3,370 matches
-
Îți place să minți mereu?... Eu nu mint pe nimeni. Atunci e adevărat? — Dar dumneata de unde știi? — Dar poate că dumneata ai de ascuns vreo taină... Sărmanul Victor era nerăbdător, Își simțea palmele asudate. — Crezi? Un zîmbet, urmat de trei suspine ușoare și privirea caldă a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or fi trăind oamenii ăștia?... Cică sînt artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minute stau eu aici. Băieții, elevii, vor înțelege că-i ceva urgent, vă cheamă doamna, vrea să vă comunice ceva de-acasă, cred” ... “Alo?” “Paul?” “Da, dragă, ce-i?” De la capătul celălalt al firului se încearcă, printr-un torent de suspine, un răspuns: “Vino, dacă poți, repede acasă. Fetița a făcut 40 cu 8.” “Până vin eu, roagă-l pe doctorul Voinea s-o vadă. Dă-i un telefon” “L-am sunat, dar azi e de gardă. Deci, nu poate părăsi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre ea. Nu ești șefa mea. Nici măcar nu știu de unde vii. Din câte știu eu, poate că nenorociții ăia de teroriști arabi te-au parașutat aici, cu forțele speciale. Furtuna trecu la fel de repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la masa de testare și începu să plângă. Unde e? Pur și simplu mi-e dor de ea. Aș vrea s-o văd măcar cinci secunde. Mi-e frică să nu i se fi întâmplat ceva. Karin Schluter îi imită suspinul. Își ridică palmele și făcu doi pași spre ușă, apoi se opri și se așeză. Reportofonul mergea. O parte a minții lui Weber își nota deja acest moment nefiresc. Mark se juca cu galvanometrul. Ochii lui aruncau priviri înfricoșate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsară nervii. Lacrimile ei mute, închegate, îl zăpăciră atât de tare, încât o atinse cu mâna pe antebraț. De când îi revenise vorbirea, nici un alt gest de-al lui n-o mai încântase atât de tare. Își reveni, râse de propriile suspine și alungă momentul cu o fluturare a mâinii. —Ascultă, Mark. Trebuie să-ți mărturisesc ceva. Niciodată n-am avut habar de toată povestea cu mașinile așa cum probabil că ți-am lăsat impresia. —Exact ce ziceam. Dar mersi că ai recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre și nimicnicii... Jertfa e un dar divin, Și-un alin, dacă te-nchini, simți din tine că se rup mici și mari bucăți de trup învelite în suspine - nfășurate în lumini... Doamne, cât de suplu sunt și de liber după ce se închid zăvoarele la întreaga pușcărie, la această veșnicie din chilie; și în liniște confrunt cel ce-am fost cu cel ce sunt și văd că este cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nu mă desparte de sublimul lor exemplu. 2012 Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre rugăciuni și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au mai apucat să se-nchine. Stau morții în case, n-au cum să iasă, în plasă viii și așteaptă rândul... Moartea albă și-ascute o coasă cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină de răscruci, de contraste și suspine; izolat ca o rușine, omule, unde te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
care țin minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în brațele mele, cu cea mai mare încredere pe care un corp a avut-o vreodată într-altul. Și spun corp pentru că noi încă suntem un singur corp
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
puteri, în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Și împreună veți călători pe-același plai. La piept ei te vor strânge iară Cum o făceau odinioară. Noi toți, ce am rămas aicea pe pământ, Mereu vom pune flori pe-al tău mormânt Și vom avea și doruri și suspine, Va fi tristețe fără tine. La ceas de taină și de întristare Noi îți vom pune pe mormânt câte-o floare. scump și drag, Noi te vom plânge pe acest meleag. Lângă părinți, doi frați și două surioare Ne veți
Adio, frate by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83175_a_84500]
-
și, nu în ultimul rând, iubire și armonie pentru tot ce este frumos pe pământ. Dar vine un moment al plecării și atunci totul rămâne taine, doruri, regrete și amintiri. În inima mea va răsuna poate și dincolo durere și suspin. Într-o poiană tristă, sub un pom singuratic, voi încerca să depăn în liniște amintirile vieții. Urmașii mei vor aprinde lumânări și se vor ruga pentru iertare de păcate. Oricine are o carte nescrisă și un epilog după care începe
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
ce își vor căuta precum albinele, nectar duhovnicesc, luând din fiecare floare monahală ce este mai bun. De-a lungul veacurilor, pe lespezile bisericii Mănăstirii Secu mulțime de credincioși și-au plecat genunchii, așezând la iconostase o rugăciune sau un suspin adânc adus de departe ... Întregul complex monahal din chinovia mai sus amintită are aspectul unei cetăți medievale. Cronicarii spun că aceste ziduri au adăpostit în vremuri de restriște mulțime de oameni ce găseau aici scăpare de iataganul cel rece și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din argint și aur ce a fost dusă în glasuri de cântări îngerești în biserica Mănăstirii Secu. De ziua prăznuirii sale, Sfântul a început să fie simțit intens de către cei bolnavi și de către cei chinuiți de duhuri necurate... Multe rugăciuni, suspine și lacrimi sunt așezate zilnic la racla sfântului, iar minunile ce se săvârșesc, atât tainic cât și vizibil sunt vrednice de consemnat. Acest izvor de binecuvântări ce se revarsă nu numai peste credincioși, ci și peste mănăstirea noastră, nu a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
îndrăznit să se întoarcă în mănăstiri, alții au fost prinși cu problemele vieții de familie, iar alții au trecut la Domnul. Cât frig și foame au îndurat bieții monahi ? La câte umilințe au fost supuși de Securitate? Câte lacrimi și suspine amare au vărsat ? Câți spini și câtă durere au fost în inimile lor ? De câte ori s-au simțit ai nimănui, alungați de ici acolo și singuri pe lume ? Sunt întrebări pe care ni le punem și ne răspundem fiecare în adâncul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dorești. Invenții la cerere sau la comandă - susține el. Secretul reușitei îi aparține Zânei Inventica - mai zice Inventatorul. Inventica are legile ei, secretele ei. Ana vrea să afle mai târziu secretele Zânei; acum vrea să știe de ce plânge Inventatorul. Printre suspine, el îi povestește pe larg mai multe întâmplări, pe care eu vi le spun pe scurt. Iată: a proiectat și construit o instalație de ridicat locomotive. Mândria oricărui constructor de mașini e - o instalație de ridicat. Când plecau din țară
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
educatorul pentru experiența Cuvântului. 3. „Vai” preotului care nu slujește Cuvântul. Pentru preot răsună în mod deosebit cu claritate și putere exclamația sfântului Paul: „Vai mie, dacă nu voi predica Evanghelia!” (1Cor 9,16). Aceste cuvinte, mai mult decât un suspin al Apostolului, trebuie primite și înțelese ca un strigăt plin de teamă, care ar trebui să fie al fiecărui preot conștient de vocația sa. Un preot care nu vestește Evanghelia lui Isus Cristos atrage asupra sa acel „vai” paulin care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din acelea pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată, prilejul să observ chipul lui David în vreme ce lucra. Chiar cînd se lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Lanark îl deschise. Munro zise grăbit: — Ești acolo, Lanark? — Da. Cînd putem pleca, doctore Munro? — Imediat după ce partenera ta e suficient de înzdrăvenită să meargă. Patru zile de odihnă și mîncare or s-o pună pe picioare. Oare aud niște suspine? — Da, vedeți, nu putem mînca. Sau eu nu pot și ea nu vrea. — Regretabil. Ce-ai de gînd să faci? Există vreo modalitate da a face rost de niște mîncare adevărată? Munro păru înfuriat. — Cum de voi doi un regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și murmură: — Nu-i de nici un ajutor. Domnul Thaw plecă fruntea și plînse. Stătea pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care răbufneau dinăuntru. Nu părea un trup prea mare, și privind jos, la șuvițele rare de păr alb așezate pe scalpul pistruiat, simți că era un trup îmbătrînit, iar propriul lui trup îi păru mai puternic o clipă. — Culcă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult. — Ai rămîne, dacă m-aș plînge? Nu, ți-ar fi mai ușor să pleci. Așa că, să nu te gîndești... Rămase cu gura deschisă, pentru că o suferință cumplită i se urca în gît și izbucni într-o serie de suspine tari, uscate, înecăcioase, ca niște icnete sau bătăile rare ale unui ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tari, uscate, înecăcioase, ca niște icnete sau bătăile rare ale unui ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata să se prăbușească. Gosseyn o prinse în brațe și o susținu. ― Da. Da. Cu cine? ― Cu un tip cu barbă. Vorba ei nu fusese decât un suspin. Își veni încet în fire, dar continua să tremure din tot trupul. ― E greu de imaginat că Eldred a știut totul despre... el și n-a spus la nimeni. ― Dar cine-i el? ― Eldred nu mi-a spus. Furia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se regăsea în această inscripție. Miliarde și miliarde de oameni trăiseră și muriseră, fără să bănuiască vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]