5,048 matches
-
organizaționale și procesele politice prin care acționăm pe scena internațională, pe de o parte, și condițiile obiective în care trăiește umanitatea, pe de alta. Deci, este „remarcabilă” iraționalitatea absolută de a lăsa controlul puterii nucleare, care poate distruge umanitatea, statelor-națiune suverane. Același raționament se aplică și în cazul în care este lăsat controlul petrolului- care poate distruge într-un mod diferit (mai puțin dramatic, dar aproape la fel de deplin) civilizația națiunilor industriale foarte dezvoltate - așa-numitelor state-națiune care sunt suverane doar într-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
umanitatea, statelor-națiune suverane. Același raționament se aplică și în cazul în care este lăsat controlul petrolului- care poate distruge într-un mod diferit (mai puțin dramatic, dar aproape la fel de deplin) civilizația națiunilor industriale foarte dezvoltate - așa-numitelor state-națiune care sunt suverane doar într-un sens limitat. Țările membre ale „clubului nuclear” nu mai sunt în stare, iar cele producătoare de țiței nu au fost vreodată, să îndeplinească funcțiile pentru care a luat ființă statul, de a proteja și promova viața, libertatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puțin severe, moralul național german s-a prăbușit în noiembrie 1918, un precedent care ar fi indicat o cădere similară în vara lui 1944, după invazia Aliaților în Normandia. Tolstoi oferă, în Război și Pace, o analiză strălucită a importanței suverane a moralului pentru succesul militar: ...știința războiului identifică forța trupelor cu efectivul lor. știința războiului afirmă că forța trupelor e cu atât mai mare cu cât sunt mai numeroase. Les gros balaillons ont toujours raison. Afirmând aceasta, știința războiului face
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
toate societățile compuse dintr-un număr de unități autonome îi datorează autonomia părților componente; că balanța de putere și politicile ce vor să o mențină nu sunt doar inevitabile, ci reprezintă un factor esențial stabilizator într-o societate a națiunilor suverane; că instabilitatea balanței nu se datorează erorii principiului, ci condițiilor specifice în care trebuie să opereze principiul în această societate. Echilibrul socialtc "Echilibrul social" Balanța puterii drept concept universal Conceptul „echilibrului” ca sinonim al „balanței” este folosit în mod obișnuit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a încheiat în secolul al XVI-lea, lumea politică consta într-un număr de state care erau, din punct de vedere legal, complet independente unul de altul pe teritoriile lor, nerecunoscând vreo autoritate seculară asupra lor. Într-un cuvânt, erau suverane. Dacă trebuia să existe cel puțin un anumit grad de pace și ordine în relațiile dintre asemenea entități înzestrate cu autoritate supremă asupra teritoriilor lor și având contact permanent una cu cealaltă, era inevitabil ca anumite reguli de drept să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de drept internațional a fost încălcată, cine are dreptul să stabilească încălcarea și cine are dreptul să ia măsuri de impunere a lor și în ce condiții? Acestea și multe alte chestiuni similare se ivesc inevitabil în relațiile dintre statele suverane, iar dacă anarhia și violența nu sunt la ordinea zilei, regulile juridice determină drepturile și obligațiile mutuale în asemenea situații. Un nucleu al regulilor de drept internațional stabilind regulile și îndatoririle statelor în relația dintre ele s-a dezvoltat în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Natura descentralizată a dreptului internațional este rezultatul inevitabil al structurii descentralizate a societății internaționale. Dreptul intern poate fi impus de grupul care deține monopolul forței organizate - adică de către demnitarii statului. Este o caracteristică esențială a societății internaționale, compusă din state suverane care sunt prin definiție autoritățile juridice supreme în interiorul teritoriilor lor, ca nici o asemenea autoritate ce formulează legile și le impune să nu existe acolo. Dreptul internațional își datorează existența și activitatea unui ansamblu de doi factori, amândoi având un caracter
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
drept nu va avea vreo forță, deoarece un stat mult prea puternic va încerca, bineînțeles, să acționeze așa cum vrea și să nu se supună dreptului. Întrucât nu există și niciodată nu va putea exista o autoritate politică centrală deasupra Statelor Suverane care să poate aplica regulile Dreptului Națiunilor, o balanță de putere trebuie să împiedice orice membru al Familiei Națiunilor să devină atotputernic 4. Balanța de putere acționează ca o forță descentralizatoare doar sub forma unei prevenții generale împotriva încălcărilor dreptului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
există de fapt într-un caz anume și ar exista contradicții între diferitele seturi de reguli care reglementează aceleași situații privind indivizi diferiți. Aceasta este situația care există în dreptul internațional, atenuată doar de numărul relativ mic - aproximativ 160 de națiuni suverane - de subiecți care ar putea crea un drept internațional prin încheierea de tratate între ei. Din acest caracter descentralizat al funcției legislative reies două consecințe pentru dreptul internațional. Pe de o parte, multe chestiuni care afectează relațiile internaționale, precum imigrarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să se aștepte să se ciocnească de frontul comun al tuturor națiunilor acționând colectiv și automat pentru apărarea dreptului internațional. Ca ideal, securitatea colectivă este fără cusur; este într-adevăr soluția ideală pentru problema aplicării dreptului în comunitatea de națiuni suverane. Dar cele două încercări care au fost făcute pentru a pune în practică ideea de securitate colectivă - articolul 16 al Pactului Ligii Națiunilor și capitolul VII al Cartei Națiunilor Unite - nu reușesc să ajungă la ideal. La rândul ei, practica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
domeniul dreptului internațional. Sursa acestor îndoieli și dificultăți se află în aparenta incompatibilitate logică a două presupuneri care țin de esența dreptului internațional modern: presupunerea că dreptul internațional impune limitări juridice asupra națiunilor și presupunerea că aceleași națiuni chiar sunt suverane - adică autorități supreme în crearea și aplicarea legii -, dar nu sunt ele însele supuse constrângerilor juridice. Adevărul totuși este că suveranitatea este incompatibilă doar cu un sistem de drept internațional puternic și eficace, deoarece acesta este centralizat. Nu este deloc
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
formă extremă de impunere a legii în dreptul internațional este singura excepție de la acea regulă, întrucât ține de însăși natura războiului să pătrunzi pe teritoriul inamicului în timp ce ocrotești „impenetrabilitatea” propriului teritoriu, iar dreptul internațional permite ca națiunea ocupantă să exercite drepturi suverane în teritoriul străin ocupat prin forța sa militară. Întrucât descentralizarea completă a funcțiilor legislative, judiciare și executive nu reprezintă decât o serie de manifestări ale suveranității, acest lucru este valabil și pentru alte trei principii de drept internațional sinonime cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
independența, egalitatea și unanimitatea. Sinonime ale suveranității: independența, egalitatea, unanimitateatc "Sinonime ale suveranității\: independența, egalitatea, unanimitatea" Independența semnifică aspectul particular al autorității supreme a națiunii care constă în excluderea autorității oricărei alte națiuni. Afirmația că națiunea este autoritatea supremă - adică suverană asupra unui anumit teritoriu - implică logic faptul că ea este independentă și că nu există vreo altă autoritate deasupra ei. În consecință, fiecare națiune este liberă să-și administreze afacerile interne și externe conform voinței sale atât timp cât nu este limitată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este un drept între entități coordonate, nu subordonate. Națiunile sunt subordonate dreptului internațional, dar nu una celeilalte; cu alte cuvinte, ele sunt egale. Atunci când, prin urmare, articolul 2 al Cartei Națiunilor Unite declară că „organizația se bazează pe principiul egalității suverane a tuturor membrilor săi”, limbajul său redundant accentuează importanța pe care o atribuie principiului suveranității și corolarului său logic, principiul egalității. Din principiul egalității este derivată o regulă fundamentală de drept internațional care este responsabilă pentru descentralizarea funcției legislative și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
majore pentru învinși referitor la mărimea și calitatea instituției militare, la arme, fortificații, reparații, politici economice și conducerea afacerilor externe în general. Națiunea înfrântă nu este, prin aceasta, privată de suveranitatea sa. Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria au rămas state suverane în ciuda obligațiilor juridice unilaterale cu care le-au împovărat tratatele de pace din 1919. Aceleași tratate de pace au scos în evidență alte națiuni, precum Cehoslovacia, Polonia și România, prin stipularea de obligații speciale privind tratamentul anumitor minorități rasiale și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și România, prin stipularea de obligații speciale privind tratamentul anumitor minorități rasiale și religioase dintre propriii cetățeni. România, Bulgaria, Muntenegru și Serbia au fost supuse unor asemenea obligații internaționale chiar de către tratatul care le recunoștea în 1878 dreptul de națiuni suverane. În mod frecvent, națiunile, trebuind să se supună unor obligații juridice față de care alte națiuni erau libere, au invocat principiul suveranității și egalității cu scopul de a-și justifica cererile pentru îndepărtarea acelor sarcini juridice. Subiectul în aceste cazuri a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internațional, de a promulga și aplica legile pe care le vor nu este abrogată în felul acesta. Inegalitatea reală a națiunilor și dependența uneia de cealaltă nu au nici o relevanță pentru statusul juridic numit suveranitate. Panama este o națiune la fel de suverană ca Statele Unite, deși în alegerea politicilor și legilor sale ea este mult mai limitată decât Statele Unite. Cum se pierde suveranitateatc "Cum se pierde suveranitatea" În ce condiții o națiune își pierde suveranitatea? Ce reguli de drept internațional și ce fel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai puternic decât papa sau împăratul, pe de o parte, și decât baronii feudali, pe de alta, și prin urmare era capabil să promulge și să aplice legea fără amestecul nici unuia dintre aceștia. În mod similar, guvernul federal este astăzi suveran asupra teritoriului Statelor Unite, întrucât nu există nici o autoritate supranațională care ar putea să-i concureze puterea, nici autorități sectoriale sau funcționale pe teritoriul său care s-ar putea gândi să acționeze astfel. Această suveranitate, nu mai puțin decât suveranitatea monarhiei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
s-a confruntat împăratul Sfântului Imperiu Roman la sfârșitul Evului Mediu, când statele teritoriale au înlocuit autoritatea cu propria lor autoritate supremă. Statele Unite s-ar scinda atunci într-o serie de unități teritoriale și funcționale care ar fi de fapt suverane, deși guvernul federal ar putea încă, pentru o vreme, precum împăratul, să-și păstreze atributele juridice și prestigiul de putere suverană. Patru concluzii decurg din discuția precedentă: 1. Poziția suveranității depinde de un test dublu: a) în ce privințe este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
supremă. Statele Unite s-ar scinda atunci într-o serie de unități teritoriale și funcționale care ar fi de fapt suverane, deși guvernul federal ar putea încă, pentru o vreme, precum împăratul, să-și păstreze atributele juridice și prestigiul de putere suverană. Patru concluzii decurg din discuția precedentă: 1. Poziția suveranității depinde de un test dublu: a) în ce privințe este guvernul statului controlat legal de către alt guvern? și b) care guvern îndeplinește de fapt funcțiile guvernamentale în cadrul teritoriului statului? 2. Poziția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
împotriva agresiunii, dreptul administrării afacerilor lor externe, precum și de control general al administrației lor interne. Deși majoritatea acestor guverne aveau practic controlul complet în teritoriile lor, ele erau, în schimb, total controlate de către guvernul britanic și, de aceea, nu erau suverane. Ambele corpuri legislative, britanic și indian, au hotărât astfel. 2. Este instructiv să comparăm această situație cu așa-numitul Amendament Platt, inclus în Tratatul de la Havana din 1901 dintre Statele Unite și Cuba. Amendamentul obliga Cuba să nu intre în nici un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Statelor Unite în această chestiune practic nelimitată. Dacă guvernul Statelor Unite ar fi ales să se folosească de acest drept în cel mai înalt grad și să-și instituie permanent controlul asupra guvernului din Cuba, aceasta nu ar fi fost un stat suveran mai mult decât erau statele indiene sub dominația britanică. Dacă Statele Unite, pe de altă parte, nu s-ar fi folosit niciodată de dreptul stipulat în articolul 3 al Tratatului de la Havana, suveranitatea Cubei ar fi rămas intactă, întrucât atunci guvernul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de aplicare a legii la dispoziția Națiunilor Unite pentru a fi aplicate împotriva membrilor recalcitranți, atunci Consiliul de Securitate ar avea într-adevăr autoritate supremă asupra statelor membre care nu sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate. El ar fi suveran, în locul guvernelor acelor state. Deși acest rezultat este posibil din punct de vedere legal prin articolul 27, paragraful 3, împreună cu articolele 39, 41 și 42 ale Cartei 6, realizarea sa depinde de trei condiții politice; nici una dintre acestea nu există
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
suveranității noastre” unei organizații internaționale de dragul păcii mondiale, că trebuie să ne „împărțim” suveranitatea cu o asemenea organizație, că ultima va avea o „suveranitate limitată”, în timp ce noi vom păstra esența ei, sau invers, că sunt state „cvasisuverane” sau „pe jumătate suverane”. Ne vom strădui să arătăm că această concepție a suveranității divizibile este contrară logicii și irealizabilă politic, dar că ea este un simptom important al discrepanțelor dintre relațiile reale și cele pretins existente în sistemul modern de state între dreptul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deși nu toate, așa cum vom vedea, sunt realizabile politic. Dar faptul că președintele, precum și altcineva, comandă forțele armate cu autoritate supremă în același timp este atât ilogic, cât și irealizabil politic. O analiză a funcțiilor politice reale îndeplinite de către autoritatea suverană în cadrul statului va clarifica faptul că suveranitatea nu poate fi divizată în realitatea politică. Suveranitatea înseamnă autoritatea supremă de a promulga și aplica legea. Cu alte cuvinte, este suverană acea autoritate dinăuntrul statului care, în caz de neînțelegere între diferiții
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]