5,450 matches
-
cumpără, o dobândim Când fapte bune pe cărarea vieți dăruim Taină învierii... dorește s-o primească fiecare Se obține prin credință, prin iubire, si iertare Prin gând curat și luminat, că azi, cănd clopotele bat, Si glasul lor vestește lumii tainic: HRISTOS A ÎNVIAT! La miezul nopții de sâmbătă spre duminică aveam și eu (în România) în mâini, Sfântă lumină din Lumina cristica, dinspre cer, care a luminat triumfătoare și masa înconjurată de rude și prieteni în ziua de Paști. Dintr-
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de ape s-aud cum marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleoape
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cuvânt,lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușorsă mângâie al gândurilor firișor,iar din frunzele despletite de zaredăruiește-mi te rog vrăjită cărare.Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă,care-n drumul lui spre neștiute zăriduce a sufletului tainice chemări ,și-mpraștie dorințe și doruri multepe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de apes-aud cum marea pe fermecate clape,cheamă pescărușii din larg mai aproape,să simt mângâierea apei pe pleoapecând valuri se sparg
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciunde clipele noastre adunate-ntre rânduri, nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturi în cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară, mă cuprinde ușor dorul de primăvară când văd copacii cu degetele spre soare cerând către-nalt supremă-ndurare și când știu că iarna bate la ușă cu ger și zăpadă de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața,când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciundeclipele noastre adunate-ntre rânduri,nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturiîn cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară,mă cuprinde ușor dorul de primăvarăcând văd copacii cu degetele spre soarecerând către-nalt supremă-ndurareși când știu că iarna bate la ușăcu ger și zăpadă de vânt ... Abonare la articolele scrise
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
acum să se de-a lămuriri, să se insiste asupra faptului că temeiul oricărei vieți personale, orice formă de asceză și mistică își are sursa, originea, puterea, și seva de viață numai în Sfintele Taine. Numai participând la vița trupului tainic al Bisericii putem vorbi de o despătimire, de iluminare și desăvârșire. Aceasta este credința bisericii ca viață în Iisus Hristos și cu Iisus Hristos de două milenii. Restul este o iluzie, o cale fără finalitate, un verbalism despre Iisus Hristos
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
menit să iște Cohorte sinilii de amintiri, - n depărtare. Iubite, nu pot pașii să -mi înving În fiecare vară- n gând, privind, Mă poartă pe al mărilor pustiu Căci e în mine, încrustat și viu Glasul de valuri, ferecat în tainice luciri. Mi- e dor să scriu sub soarele duios Cu degetele pe nisip, plutind în amintiri, Adulmecând ivirea vreunui nor umbros, Poeme despre neuitatele iubiri... Referință Bibliografică: POEME PE NISIP / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
avem nevoie/ de recolta/ cea mare/ a lui” („Dilema”) Tenta filosofică, în afara poeziilor cuprinse în capitolul „Filozofia” se manifestă și într-un ciclu de poezii dedicate naturii (capitolul „Cuvinte”), în care „fragilitatea” autorului transpare și ne duce cu gândul la tainice sentimente din toate perioadele vieții sale: „Toamna roditoare/ mi-a lăsat răcoare/ presimțind în aer cum/ amurgul pustiu și rece/ grabnic se rotește/ - nu domol ca vara -/ ci grăbit cu picuri/ reci/ și cu zvonul iernii -/ vânt zorit le cerne
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
Ion N. Oprea nu este un om fragil. Este un sensibil, chiar emotiv, dar puternic, cu forță de muncă de invidiat, este un om echilibrat, care își iubește aproapele ca pe sine și reușește să urce cuvintele pe o verticală tainică, la prima vedere, pentru a le oferi cu dărnicie truditorului de pe ogorul literaturii, dar și culegătorului de fructe cu gust de cultură adevărată și bogată... În întâmpinarea zilei aniversare, vă doresc ani mulți cu sănătate și împliniri în pace și
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
valurile de foc vărsate necontenit unul către altul de craterele precum două guri de iad ale celor două creste, trăiau animale misterioase, fantastice cum nu mai existau în nici un alt loc de pe pământ. Își aveau sălașurile prin văgăuni și peșteri tainice, lei albi și de alte culori cu două cozi și două capete, grifoni înaripați, unicorni albi, lupi albi cenușii, negri extrem de fioroși, șacali și alte specii nemaivăzute în alte părți ale lumii. Pe culmile sudice, departe de gurile ce vărsau
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
hanului mongol Kublai. Tânărul prinț plecase în afara taberei marelui han, care în acel anotimp se afla în acele ținuturi în apropiere de hotarul Hoardei de Aur, fiind acela locul său preferat de vânătoare. Prințul Tolui pusese la cale un plan tainic de a cărui îndeplinire depindea viața și fericirea sa. Alesese puțini oșteni care să-l însoțească în călătoria spre muntele misterios, pentru nu trezi bănuielile iscoadelor regelui David de la curtea tatălui său, căci de păstrarea secretului acelei misterioase acțiuni depindea
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
sacre, O muzică lină de ploi, Hrănește la bază credința; Că țara e mila din noi. La horă cu sunet de stele, Și sferele sacre se-nchin S-au prins într-un cânt de nuiele, Vibrații sfinte de crin. Suflu tainic, cadențe, visare, Ritmuri simple din aurul pur, Cristalină e doina de jale, Și măreață e floarea-zefir. Dacă-nvață urechea din suflet, Să osebe tot cei duios, Cântul omului, cel ce o cerne, E esență a tot ce-i frumos. Asta
NAIUL ZAMFIRIAN de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378562_a_379891]
-
zâmbești! Vărsând din cupă de cristal prea plinul Mă-nnebunești cât de copilă ești! Îmi vii 'nainte cu ciorchini în poala Și mă indemni dulceața să le-o simt Mi te doresc avid în prag de seară Sub bolta viei tainic să te prind. Dar tu te joci cu boabe purpurii Mi le întânzi ușor și mi le iei Mă faci s-alerg cu tine peste vii Visând la cupe pline cu Jidvei. Din rodul toamnei nu-mi doresc mai mult
MARIA SI TOAMNA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378597_a_379926]
-
sfințirii bisericii. Singurul gând a fost acela de a vă furniza elemente și situații pe care noi, credincioșii, ar trebui să le cunoaștem, pentru că, numai cunoscându le, ne putem apropia mai mult de biserică, ne întărim în credință și înțelegem tainicele momente și etape din viața noastră de creștini ortodocși. Nu le am cunoscut nici eu. Asemenea multora dintre voi, din varii motive și din anumite cauze mai mult ori mai puțin obiective, am fost departe de aceste cunoștințe și această
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
pașnic tinerețea: -Unde și-a ascuns fânețea? Stelele din Carul Mare Le purta prin buzunare... Toamnele s-au adunat Prea grăbite la arat Trec cu plugul peste noi Și ne-mbracă parcă-n ploi... Iernile-și așteaptă rândul Le vestește tainic gândul, Ghioceii îmi scriu pe tâmplă, Într-o liniște adâncă... Anotimpuri din fuioare Torc din razele de soare Și brodează amintirea Cred că asta e menirea! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Anotimpuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ANOTIMPURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378651_a_379980]
-
2017 Toate Articolele Autorului Când plânge pământul Plânge-n taină iar pământul, Nemurirea ninge-ntr-una, Simt cum zdruncină cuvântul Tot ce am și am doar Luna, Timpul galopează-n șoaptă, La fântână-i prea mult dor, Semănând sămânța coaptă Răbufnită-n tainic zbor... Plângi în noapte suflet trist După creanga desfrunzită, Plângi în taină biet artist Soarta ta e-o soartă tristă, Plânge-n taină iar pământul Simt cum arde-n mine foc, Ne-am împrăștiat ca vântul Răbufnind din loc...în loc
CÂND PLÂNGE PĂMÂNTUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378845_a_380174]
-
FOST PACE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ți-am fost pace M-ai cătat prin mii de gânduri Și prin mii de întrebări, M-ai cătat prin necuvânturi Și pe tainice cărări. Ai luat lumea în pas, De departe, de departe, Și-ai făcut doar un popas Printre amintiri deșarte. Ai venit, te-ai înturnat Și te-ai rătăcit prin lume Biet pribeag predestinat, Fără neam și fără nume. Ai cotrobăit
ȚI-AM FOST PACE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378869_a_380198]
-
zi, dar nu oricum, ci în Hristos Domnul. Rugăciunea făcută, unul pentru altul, dar și împreună este primordială în prietenia adevărată, fiind una din modalitățile de jertfă vie, deoarece tu dedici un timp al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respirația. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate și înveșnicirea ei în Împarația lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie
PRIETENII ADEVĂRAŢI AI LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378863_a_380192]
-
al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respirația. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate și înveșnicirea ei în Împarația lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie adevărată! Așadar, Petru și Pavel, autorii și apostolii credinței creștine autentice, au fost în același timp, doi prieteni adevărați, doi stâlpi de bază ai Bisericii. Interesant este faptul că fiecare dintre cei doi
PRIETENII ADEVĂRAŢI AI LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378863_a_380192]
-
unireaCu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,... XXII. NEPĂMÂNTEANUL CRAINIC, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016. Privesc parcă în transă spre-a cerului cărare, Căci am primit solie la ceas de rugă, tainic, Un gând curat îmi spune că undeva în zare M-așteaptă răbdător nepământeanul crainic. Alerg cu pași de vânt, ca lupii să n-audă, Căci sigur m-ar răni în tot ce am mai sfânt, Făcându-mă vasal pe-a
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pe umeri, mantii din aștri nenuntiți. Mă-ndrept spre un lăcaș clădit din hiacint Și văd Copacul Vieții ce-atinge nemurirea, ... Citește mai mult Privesc parcă în transă spre-a cerului cărare,Căci am primit solie la ceas de rugă, tainic,Un gând curat îmi spune că undeva în zareM-așteaptă răbdător nepământeanul crainic.Alerg cu pași de vânt, ca lupii să n-audă,Căci sigur m-ar răni în tot ce am mai sfânt,Făcându-mă vasal pe-a lor neagră
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ca profesor de limba română cu activitatea încheiată în urmă cu un sfert de veac și mai apoi absorbită de lumea scrisului, păstrez în adâncul ființei mele fiorul începutului de carieră, acea chemare tainică, învăluită în sfințenie a profesoratului și nu încetez nici acum de a mă minuna și a-mi pune întrebări despre chemările din tainițele vieții. Mai recent, trăiri ale acestei nobile profesii mi-au fost reînprospatate de nepoata mea, Mara-Elena. Anul
CHEMĂRI DIN TAINIŢELE VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378934_a_380263]
-
vieții continuând fără întrerupere perfecționarea. Numai dacă simți chemarea interioară poți deschide ferestrele sufletului și minții copiilor care ți s-au încredințat pentru educație, numai atunci rupi din tine ceva pentru a dărui. Vocația aceasta este una hăruită, cu fior tainic, cu bucurii și lumini ascunse. Menirea de a fi dascăl te trimite cu gândul la sacralitate. Dacă în România, schimbările de tot felul ale societății românești au pus în umbră domeniul învățământului, au știrbit din frumusețea, savoarea și importanța acestei
CHEMĂRI DIN TAINIŢELE VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378934_a_380263]
-
al nopții întuneric. ISPITA Coboară-te odată din cerul cu făclii Și vino să-ți arăt ce vei putea să fii, Nu ține piept ispitei ce vrea să mi te-aducă, Nu asculta porunca cea care te încurcă. Privește codrul tainic, ce-ti spune să te-așterni Pe jalnicul pământ cu lacrimi să îl cerni, Aici nu e-ntuneric, e doar o umbră deasă Ce răspândește-n jur o urmă de mireasmă... ÎMPREUNĂ Alină-a mea durere, Nu vreau singurătate, Vreau
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului De drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră, În dragoste cu zel să mă-nfășor Sub mantia-i de stele-albastră. Când trupuri vom uni, în tainic zbor, Cu roua florilor din glastră, De drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră. De fericire, voi striga: te-ador! Știu, zămislită-s dintr-o coastă, Nemărginirea-i doar a noastră Și împărțim la doi
RONDEL ÎN DOI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378947_a_380276]