3,826 matches
-
în stare deshidratată, el se schimbă în aADN, iar unghiul elicei devine de 32,72 grade. Templul e în noi. 5.2. Trei comori Sunt alchimist. Un alchimist al ideilor și senti mentelor. Un trăitor. Viața îmi este o carte trăită, cuvintele ei mă conțin, o carte scrisă cu sufletul. De aceea mi-e poate chiar dragă. E scrisă cu foc alb, ca cel țîșnind în chip minunat din ochii unui copil. Scrierea ei îmi aduce stări de bucurie și grație
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a fi a Ființei trebuie căutată în însăși Ființa perfecțiune divină, scopul final. Aceasta este obiectivitate pură, la care se ajunge paradoxal prin experiență subiectivă, la care știința nu are acces, pentru că ea respinge cele mai multe elemente pentru care viața merită trăită, cum ar fi: iubirea, credința, frumusețea, adorarea, minunarea, adevărul, compasiunea, moralitatea ș.a. Ființa vine din eternitate și merge în eternitate, din/în nucleul cel mai profund al geometriei spațiului abstract absolut, dincolo de minte, de afecte și de rațiune, dincolo de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Pavel, de "trup spiritual", descrie bine modul cum vede fizica învierea trupului, adică simultan materială și imaterială, foarte asemănătoare cu învierea lui Iisus, descri-să în Evanghelia după Luca. "Viața morților înviați va fi de o calitate net superioară decît cea trăită realmente de oricine în prezent sau în trecut; iubirea lui Dumnezeu față de noi ne asigură de acest lucru. Cu toate acestea, natura exactă a acestei vieți depinde de faptul dacă "Punctul Omega" alege să suspende finitudinea noastră înnăscută. Dacă da
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Cu femeia, Eminescu a fost numai bărbat"; "dragostea lui Eminescu e mai cu seamă sensuală, o dragoste pribeagă, de pasiune. Ea e momentană și totală în momentul ei, și se epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, continuu trăită și continuu epuizată în întregime"; ,,Dragostea lui Eminescu nu e amestecată dintru început cu visul. Visul lui începe cînd dragostea s-a isprăvit. Dragostea poetului n-a durat niciodată (sic!) Rămîne instantanee, dragoste de senzații iuți. Ceea ce-i rămîne din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
haină albastră stropită cu aur,/ Pe fruntea ta pală, cunună de laur". Nu ne oprim la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul durerii, cum că viața e "o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că "a fi e nebunie și tristă și goală; totul e nebunie". Reliefăm altceva: Moarta aceasta n-are rochie albă, de mireasă; ea a rămas tot cu rochia cea albastră, care a purtat-o și astă-vară și peste care i
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
liber decât atunci când muncesc. Rămâne însă un fapt că acesta e departe de a fi cazul cel mai frecvent întâlnit, cei mai mulți oameni asociind timpul liber cu plăcerea-destindere, iar lucrul cu o obligație mult mai puțin plăcută. Oricare ar fi experiența trăită a practicilor divertismentului, nu putem nega că oamenii asociază timpul liber cu o satisfacție de tip hedonist, ceea ce nu e, în general, și cazul muncii. Auzim frecvent vorbindu-se de muncă ca despre un chin: de ce nu se întâmplă oare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
există nicio îndoială că această capacitate de a crea distracție ludică și animație „interioară” este unul dintre cei mai importanți factori care alimentează interminabila escaladă a nevoilor. Consumul, copilăria și timpultc " Consumul, copilăria și timpul" Întinerirea experienței trăitetc "Întinerirea experienței trăite" Am văzut așadar care este originea necesității de a reconsidera faimoasa chestiune a alienării lui homo consumator. S-a subliniat pe bună dreptate că ceea ce numim consum modern trebuie analizat nu ca un semn de alienare, ci ca expresie a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a ceea ce e cotidian, de a scăpa perpetuării identicului prin căutarea de mici experiențe de viață noi. Prin actul consumului se exprimă respingerea unei anumite rutine și a transformării sinelui în lucru. Hiperconsumul înseamnă mobilizarea banalității materiale în vederea intensificării faptului trăit și a vibrației emoționale. Există încă subiectivitate transcendentă în consumatorul din noul val, tropismul său traducând dorința de a nu fi înecat cu totul în rutina cotidiană și în cadența repetitivă a vieții. Modelul neoconsumatorului nu este individul manipulat și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sunt astăzi sistematic dezvoltate prin „retromarketing”, al cărui obiectiv este de a promova mărci afective ce valorizează nostalgia consumatorilor. Astfel, cu mult dincolo de „adulescenți”, consumul experiențial nostalgic a devenit o imensă piață. De-acum înainte, indivizii încearcă să regăsească impresii trăite cândva în copilărie prin intermediul ofertei pieței; ei se joacă fără nicio inhibiție cu trecutul, surfează peste mărcile vechi sau reprezentative pentru toate perioadele vieții. De unde putem conchide: „consumul regresiv” este înainte de toate semnul unei culturi hedoniste, ludice și juvenile, semnul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
turbo-consumatori pe tot parcursul vieții, de la 1 la 100 de ani. Domnia papy-boomer-ilor anunță cumva sfârșitul culturii „împotriva bătrânilor”, dispariția dictaturii tinereții? Faza III instituie oare regimul tolerant și pluralist al tuturor vârstelor? Să nu confundăm logica comercială cu cultura trăită cotidiană: dacă este adevărat că epoca ostracizării „bătrânilor” a luat sfârșit, asta nu înseamnă că jeunismul dispare. Dimpotrivă, este valabilă reciproca: întrucât, dacă seniorii devin mai vizibili în publicitate, ei doresc tot mai mult să rămână tineri și seducători, activi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
relații directe sau căutând să lărgească orizontul întâlnirilor reale. Să evităm clișeul declinului vieții sociale: pentru moment, nu există un real pericol privitor la înclinațiile spre sociabilitate, dezvoltarea virtualului și a universului mediatic având mai multe șanse să mărească importanța trăită a contactelor directe decât să le deprecieze. Dacă relațiile de vecinătate slăbesc, aceasta nu se petrece în beneficiul claustrării domestice, ci în cel al unei „sociabilități lărgite” mai selective, mai efemere, mai emoționale, altfel spus, în ton cu etosul hiperconsumativ
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
politică devine evanghelie sau condiționare sanitară, cult închinat traiului mai bun, timpului liber și divertismentului? La fel, de unde a apărut ideea că ameliorarea continuă a condițiilor de viață materială nu duce la reducerea „neajunsurilor civilizației”? Paradoxul major e următorul: satisfacțiile trăite sunt mai numeroase ca oricând, dar bucuria de a trăi bate pasul pe loc sau chiar dă înapoi; fericirea pare încă la fel de inaccesibilă, în vreme ce noi avem, cel puțin în aparență, mai multe ocazii de a-i culege roadele. Această stare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individului hipermodern este capabil de reveniri. În societatea dorinței nu totul e catastrofic, pentru că Penia se însoțește acum cu Hermes, cu o și mai mare mobilitate subiectivă, cu nenumărate „invitații la călătorie”. Deschizând viitorul și opțiunile, societățile noastre reoxigenează prezentul trăit, posibilitățile de a fi pus în mișcare cresc, ca și cele de a face un nou salt înainte, de „a-ți reface viața”. Deși insatisfacțiile proliferează, ocaziile de a te elibera de ele sunt mai frecvente. Faza III nu garantează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
marile momente de efervescență colectivă, societățile contemporane se caracterizează prin forma dionisiacă interpretată ca epuizare a principiului de individualizare și ca progresie corelativă a tribalizării afective, a emoțiilor trăite în comun, a sensibilității colective 5. Cotidianul trăit ca joctc "Cotidianul trăit ca joc" Este de netăgăduit că o întreagă parte a universului hiperconsumativ oferă spectacolul unui fel de bacanale luxuriante. Încă din faza II, Baudrillard a surprins exact atmosfera festivă pe care o emană templele consumului prin abundența de obiecte și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fapt nou că apartenența comunitară este acum aleasă, revendicată, afișată la vedere ca un fel de a fi tu însuți, ca un vector de identitate personală? Nu mai avem de-a face cu încadrarea tradițională într-o comunitate primită și trăită ca o evidență, ci, dimpotrivă, cu un proces de autoidentificare, cu afirmarea unei libertăți subiective care-și încorporează o realitate colectivă. Astfel, referința comunitară a devenit o „tehnologie” a sinelui. Se manifestă nu atât o realitatea suprasingulară, cât o strategie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Asistăm nu atât la dezincarnarea plăcerilor, cât la instaurarea unei noi culturi a corpului și a ameliorării formei: ameliorarea senzației. Bunăstarea modernă era funcțională, obiectivistă, mecanicistă: cea din faza III apare ca o bunăstare calitativă și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor intime (relaxare, respirație, vizualizare, formă, calm și echilibru). Constatarea e destul de clară: în societatea de hiperconsum, „eroismul” autodepășirii este înlocuit masiv de pasiunile narcisiste de a gusta din plăcerile ameliorării formei, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
drept semnul ideologiei triumfătoare a lui Superman, adept al dopajului generalizat. Dar această explicație rămâne foarte parțială, mica pilulă albastră funcționând pentru marea majoritate nu ca o medicină a performanței, ci ca un instrument terapeutic destinat să atenueze o slăbiciune trăită ca un obstacol major în calea unei vieți amoroase complete, a unei bunăstări psihice și identitare. Obsesia recordurilor trece în plan secund atunci când ceea ce contează e ameliorarea insuficiențelor care aduc atingere vieții relaționale și afirmării egoului masculin. Presiunea socială a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
De ce să vorbim despre dictatura orgasmului, când miza e trăirea unei sexualități neatrofiate, împlinite? Oare nu în asta constă principala ei valoare? Contrasensul sare în ochi: ceea ce structurează noua cultură libidinală nu este dictatul cantitativ, ci preocuparea pentru calitatea momentelor trăite. Dacă această analiză e justă, revoluția sexuală trebuie interpretată ca una dintre forțele care au servit nu atât la lansarea pe orbită a stahanovismului libidinal, cât la promovarea imaginarului calității vieții oamenilor. Mizerie sexuală și plăcere senzualătc "Mizerie sexuală și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să analizez o dimensiune a vieții subiective care, după ce a scăpat ieftin de procesul de publicizare a eului, reformulează o logică a lucrurilor de nemărturisit. Acest aspect al vieții psihologice nu e altul decât invidia. Invidia este sentimentul de neplăcere trăit uneori de cineva la vederea fericirii altcuiva; ea reprezintă bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii altuia, dorința de a-l vedea privat de avantajele sale nu atât pentru a le avea tu însuți, cât pentru a ști că celălalt a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
maxima lui La Bruyère, totul se petrece ca și cum francezii ar gândi: „Nu e niciun fel de rușine să te declari fericit atunci când vezi atâtea nenorociri (care te ocolesc)”. De unde deducem că răspunsul indivizilor nu este atât expresia unei experiențe intime trăite, cât un fel de deducție rezonabilă plecând de la cunoștințele lor de semnalizatori ai lucrurilor care nu-s cum trebuie. Trebuie să recunoaștem aici mai curând un determinism ideologic mecanicist decât o manifestare a individualismului informat și reflexiv. Dacă oamenii se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adevărat” prin aceea că ar fi unul de tip reflexiv: de fapt, în acest domeniu, nu e pertinentă decât expresia celei mai subiective experiențe de viață. El nu este nici cu totul fals, atâta vreme cât asemenea momente de satisfacție sunt realmente trăite. Mai mult: a răspunde „nu sunt fericit” este descurajant, întreaga mea viață apărând astfel ca un eșec complet. În schimb, a spune „sunt fericit sau destul de fericit” este un fel de a mă convinge că, judecând temeinic lucrurile, recunosc că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înțelepciune. Înfloresc lucrările și stagiile, institutele și atelierele care oferă practici psiho-corporale sau psiho-ezoterice destinate desăvârșirii personale. În paralel, budismul, mistica, literaturile religioase ori spirituale se bucură de un succes notabil, la care se adaugă o nouă vogă a filosofiei trăite și a înțelepciunilor antice. Tot atâtea fenomene care ilustrează ceea ce unii numesc o „schimbare de paradigmă”21, o „Nouă Vârstă” caracterizată prin preocuparea pentru „înțelepciune” sau autoperfecționare spirituală 22. În contrast cu concepția materialistă a fericirii, aceste demersuri spirituale sunt axate pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întreprinde, a risca, a descoperi, a inventa, a crea vor rămâne pentru mulți oameni mijloace de neînlocuit pentru a se afirma, pentru a câștiga respect față de sine și de alții, pentru a intensifica raporturile cu ei înșiși și cu timpul trăit. Identitatea individuală și valorizarea sinelui vor continua să aibă căutare, cel puțin pentru aceștia, prin ceea ce presupune muncă, efort, strădania autodepășirii, adică dincolo de principiul plăcerii consumatorii. Dacă o latură a hiperindividualizării duce la cereri hiperbolice de recreere și de conservare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și deposedarea 45 Hipermaterialismul medical 47 3. Consum, timp și joc 50 Consumul ca divertisment și călătorie 51 Hedonism, divertisment și economia experienței 51 Actul cumpărării ca plăcere 55 Febra schimbării perpetue 56 Consumul, copilăria și timpul 58 Întinerirea experienței trăite 58 Nostalgie și dor de insignifianță 62 4. Organizarea postfordiană a economiei 64 Economia varietății 66 Extinderea gamelor și producția la comandă 66 Reorientările marketingului în marea desfacere 69 Goana după înnoire 71 Inflația de nou 73 Economia vitezei 75
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]