprafață așa de albă și cu antiteza rafturilor în tonul nucului luau ochii. Prin-tr-un lanț, atârna de mijlocul bolții un candelabru mic de alamă cu câteva lumânări. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ani. Oprescu era un om inofensiv, dar faptul de a-l fi știut pe Ioanide juvenil îl autoriza, în filozofia lui gherontocratică, să aibă față de arhitect, când îl întîlnea, la câțiva ani o dată, o ținută protectoare și până la un punct surprinsă. Avea aerul de a se mira că acel băiat a putut să ajungă un om matur, mergând pe picioarele sale, și să aibă un rost în viață. Nu poseda nici o idee despre ce este Ioanide acum, nici măcar nu se interesa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curiozitatea ideilor, nu-i așa? Tudorel făcu o grimasă. - Cărțile sunt lucruri moarte, e mai interesantă viața. - E un sofism și ăsta. Cărțile sunt mortăciuni pentru GonzalvIonescu, care se mulțumește sa le citeze la bibliografie, dar pentru noi sunt viața surprinsă în ceea ce are ea mai acut. A ridica terme, a face diguri, a vedea piese de teatru, a discuta sisteme de filozofie, aceasta e viața oamenilor superiori. - Acești oameni sunt rari, se încăpățîna Tudorel, nu pot să am talentul dumitale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la oraș, unde sunt de toate. - La oraș găsești, teoretiză arhitectul, ceea ce vine de lațară. Aici e izvorul. Sper că lapte este. Lapte însă nu se afla, pentru că era din zorii zilei trimis la oraș. Unt nu făcea nimeni. Ioanide, surprins, întrebă cum se explică duhoarea de zer și caș din sat. Într-adevăr, mai toți făceau brânză, însă o aveau arvunită toată la negustorii lor, și în casă păstrau foarte puțină pentru mâncare. Arhitectul visase un prânz sălbatic, cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în parte spaima Pichii. - E adevărat, râse el, sunt în tricou și cu șapca de apaș.Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grupările ilegale, alimentate de ei, stânjeneau guvernul, iar alte partide în incertitudinea viitorului nu ocoleau contactul secret cu ele. Deodată Ioanide puse lui Gaittany întrebarea precisă, care-i sta de mult pe limbă: - Cunoști pe Gavrilcea? Gaittany nu se arătă surprins, dar râzând, făcând volute de evaziune cu mâna prin aer, zise: G. Călinescu - Prea bine nu-l cunosc, mai mult am auzit de el, e unul din șefi, pricepi... - Șef de ce? Gaittany făcu din cap gestul care însemna: Fugi de-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el împiedica să exclame. Îmbrăcat în costumul său de lucrător, Ioanide plecă cu Tudorel la munte, la terenul lui Conțescu. Luase cu sine și două corturi mici paralelipipedice, cu tot tacâmul lor, ca să doarmă afară la aer. Fu puțin cam surprins de a vedea pe Tudorel cu cizme în picioare. Niciodată nu purtase asemenea încălțăminte și ideea fiului său i se păru din cele mai năstrușnice. Nu-i făcu nici o observație. Pe tot traiectul, în tren, în trăsură, pe cai, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două pumnale? Fiindcă văcred pe cuvânt. - Pumnalul împrumutat de mine de la Carababă era unpumnal roman, un fel de gladiu scurt, dar teaca este ca și a acestuia, învelită parțial cu catifea. - E pumnalul cu care Brutus a ucis pe Caesar. - (Surprins, moale.) Da. - La ce vă servea pumnalul pe care l-ați împrumutat? - Un grup de prieteni voiam să facem, sub regizoratul luiCarababă, un festival la care să jucăm Iulius Caesar de Shakespeare, într-o versiune scurtată. - Ați fost în mașina
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi schimbă pe ceilalți, cu rândul. El, luînd-o pe Erminia drept călăuză, reexamină toată casa, întrebă cine locuia în odaia din mansardă, scoase de la Erminia tot ceea ce aceasta știa despre Pica și Tudorel. De altfel, agentul nu se arăta deloc surprins, nici satisfăcut. Se părea că acestea sunt pentru el banalități. Nu mai puțin merse la telefon și, într-un fel criptic, raportă tot ce aflase. A doua zi, la nouă, primi o înștiințare telefonică și cei trei oameni se retraseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gavrilcea auzi două șuierături, urmate la distanță de alte două, și care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri de vitraliu, rupând cu mâna plumbul. Nu simți nici o mișcare, nici o împușcătură nu țiui în aer, dovadă că agenții nu-și schimbaseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și aprinsă. Pâlpâiala nocturnă a candelei stânjenea somnul lui Demirgian. Mai mult, Sultana pusese icoane cu candele aprinse în toate prăvăliile, chiar și la acelea de cafea comanditate (cauză, în treacăt fie zis, de sporire a clientelei feminine). Clientul rămânea surprins când deasupra râșniței automate de cafea zărea candela aprinsă în fața icoanei. Mai ales din momentul evidenței gravidității, Sultana începu să frecventeze bisericile, îndeosebi acelea specializate, precum biserica Sfântul Spiridon vechi, îngropată pe jumătate în pământ. Cerșetorilor care se opreau la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înspăimînta în sine și nici n-o găsea cu totul disproporționată. "Te pomenești, gândea Demirgian, că se pricepe, și covorul meu costă mai mult." Îi lăsa deci treptat, se arăta intratabil până ce clientul se îndrepta spre ușă. - Cum, întreba Demirgian surprins, nici douăsprezece miinu vă convine? Un astfel de covor! - Credeam că-l dai mai omenește! . - Mai ieftin decât atît? Eu v-am spus prețul pe care-l merită;dacă credeți că nu face, spuneți dumneavoastră ce preț dați. . - Îți dau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Într-adevăr, medită Ioanide, e ceva sumbru acolo, ca și în camera mormintelor celor doi Medici, dar, în fine, se simte laba marelui artist, oricui îi sare în ochi concepția grandioasă." - Ascultă, Botticelli, asta e de Michelangelo! Butoiescu rămase puțin surprins, dar tot neconvins, și de atunci se feri de a mai da deschis o opinie. Ioanide nu putea să-i pretindă imposibilul. Fusese acasă la el și văzuse concepția despre arta arhitectonică a lui Botticelli. Acesta își construise pentru uzul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de soldați, care nu bănuiau calitatea și intenția celor doi. Unul dintre aceștia puse mâna brusc pe umărul deținutului și-l întoarse spre el. La semnul celuilalt, mașinile de baraj se apropiară repede, constituind un impediment în calea dubei. Soldații, surprinși, nu apucară a face nimic, neînchipuindu-și că niște domni au de gând să răpească un deținut. Afacerea era ca și reușită și nici o mișcare anormală nu se petrecu în aceste secunde, când prizonierul întoarse capul spre domnul care îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o crispație de amărăciune înrudită pe departe cu aceea a lui Pomponescu, deosebirea fiind totuși că ministrul își făcuse din blazare un gest monden, în vreme ce fața lui Gonzalv exprima lamentația. Trecând ocazional prin piața unde Ioanide ridicase biserica, Gonzalv rămase surprins. Apăruse și palatul municipal, inclusiv G. Călinescu campanila. Totul era turnat în beton și în parte și umplut cu cărămidă. Se lucra. - Poftim! zise Gonzalv indispus. Pe vremea asta se găsescbani pentru construcții de lux. În schimb, nu se înființează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a statutului economicului în spiritul actorilor și al raporturilor sociale în sânul cărora se mișcă, evoluția acestui statut în funcție de evenimentele microlocale și de mutațiile globale iau naștere ca niște intersectări ale unor comparații cu atât mai importante cu cât spațiul surprins fie în planul virtual, fie în cel fictiv sau "real" implică "lumea" ca pe o entitate constrânsă sau onirică. Ocurențele politice ale muncii Vom ilustra aceste afirmații prin confruntarea succintă a două exemple unul despre Coasta-de-Fildeș și altul despre Vietnam
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Teatralizată în toate câmpurile sociale care merg dinspre economic spre divertisment, trecând prin rezistența pe care o generează, ea se prezintă ca o scenă hegemonică în care fiecare este dator să-și găsească locul și rolul. Această mondializare se lasă surprinsă mai întâi ca o redesfășurare și o transformare a pieței, a cărei dominație internațională întărește generalizarea și evoluția capitalismului; prin piață se înțelege în primul rând ansamblul noilor dispozitive de finanțare deconectate de la producție, apoi o invazie a speculației pe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și grupurilor sociale. Alt aspect al lichidității economice, al lichidităților statutare se schițează (depășindu-l cu mult pe cel al muncii), influențând în mod predominant edificările societale. Expansiunea unui mod de dominare economică al cărei eponim este piața se lasă surprinsă așadar într-un ansamblu de inițiative (și de lecturi ale acestora) care urmăresc tocmai să le destituie prin reabilitarea schimbului, a trocului și a subansamblurilor economiei solidare 81. În al treilea rând, noile piețe ale credințelor pun accentul pe importanța
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fi considerată a aduce elucidare problemei Botezului creștin<footnote F. J. Leenhardt, „Le Baptême des enfants et le NT”, în Foi et Vie, 1949, p. 90. Când un om este condus spre o poziție atât de monstruoasă, nu suntem foarte surprinși să-l regăsim negând onestitatea oponenților săi; a se vedea Rev. John Heron, „The Theology of Baptism”, în Scottish Journal of Theology, vol. 8, 1955, p. 44-46. footnote>. Nu pare necesar să trecem în revistă această dispută, pentru că noile dovezi
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a se asigura cât mai bine de acest lucru, ne aruncă pe toți, pentru zece din cei mai frumoși ani ai vieții noastre, în această atmosferă de război și sclavie care acoperea și penetra societatea romană. Să nu fim deci surprinși a vedea reprodusă, în secolul al XVIII-lea, această idee romană conform căreia proprietatea este un fapt convențional și instituit legal; că, departe ca Legea să fie un corolar al Proprietății, Proprietatea este cea care este un corolar al Legii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]