8,991 matches
-
alții și pre rude îi lasă făr’ de moștenire”. Și astfel de cazuri nu erau puține. Evoc și eu aici situația acelei văduve, Calea, care avea trei băieți, popa Ivul, Radu, și Dumitru, și două fete. Când și-a făcut testamentul, în 1645, a lăsat toate moșiile doar preotului Ivul și lui Radu. Pe al treilea, pe Dumitru, îl dezmoștenește și se socotește îndreptățită să facă acest gest, „căci am zăcut 3 ani și la mine n-au venit să mă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
singură, căci îi murise și fiica, a lăsat - prin diata făcută în 1577 - averea rudelor (punând și blestem), ca „să o vânzu și să o pomenem și să o comândăm până la un an și doi”530. Fără a fi niște testamente donatio sui-generis (cum trebuie să fi fost cel evocat de Radu de la Afumați în cazul - pomenit mai sus - al jupaniței Maria a lui Baldovin pârcălab: „fie ca să-i dăruiască la mănăstire pentru sufletul său”), care urmăreau „înscrierea în pomelnic” și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în memoria colectivă 531. Drumul sufletului în „lumea de dincolo” (spre care omul se îndrepta cu teamă: „Despre orănduială și opștească datorie, carea la toți va să să găsească, adcăndu-mi aminte de moarte și fiindu-mi frică”, începea cineva un testament) se cuvenea a fi vegheat. Comemorarea liturgică a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt limpede formulate), toate acestea fac din testament
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt limpede formulate), toate acestea fac din testament - spunea cineva - o tehnică de codificare a memoriei, o modalitate de prevenire a uitării 532. întreaga speranță pentru îngrijirea sufletului ei (un suflet pe care îl vrea despovărat de blesteme lumești ori bisericești: „Și mă rog, fata mia, să silești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pomenească, și moșă-său, și pă mene”; „să să dea cestoralalți nepoți, Stancăi, lu Ștefănică și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de Elina Cantacuzino în testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică, de forță, de energie, slăbiciune, nevolnicie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boală sau de bătrânețe”; prin extensie, neputința putea avea înțelesurile de „bătrânețe”, „boală” sau chiar „infirmitate”534. Era, prin urmare, acest cuvânt o concretizare - cea mai cuprinzătoare -, o convocare a extensiilor de neocalit ale acumulării anilor (formulările de început din testamentele Elinei Cantacuzino erau: „Ajungând acum la vréme de bătrânéțe și de mare neputință”, „Ajungând eu la vârsta da bătrânéților”; la fel în diata Saftei Cantacuzino: „Văzându slăbiciunea bătrânéților”), deși - chiar dacă se știe că speranța de viață a femeilor era pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Atuncea Șărban vodă [Radu Șerban] de-abia au scăpat cu o seamă de oameni păn’ la Suciava, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană botezând-o părintele Vlădica Crimca, numind-o Elina”535), iar testamentul din care am citat este din anul 1681. Elina avea deci 70 de ani. Va mai trăi șase ani și se va stinge în casa ei de pe Podul Cilibiului, la 2 martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost leatul 7195, mart 2 dni, prestavitu-sau și doamna Elena cătră Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682 să nu sufere modificări) și pe patriarhul Dosithei Nottaras. „Neputința”, odată instalată, alimentată fiind ori de numărul anilor acumulați, ori de vreo maladie nevindecabilă, era un semn imprescriptibil al apropiatei dispariții (moartea biologică - între formele pe care le
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lor (o „zonă” în care ceilalți nu aveau acces ori, aflându-se acolo, erau nevoiți s-o părăsească), vandalizând și provocând pustiirea (Cantacuzinii vor fugi în Transilvania) și spaima (logofeteasa Elena, soția lui Stroe Leuurdeanul, își scria, la Brașov, testamentul la 28 iunie 1655569). Stoica Ludescu se miră, exclamă și moralizează („O, ticăloșii și nebunii! Cum umblară toți rătăciți”, „O, mare ciudă...”, „O, mare minune...”, „O, ce fac nestâmpărat...”), țintuindu-i pe culpabilii care nu le cruțau nici pe femei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aveau acces la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune, consolațiile, epitafurile, testamentele. Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-au exersat în jurul acestei teme - unii dintre ei făcând loc în discursul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
contemporane, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003, p. 286. 2. Gândindu-se că pleacă într-o misiune periculoasă la Istanbul, însoțit de alți boieri, „cu trebele țărâi și măriei sale a domnu nostru”, poate fără întoarcere, marele vornic Solomon Bârlădeanu își făcea testamentul (deși a mai trăit ani buni după aceea) la 5 august 1670. Ilie Enache (faimosul țifescu Frige-Vaca) fost mare spătar, a întocmit un document asemănător în 1704, pe 16 mai. Grecul Iarali, ce fusese mare clucer în Moldova, se afla
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fusese mare clucer în Moldova, se afla deja la Stanbul când și-a făcut diata - 17 mai 1646 -, iar influentul boier Iordache Ruset, și el grec, amestecat în tot felul de aventuri politice, căci îi conducea pe Rusetești, își dicta testamentul prin luna noiembrie a anului 1720 (vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 349, 399, 410, 437). 3. Violeta Barbu, „Câteva diate muntenești din a doua jumătate a secolului al XVII-lea” în Revista de istorie socială, I, Iași, 1996, pp. 501
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, pp. 130, 135-136. 334. Nicolae Iorga, op. cit., p. 130. 335. Ibidem, p. 136. 336. Ibidem, p. 107; Violeta Barbu, op. cit., p. 47. 337. Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, p. CXXXVII. Vezi și Nicolae Iorga, „Testamentele domniței Elina Cantacuzino”, în Analele Academiei Române, Mem. Secț. Ist.., seria a III-a, tom. XVI, mem. 7, pp. 98 și urm. 338. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 149. 339. Vezi Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 184-185, 188
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cămătarii, hoții, ipocriții. O „listă” în bună măsură occidentală. 515. Despre acest text au scris, după Hasdeu, Mircea Eliade (Images et symboles, Paris, 1970; De la Zalmoxis la Genghis Han, București, 1980), Emil Turdeanu (Apocriphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leiden, 1981). 516. Cuvente den bătrâni, ed. cit., vol. II, p. 254; în ediția Gheorghe Chivu, p. 255. 517. Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieșticarele din preoți și din diaconi, deplin și cu cinste, datoriia hotarului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu-l gonescǔ afară” (vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Editura Minerva, București, 1902, p. 105) 519. Aflată în pribegie la Brașov jupâneasa Elena (Ilina) a neastâmpăratului Stroe Leurdeanu (care va muri abia în 1679) își redacta acolo testamentul la 28 iunie 1655. Ea fusese nevasta vornicului Dragomir, dar își scrie diata în favoarea fiilor vitregi, care au avut grijă de ea în exil („la toate nevoile mele și la toată boala mea până la moartea mea”) „mai bine de cându
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Timpul și privirea în civilizația românească a secolului al XVIII-lea, Editura Antet, București, 1996, pp. 125-135; Cristina Dobre-Bogdan, Imago mortis în cultura românească veche (sec. XVII-XVIII), București, 2002; Nicolae Mihai, Memorie liturgică, memorie individuală în Oltenia (secolele XVIII-XIX): Funcția testamentului, în vol. cit., pp. 176 și urm. 521. Vezi D.R.H. B. țara Românească, vol. I, întocmit de P.P. Panaitescu și Damaschin Mioc, Editura Academiei R.S. România, București, 1966, p. 294. 522. Vezi Ion Soare, Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urmare, putem afirma din acest moment că așa cum există pentru fiecare persoană un Supra-Eu personal, fiecare grup social-uman, fiecare colectivitate are un Supra-Eu colectiv, care-i normează conduitele, actele, ideile, orientând-o către un ideal comun. Profeții biblici ai Vechiului Testament sunt simbolul Supra-Eului colectiv, pe când „daimonionul” socratic este simbolul Supra-Eului individual. Supra-Eului colectiv Îi este specifică o anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
era imperceptibil, m-am gândit că, de bună seamă, zilele Îmi erau numărate. Servitorul mi-a zis că eliminasem sânge În timpul leșinului; i-am poruncit să-l cheme pe scribul locuinței (mirza) În care mă aflam, pentru a-mi face testamentul 106. Acesta veni aducându-și hârtia și kalemdan-ul (suportul pentru scris), așezându-se la o distanță apreciabilă de mine, căci hakimul Îi spusese că boala de care sufeream era periculoasă și contagioasă. Mă simțeam atât de slăbit și de epuizat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au fost martori plecării mele și care se Întrebau dacă mă recuperasem Într-adevăr de pe urma bolii sau dacă nu cumva mă aflam mai degrabă Într-o stare de delir, căci nu trecuseră mai mult de trei zile de când Îmi făcusem testamentul și hakimul lor declarase că nu aveam nici cea mai mică șansă de a mă Însănătoși. La Început am făcut doar călătorii foarte scurte. Nu după multă vreme, În acele locuri În care fuseseră aplicate lipitorile mi-au apărut o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
siècle”, op. cit., pp. 613-614. 105. Pentru grafia Scinde, i.e. Sind, pe care o folosește aici Honigberger și care era curentă În epocă, cf. Hobson-Jobson, s.v., p. 837. 106. În acest moment, Honigberger procedează asemenea multor călători europeni: Își va scrie testamentul - așa cum Csoma scrie o scrisoare fraților Henry și George Willock, la Teheran, sau ca Ida Pfeiffer, ca să nu menționăm decât momentele cele mai dificile ale unor voiajori din centrul și estul Europei (amănunte În B. Le Calloc'h, Csoma de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
scrie o scrisoare fraților Henry și George Willock, la Teheran, sau ca Ida Pfeiffer, ca să nu menționăm decât momentele cele mai dificile ale unor voiajori din centrul și estul Europei (amănunte În B. Le Calloc'h, Csoma de Kőrös V). Testamentul său se păstrează În arhivele britanice (cf. Addendum III). 107. Din acest pasaj putem concluziona că Întreaga viață și biografie științifică a lui Honigberger de după această cumpănă (pe care În cele din urmă o depășește) vor cunoaște o schimbare majoră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care sunt deseori menționate incomplet și indirect. Am inclus și un repertoriu al documentelor inedite descoperite de Arion Roșu, dintre care cele mai importante sunt cererea către Asiatic Society of Bengal de a patrona versiunea engleză a acestei cărți, precum și testamentul său din 1869. Am lăsat deoparte bibliografia generală asupra vieții și activității sale (1834-2003), care - integrată În istoria căreia Îi aparține - cuprinde peste 350 de titluri, ea fiind publicată În Stvdia Asiatica. E.C. I. Sylvestre de Sacy, Eugène Burnouf, Désiré
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mit einem Zusatze von neuern Erfahrungen, Verlag der literar.-artist. Anstalt von C. Dittmarsch, Druck von L.C. Zamarski, Wien, 1865 B. Documentele inedite Arheolog În Afganistan și numismat la Londra - Legăturile cu East India Company - Fabrica de zahăr din Kashmir - Testamentul (cf. Arion Roșu, Eugen Ciurtin, Honigberger): 1. Charles Masson, Journal and Narratives from 1830 to 1834, India Office Library șIORȚ, Mss. Eur. E. 163, no. 11 ff. 18, no. 12 ff. 4 2. Scrisoarea lui J.M. Honigberger către Josiah Forshall
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
to the Government of India, of 16 May 1856” șIOR: F/4/2720: Coll 196603ț 15. Letter to J.W. Raye, the secretary political - India Office, to the Foreign Secretary Govt. of India, dated 25 August 1871, concerning Honigberger’s testament, to be found in Political despatches to India 1st January 1868 - 31st December 1872 șIOR: L/P&S/6/290: Coll 10, p. 1940ț 16. „Documents relating to the disposal of the property of the late Dr. J.M. Honigberger, formerly
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]