9,719 matches
-
cuplului. Regnurile se metamorfozează, obiecte pașnice, precum foarfeca frizerului, pot deveni ghilotine agresive, iar bărbații se întâlnesc la chefuri spre a-și pomeni prietenii morți, închinând pahare de lut, umplute greu cu pământul funebru. Bun cunoscător al liricii ebraice, ca traducător de poezie el dă în Sunete ebraice (1975) echivalențe în românește din poezia clasică a lui Bialik, Alterman, Rahel și Lea Goldverg. Antologia La marginea cerului (1981) este o selecție din lirica israeliană actuală - Haim Guri, Iehuda Amihai, Natan Zah
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
, Veniamin (20.XII.1768, Roșiești, j. Vaslui - 18.XII.1846, mănăstirea Slatina, j. Suceava), cărturar și traducător. Fiu al Mariei (n. Cantacuzino) și al marelui boier Grigore Costache, C. își începe învățătura la Academia Domnească din Iași, dar atracția pentru viața monahală îl determină să se călugărească într-o mănăstire din Huși, devenind discipolul episcopului Iacov Stamati
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
COSTIN, Nicolae (1660-1712), cronicar și traducător. Al doilea dintre fiii cronicarului Miron Costin, C. a învățat la Școala iezuită și, probabil, la Școala Domnească din Iași, apoi la Lemberg. Cunoștea perfect limbile latină, slavonă și polonă, mai puțin greaca și, poate, franceza și italiana. Implicat, ca
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
, Andrei (pseudonim al lui Andrei Hoișie; 15.XII.1951, Iași), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Silviei și al lui Beno Hoișie, medici. C. urmează cursul secundar la Liceul „C. Negruzzi” din Iași. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția limba germană-limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
COSMA, Mihail (pseudonim al lui Cosma Moise; 14.IV. 1922, Ploiești - 28. I. 1978, București), poet, prozator și traducător. Este fiul Dariei și al lui Ioan Moise. Urmează studii de filosofie și drept la Universitatea din București, absolvite în 1945. Debutează cu versuri în 1937, în „Porunca vremii”, colaborând apoi și la „Universul literar”. Lansat sub semnătura M.I. Cosma
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
la Eminescu (1966) vine să-l continue pe cel de debut. De data aceasta obiectul cercetării îl fac rădăcinile luministe ale pașoptismului literar, viața și opera lui Alexandrescu și Bolliac, ecourile pașoptiste și postpașoptiste la Eminescu, literatura muntelui, traducerile și traducătorii din prima jumătate a secolului - un studiu de sociologie literară cu metode la zi - ș.a. Tot ce a scris C. până în 1972 pregătește într-un fel sau altul impunătoarea sinteză Originile romantismului românesc (Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române și Premiul
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
lucrare de licență despre poezia lui Robert Frost. În 1968 și în 1971 urmează cursuri postuniversitare la Oxford și Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui Herman Melville și Thomas Wolfe. Debutase ca traducător și eseist în timpul studiilor universitare, în revistele clujene „Steaua” și „Tribuna”. Între 1968 și 1983 este asistent, lector, conferențiar la Catedra de engleză a Universității din Timișoara. În 1983, beneficiind de o bursă Fulbright, s-a stabilit în SUA și
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
diverse etape istorice, un rol activ în schimbarea socială. Iar elementul cultural portant, locomotiva care a tractat garnitura literaturii a fost conștiința critică. Paradigma postmodernistă parvine în România ceaușistă, printr-un efort critic (subteran, disperat), să țină pasul cu Vestul. Traducător asiduu din literaturile anglo-saxone în română, tălmăcitor și comentator al culturii românești peste Ocean, C.-P. este exemplarul unei specii mai degrabă rare: teoreticianul inspirat, cu fler speculativ, dublat de un practician meticulos, cu acces la tehnologia analitică de vârf
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
, Igor (21.III.1922, Vladimirovka, j.Cahul), traducător. Este fiul Verei (n. Birincov) și al lui Constantin Crețu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1945-1951) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista
CREŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
COVACI, Ioan (30.I.1940, Oradea), poet, prozator și traducător. Este fiul Eufemiei (n. Hoduț) și al lui Vasile Covaciu; e frate cu Aurel Covaci. După absolvirea Liceului „Emanuil Gojdu” din localitatea natală, devine student al Institutului „Maxim Gorki” din București, de unde este însă exmatriculat în anul al doilea (1958
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
cei mai reprezentativi lirici ruși ai secolului al XX-lea. Tălmăcirile sale se caracterizează printr-o acuratețe poetică remarcabilă, surprinzând și redând individualitatea tonului fiecărui autor în parte, oricât de diferiți ar fi fost aceștia. După o carieră strălucită de traducător, C. surprinde publicul, dezvăluindu-și prin volumul Trident (2002) alte două ipostaze - de poet și prozator original, influențat subtil, cel puțin în poezie, de textele traduse de-a lungul vieții. SCRIERI: Trident, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2002. Traduceri: Marina Țvetaeva
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
, Aurel (13.ÎI.1932, Oradea - 18.V.1993, București), traducător. Este fiul Eufemiei (n. Hoduț) și al lui Vasile Covaciu (numit inițial Lupu), gardian public și apoi plutonier de miliție, si frate cu Ioan Covaci. După ce își face studiile liceale la Beiuș și Oradea (1942-1950), C. se angajează, la București
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
Semănătoarea (1961-1963) și organizator de excursii la Oficiul Național de Turism (1963-1964). În 1965, serviciul de cadre al Universității din București îi respinge cererea de reînmatriculare în anul al patrulea, astfel că rămâne cu studiile neterminate. Debutase înainte de detenție că traducător, cu Țara Muravia de Andrei Tvardovski (1954), urmată de alte câteva transpuneri din poezia sovietică, și abia peste mai bine de un deceniu, la recomandarea lui Tudor Vianu, va traduce și publică Lusiada de Camões (1965). În 1988, i se
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
la recomandarea lui Tudor Vianu, va traduce și publică Lusiada de Camões (1965). În 1988, i se demolează casă și tracasările pentru obținerea unei locuințe noi îl îmbolnăvesc grav, grăbindu-i sfârșitul. C., unul dintre cei mai talentați și prolifici traducători români, poliglot care spre sfârșitul vieții știa bine treisprezece limbi, a îmbogățit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W. B. Yeats, Ț. S. Eliot, John Keats, John Milton, Byron), americană (W. C. Williams, Carl Sandburg), latino-americană (José Hernández, O. R.
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
COSTIN, Miron (1633, Iași - 1691, Roman), cronicar, poet și traducător. S-a născut în familia unui boier foarte bogat, Ion (Iancu) Costin, el însuși fost conducător de armată (hatman). Angajat politic față de dinastia Movilă, Iancu s-a refugiat în Polonia, la urcarea pe tron a lui Vasile Lupu, adversar al
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
enumerate de autor. Conținutul nu e decât o variantă la Cronica polonă. Partea cea mai poetică e descrierea edenului moldav, văzut de Dragoș și suita lui cinegetică la trecerea Carpaților spre văile mănoase ale Siretului, Prutului și Nistrului. Opera de traducător conține două titluri. Istorie de Crăiia Ungurească e prelucrată după Origines et occasus Transsylvanorum a lui Laurentiu Toppeltin de Mediaș, apărută la Lyon, în 1667. C. voia să facă astfel cunoscută istoria căderii sub turci a acestei regiuni locuite prioritar
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
, Nicolae I. (4.IV.1868, Ocnele Mari, j. Vâlcea - 4.XI.1904, Iași), poet și traducător. Născut într-o familie de condiție modestă, B. a urmat liceul la Craiova și Facultatea de Litere și Filosofie la București. Licența și-a luat-o în 1892, cu o teză despre Schopenhauer. După terminarea facultății, a fost, între 1893
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
cu sobrietate procedeele retoricii romantice, poemul se distinge prin acuratețe și prin corectitudinea rece a imaginilor. Tragedia în versuri Parisina (1897) se desfășoară în jurul unei intrigi amoroase de Curte din Italia Renașterii. O activitate relativ bogată a desfășurat B. în calitate de traducător. A tălmăcit Infinitul lui Leopardi, permițându-și însă libertăți prea mari față de original. Din poemele lui Ossian, a tradus un fragment sub titlul Rezbelul din Croma. Cele mai numeroase traduceri le-a făcut însă din opera lui Catul. Prin utilizarea
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
ai neamului”, „Oamenii mari ai românilor” ș.a. A publicat și traduceri din A. Krâlov, A. S. Pușkin, A. Kolțov, L. N. Tolstoi, A. P. Cehov, V. G. Korolenko ș.a. În paginile B. s-a afirmat, într-o etapă de început, ca poet, traducător și folclorist, Al. Mateevici. S.P.
BASARABIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285665_a_286994]
-
, Șerban (1.I.1891, București - 19.III.1968, București), poet și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Ghiorghi Bascovitz. B. a urmat Liceul „Matei Basarab” din București. După absolvire (1911), a intrat funcționar la Asigurările Sociale, unde a ajuns, către vârsta pensionării, șef de serviciu. Elev în clasa a cincea de
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
, Alecu [Alexandru] (1760, Huși sau Iași - 1826), poet și traducător. Era fiul marelui vornic Gheorghe Beldiman. Se înrudea, prin mama sa, cu Enache Kogălniceanu, iar prin a doua soție, cu C. Conachi. Cariera administrativă a început-o în 1785, ajungând până la rangul de vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
defavorabilă, opera lui B. cuprinde elemente de burlesc și satiră. Portretele personajelor sunt sumare și caricaturale. Tonul de relatare familiară face ca Tragodia... să aparțină mai mult cronicilor versificate, a căror fază de sfârșit o reprezintă. B. a fost un traducător înzestrat și totodată pasionat. A dat versiuni din Metastasio, Homer, Florian, Gessner, Voltaire, Abatele Prévost. SCRIERI: Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor, îngr. Alecu Balica, Iași, 1861. Traduceri: S. Gessner, Moartea lui Avel, pref. Zaharia Carcalechi
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
, Sibiu - 12.III.1982, Budapesta), istoric literar și traducător ungar. După primii ani ai copilăriei petrecuți la Cluj și Ineu, face școala primară și liceul la Orosháza (Ungaria) și studii superioare la Facultatea de Filologie a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta. Lucrează la Biblioteca Națională „Széchenyi” (1950-1957). Este apoi
BELLA György (2.XII.1923. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285692_a_287021]
-
BELIGAN, Radu (14.XII.1918, Galbeni, j. Bacău), eseist și traducător. Este fiul Eufrosinei și al lui Nicolae Beligan, șef de gară și actor la Naționalul ieșean. După absolvirea Liceului Internat din Iași, B. pleacă la București, înscriindu-se la Academia Regală de Muzică și Teatru, clasa profesoarei Lucia Sturdza-Bulandra. Debutează
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
, Vladimir (22.IV.1918, Chișinău - 21.II.2000, Chișinău), poet, prozator și traducător. Este fiul Anastasiei (n. Nicolaev) și al lui Nicolae Belistov. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1948). A scris poeme pentru copii și tineret (Grică Pierde-Vară, 1955, Lauda de sine nu miroase-a bine
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]