4,226 matches
-
Henry. — Du-te, spuse Henry. E în regulă. Dave sări de pe canapea și alergă spre ușă, urmându-l pe Jamie. De unde știi că n-o să fugă? întrebă Lynn. — Nu cred c-o să facă asta. Pentru că e fiul tău ... Ușa se trânti cu zgomot. Afară o auziră pe fiica lor țipând ascuțit. — Ce-i asta? Îl auziră pe Jamie spunând: — E un cimpanzeu și o să ne cățărăm în copaci. De unde-l ai, Jamie? — E al lui tati. — Nu mușcă? Nu auziră răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din bucătărie. Nu sunt. Mai uită-te o dată. — Mamă, e goală! Poate le-a mâncat Jimmy. Doamna Bellarmino acoperi telefonul cu mâna. — Atunci ia altă cutie, Jen, spuse ea. Ai șaisprezece ani, nu ești neajutorată. — Unde e? întrebă Jennifer. Uși trântite în bucătărie. — Caută deasupra mașinii de gătit, spuse doamna Bellarmino. — Am căutat. Nu-i acolo. Doamna Bellarmino îi spuse clientului că o să-l sune ea și se duse în bucătărie. Fiica ei purta blugi cu talie joasă și o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să fie la dispoziția lor în orice moment al zilei. Se duse în cealaltă cameră ca să răspundă la telefon și deschise documentul, ca să examineze cifrele. Cinci minute mai târziu, fiica ei strigă: — Pa, mamă! Și Georgia auzi ușa din față trântindu-se. Era foarte neliniștită. Avea un presentiment. Formă numărul laboratorului soțului ei, din Bethesda. De data aceasta Rob nu era în nici o ședință și i se făcu legătura imediat. Îi spuse toată povestea. — Ce crezi că ar trebui să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mea. Nu, nu ești. Ești o ticăloasă băgăcioasă și diabolică. Te urăsc și urăsc mașina asta. Continuară la fel pentru o vreme, până când, în cele din urmă, Georgia o duse pe fiica ei înapoi la școală. Jennifer coborî din mașină, trântind portiera. — Și, în plus, m-ai făcut să întârzii la franceză! Fusese o dimineață epuizantă și își anulase două întâlniri. Acum trebuia să încerce să își reprogrameze clienții. Georgia se duse la birou, puse punga cu ace pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ea plângeau, înspăimântați de ce se întâmpla în jurul lor. Apoi, polițiștii îl împinseră pe Sanger în mașina nemarcată, cu o mână îmbrăcată în mănușă de cauciuc pe capul lui, ajutându-l să se așeze pe canapeaua din spate. Când ușa se trânti în urma lui, Sanger își spuse: Am dat de dracu’. Stătea în celula lui, privind la televizorul din hol, încercând să audă comentariul, peste discuțiile celorlalți din celulă, încercând să ignore mirosul vag de vomă și senzația adâncă de disperare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Să fim fericiți, fericiți, fericiți, repetați și voi acum. Fericiți, fericiți, fericiți, încercați și voi acum ... — Încetează, zise Stan. Gerard continuă: — Fericiți, fericiți, fericiți, fericiți, oh, baby, da, fericiți, fericiți ... — Gata! urlă Stan, trăgând mașina la marginea drumului. Coborî și trânti portiera. — Nu mă sperii, șmechere, spuse Gerard. Stan înjură și deschise ușa din spate. Gerard cânta din nou: — Am niște vești pentru tine, și vei afla că sunt adevărate, așa că va trebui să iei masa singur ... Nici o problemă, zise Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se întoarse în partea din față a mașinii și deschise portiera. — Vreau stinghia mea, spuse Gerard. Măcar atât poți să ... — Du-te dracului cu stinghie cu tot! — Nu pleca furios, nu poate fi așa rău, nu pleca ... — Pa, Gerard. Stan trânti portiera și își înfipse piciorul în pedală, pornind în viteză, ca să fie sigur că ridica un nor mare de praf. Se uită în spate, dar nu reuși să vadă pasărea. Cu toate acestea, văzu toate excrementele de pasăre de pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
americane, Își spuse Zeliha În sinea ei când Își Îngădui În sfârșit să clipească. Fără să-nțeleagă Încă pe de-a-ntregul cu ce-o supărase pe recepționeră, dar nevăzând nici un motiv pentru care s-o supere și mai tare, Îi trânti prima scuză care Îi trecu prin cap: — Poate că țipam fiindcă mă durea... Însă scuza aia, oricât de puternică, fu imediat demontată: — Nu se poate, domnișoară, pentru că... doctorul nu a făcut operația. Nu te-am atins nici măcar cu un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vechiul tipar, care putea fi rezumat cam așa: „N-ai decât. De aia nu mai putem noi“. În consecință, nimeni nu a luat-o În serios pe mătușa Banu. Remarcând scepticismul general, aceasta s-a Îndreptat spre camera ei și trântit ușa ca să nu o mai deschidă În următoarele patruzeci de zile decât pentru incursiuni rapide la bucătărie și la toaletă. În afară de asta singura dată când Întredeschisese ușa fu pentru a agăța de clanță un bilet pe care scria: „RENUNȚAȚI LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la prima și până la ultima. Asya și-a repetat mantra, Însă de data asta glasul ei era Înecat de Înfrângere. Eu o să ies, doamnelor. Puteți mânca ce vreți. Am Întârziat deja la ora de balet! Nimeni n-a observat că trântise cuvântul balet ca pe o flegmă pe care trebuia s-o scuipe afară, fiind În același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asigura pe toată lumea că nu era deloc interesat de el, sau de oricare alt bărbat, erau momente când se purta destul de distant cu caricaturistul, denigrându-i din senin părerile. Era o poveste complicată. — Plictiseala, a remarcat Caricaturistul Alcoolic după ce a trântit la loc pe masă cafeaua latte. Plictiseala e lucrul la care se rezumă viețile noastre. Zi după zi ne bălăcim În plictiseală. De ce? Pentru că nu suntem În stare să abandonăm această vizuină de iepure de teama unei ciocniri traumatice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush a Început să sune, reproducând o melodie clasică de Ceaikovsky: „Dansul Zânei Fondantelor“. L-a ridicat și s-a strâmbat la ecranul minuscul. Număr privat. Putea fi oricine. Putea fi chiar și Matt Hassinger, care o suna să-i trântească o scuză ciudată și să contramandeze cina din seara aia. Armanoush a rămas pironită În loc, ținând Încurcată telefonul În mână. Când a sunat a patra oară, a răspuns, sperând să nu fie maică-sa. Ea era. — Se poartă frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din depărtare capul ei arăta ca o roșie coaptă, uriașă. — Am dat gata un samovar Întreg de ceai așteptându-te pe tine, Majestatea Ta. Haide, ridică-te și strălucește! Nu simți mirosul de sucuk prăjit? Nu ți-e foame? A trântit ușa cu putere În urma ei, fără să aștepte vreun răspuns. Asya a mormăit ceva În barbă, trăgându-și plapuma până sub nas și Întorcându-se pe partea cealaltă. Articolul Patru: Dacă nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fugit cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea afla care Îi erau limitele până când nu le depășea. — De ce-ți bagi nasul În treburi care nu te privesc? i-a trântit Riza Selim Kazanci răspunsul. Vrei să repeți ce-a făcut ea sau ce? Astfel, Petite-Ma a aflat care Îi erau limitele. În afara momentelor când se ivea În discuție subiectul fostei soții, viața lor s-a scurs liniștită În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întors puțin farfuria și apoi a făcut o altă pauză. Acum chipul ei părea tulburat. — Văd o fată de vârsta ta. Are un păr cârlionțat și negru, negru de tot... și sâni mari... — Mulțumesc, mătușă, am priceput mesajul, i-a trântit Asya replica. Însă nu e nevoie să-ți vezi rudele În fiecare ceașcă pe care o citești, ăsta se numește nepotism. Mătușa Banu a clipit, complet nedumerită. — Și o funie, o funie groasă și rezistentă cu un laț la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Caricaturistul Alcoolic fiindcă Îl Înfățișase pe prim-ministru În chip de lup. Uite ce e, sunt o nihilistă! S-a oprit brusc Înainte să pomenească de Manifestul ei Nihilist Personal. Atunci Îți poți cere scuze tu Însăți, i-a trântit-o Anti-Khavurma. Vrei să-mi cer scuze pentru ceva cu care eu personal n-am avut nimic de-a face? Așa spui tu, a scris Doamna Peacock/Siramark. Ne naștem cu toții Într-o continuitate a timpului, iar trecutul continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În Istanbul!!! a țipat ea de parcă asta ar fi Însemnat că Armanoush fusese luată ostatică. — Nu pot să-mi las slujba În momentul ăsta. — Poți să-ți iei liber câteva zile. Dacă nu, am să mă duc singură, i-a trântit-o Rose sau cineva care doar arăta ca ea. O să mergem acolo, o să ne asigurăm că e bine, o s-o luăm și o s-o aducem acasă. Seara târziu, când tocmai se pregăteau să se culce, telefonul familiei Kazanci a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu timiditatea, Însă Zeliha credea că nu era nimic altceva decât un semn de pură nesiguranță. Sprijinindu-se Într-un cot, a ridicat din umeri. — Pot să ascult ce vreau, așa cum vreau. Însă În loc să se certe cu ea sau să trântească ușa În urma lui, așa cum făcuse de nenumărate ori Înainte, s-a oprit, ca și când ar fi fost distras de un gând. — De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult, domnișoară! Chiar e treaba mea să mă asigur că te porți cum trebuie. Ochii Lui Zeliha au Început să strălucească. — De ce nu te duci să-ți faci de lucru În altă parte? Du-te și masturbează-te! i-a trântit-o. Mustafa a roșit. S-a uitat la soră-sa cu o privire Înveninată. De curând devenise clar că avea probleme În a relaționa cu femeile. Chiar dacă crescuse printre femei din toate categoriile de vârstă și fusese obișnuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Moartea lui a fost atât de neașteptată, Încât vecinii și rudele n-or să creadă c-a murit dacă nu au ocazia să-l vadă mort. — Femeie, ți-ai ieșit din minți? În religia noastră nu există așa ceva! i-a trântit-o Îmbălsămătorul, sperând ca asta s-o oprească să spună ce avea de gând să spună În continuare. Noi, musulmanii, nu ne expunem morții În vitrină. Chipul i s-a Înăsprit vizibil când a adăugat: — Dacă vecinii voștri vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mondial. La școală, i se povestise despre luptele de gladiatori, urmate de moartea unei părți a combatanților: mirmilonul purta o cască avînd deasupra un pește și-l Înfrunta pe rețiar, care Îi azvîrlea o plasă peste cap Înainte de a-l trînti la pămînt și a-i străpunge gîtul cu tridentul. În timpul luptei, rețiarul Îi făcea pe spectatori să rîdă strigîndu-i mirmilonului: „Nu cu tine am eu ceva de Împărțit, ci cu peștele tău!“. CÎnd se ducea cu gîndul la profesorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui pentru că Încercase uneori să-i impună propria lui concepție despre frumusețea feminină. Era vorba de toate celelalte, tot ceea ce tatăl lui crezuse necesar să-i transmită, să-i insufle, să-i impună, felul acela al lui de a-i trînti propriile convingeri și, la urma urmei, de a profita de ascendentul pe care-l exercita asupra tînărului fiu pentru a-l trage după el Într-un univers asfixiant În care nu exista decît dragostea conjugală și nici o altă căsătorie decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
CÎnd eram la școală - mulțumesc lui Dumnezeu, oricare au fost orașele În care locuiam și școlile pe care le frecventam, părinții mei nu m-au Înscris niciodată la cantină - de două ori pe zi, cînd mă Întorceam de la școală, Îmi trînteam ghiozdanul pe unde se nimerea și dădeam buzna În biroul tatei. Trebuia să-i povestesc ce Învățasem În ziua respectivă, să discut cu el și, Împreună, să despărțim grîul de neghină. Uneori mama Încerca să mă rețină. După ea, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ține pasul“. „Prea multă complexitate, precum și teama că ai putea fi deposedat de ea“, stăruia doctorița. Obsesiile mele sexuale? Tendințele mele poligame? „Vrei să seduci, dar o faci pentru a te apăra, iar uneori pentru a fi agresiv“. Mi-a trîntit fără menajamente un diagnostic care m-a lăsat cu gura căscată: „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“. I-am vorbit pe larg despre Tina, care visase la o viață socială mai strălucitoare: se văzuse În brațele unui cineast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut drum printre rufe puse la uscat, care i se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]