32,234 matches
-
a avut premiera mondială la Teatro alla Scala din Milano, în 1887, cu un succes enorm. Biletele au fost epuizate cu săptămâni înainte, iar câțiva admiratori împătimiți s-au înhămat pe ei înșiși, în locul cailor, la trăsură, pentru a-l transporta pe Verdi. Scenografia spectacolului „Otello” îi aparține Vioricăi Petrovici, artistă care a creat decoruri și costume pentru zeci de spectacole de operă și balet, cel mai recent titlu fiind „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu. „Costumele sunt contemporane, cu trimiteri
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
chiar importanța economică, fiindcă, după lărgirea și asfaltarea drumului spre Umileni, s-au introdus autobuze pentru călători și camioane de mare tonaj pentru marfă. Numai că, puțină vreme după aceea, aceste camioane, cărora li s-au adăugat imensele tractoare de transportat bușteni din bazinul forestier, au deteriorat așa-zisul covor asfaltic, cu destulă parcimonie așternut, în asemenea măsură, încât drumul a devenit și mai puțin practicabil decât înainte. Revoluția din decembrie ’89 a adus după sine dramatice schimbări și în Umileni
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
înconjurată din toate părțile de apă. Denumirea localității provine de la cuvântul grecesc chilie, ceea ce înseamnă cămara pentru păstrat bucate. Așezarea reprezenta un fel de fortăreața bine amenajată; marfă negustorilor se păstra aici în mare siguranță, fiind vândută pe loc, sau transportată în alte țări. Negustorii alegeau, de regulă, malul drept al brațului deltei, pentru că teritoriul de pe malul opus era permanent atacat de triburile turanice nomade. Ce-i drept, în 1337-1338, fusese și Chilia atacată de cete înarmate, venite tocmai din Asia
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și de odihnă. Nu mai era nimic de făcut acolo, Înăuntru, Își zise. Dă poruncă oamenilor dumitale să aibă grijă să desprindă trupul și să Îl transporte În camera celor morți În singurătate, de la Ospedale della Misericordia. Folosește carul cu care am venit. Eu mă voi Întoarce pe jos. Lăsați la poartă dispoziție să pot intra. — Dar nu e cel mai nimerit... pe timp de noapte. — Clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și fusese predat Inchiziției, odată cu toate hârtiile găsite. Se spunea că fusese transportat În butuci, Într-un car acoperit, direct la Roma. Nimeni nu mai aflase nimic despre el. Pe vremea aceea, poetul era gonfalonier al poporului la San Piero și semnase el Însuși procesul verbal de predare către autoritatea ecleziastică. Dar făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de asta pentru a se ocupa În tihnă de crimă. Până În clipa aceea, explorase locul delictului, străbătuse străzile din Împrejurimi, căutase printre posibilii autori. În schimb, Încă nu examinase victima, altfel decât În grabă, atunci când cadavrul fusese descoperit. Trupul fusese transportat la Ospedale della Misericordia. La ora aceea, medicul șef trebuie să fi terminat examinarea post mortem. Poate că bețivanul acela descoperise ceva folositor. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor pe bătrânul medic. Un șarlatan și un invertit. Era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult noroc! — Așa e. Și grecii credeau că un sacrificiu omenesc ar fi prielnic navigației. Dar ce căuta omul pe care Îl transportai? — Era un om se știință. Cunoști secretul polului magnetic? — Te referi la tija de metal care caută mereu nordul? Cea adusă de amalfitani? E un instrument deja cunoscut. — Da. Dar poate nu știi că orientarea ei deviază dinspre septentrion cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cameră, medicul curant al profesorului: masiv, cu un aer sportiv totuși, respirând o siguranță de sine bine temperată de doi imenși ochi verzi. De la ei am aflat că, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, taxiul care, În urmă cu câțiva ani, Îl transporta pe Adam Adam de la Aeroportul Orly spre Paris, unde trebuia să participe la Congresul mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
veți avea cumva necazuri mai departe, să spuneți că sunteți prieteni cu Suleiman. Atât: prieteni cu Suleiman. Drum bun! Comandantul se îndepărtă. Pe vas urcă acum vameșul otoman, urmat de doi însoțitori. — Actele, ceru el. Georgios i le înmâna. — Ce transportați? întrebă vameșul. — Nimic! răspunse Georgios. — Nimic, nimic? făcu vameșul. — Ce-am avut ne-au luat mai sus camarazii dumneavoastră. — Și umblați așa, fără rost, pe Dunăre? Știți că n-aveți voie să umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acela trebuia să fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau să meargă în munți să caute bucăți de piatră, pe care le transportau apoi cu cămilele. La un moment dat, Laila, prevăzătoare, hotărî să se oprească din săpat, pentru că rămăseseră ceva mai puțin de trei girbe cu apă, și până și un tuareg risca să se deshidrateze dacă era nevoit să lucreze ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a înțelege viața, și pe Gacel Sayah îl durea să accepte că face parte dintr-o generație obligată să admită acest adevăr incontestabil. Camioane gigantice și rău mirositoare traversau Sahara de la nord la sud și de la est la vest, fiecare transportând încărcătura a treizeci de cămile; ca urmare, caravanele greoaie începeau să dispară de pe fundalul presărat cu dune. Instrumente surprinzătoare făceau legătura cu sateliții artificiali care se învârteau pe deasupra norilor și indicau în ce loc se afla un vehicul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zile, cea mai mare grijă a mea era dacă o cămilă o să fete la timp sau dacă o să scadă apa din puț. Dar de atunci am auzit doar lucruri pe care nu le pot înțelege. E ca și cum am fi fost transportați dintr-odată pe altă planetă. — Nu-i vorba că am fost duși pe altă planetă, spuse Laila, surprinzător de serioasă, ci că această altă planetă ne-a invadat dintr-odată. — Poate că nu ei sunt vinovați, îi răspunse fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tabără se răspândi zvonul că se găsise o rezolvare la problema amenințărilor teroriste. — O parte din traseu se va face cu avionul! Mulți nu-și putură ascunde tulburarea și chiar stupefacția. — Cu avionul? — Exact! — Există într-adevăr posibilitatea de a transporta o sută patruzeci de motociclete, o sută trei zeci de mașini, șaizeci de camioane, opt elicoptere și o mie patru sute de oameni cu avionul? — Așa au spus. — Și până unde? — Până la granița cu Libia, unde, după câte se pare, grupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în combaterea efectelor unui uragan din America Centrală, ale unui cutremur din Turcia sau ale foametei din Africa, care făceau mii de victime. Dacă s-ar fi efectuat cele douăzeci de zboruri programate pentru fiecare dintre cele trei avioane capabile să transporte peste o sută de mii de kilograme de alimente, jumătate din nenorociții care muriseră de foame în ultimul timp în Somalia, Etiopia și Sudan ar mai fi trăit încă; era însă clar că misiunile umanitare erau lipsite de interes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o carapace, răspunse prietenul său cu voce obosită. La urma urmei, ce înseamnă cu adevărat aceste vieți? Adineauri, când am terminat de calculat prețul operațiunii aeriene, mi-am dat seama de un amănunt foarte curios: în numai trei zile vom transporta o greutate de aproape opt milioane de kilograme la o distanță de două mii de kilometri... Ce părere ai? Opt milioane de kilograme de alimente ar fi hrănit două sute de mii de copii flămânzi timp de trei luni, dar în loc să salvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
când numărul victimelor din Mozambic ajunsese la câteva mii, autoritățile din diferite țări ale lumii începură să se mobilizeze și să trimită ajutoare care au ajuns abia după zece zile, deși se știa că un Antonov 124 ar fi putut transporta cincizeci de elicoptere noi în mai puțin de patruzeci și opt de ore din inima Europei până la locul catastrofei. Yves Clos rezolvase cât ai clipi din ochi o problemă care, în alte împrejurări, dusese la moartea a mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o afacere murdară care, pe zi ce trece, pretinde tot mai mult, și nimeni nu poate prezice unde va ajunge... Când se lumină de ziuă, Gacel și Suleiman adunară cămilele, ca să le ducă la locul unde aterizase elicopterul și să transporte apa și alimentele la loc sigur, în peșteră. Legară bine fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și Nené Dupré stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu mai e stăpân pe acțiunile sale și că, având mâinile legate la spate, nu putea face nici măcar un lucru atât de simplu ca acela de a-și deschide șlițul, fiind obligat să urineze în pantaloni, părea că-l transportase brusc într-o lume foarte diferită, unde devenise pe deplin conștient de vulnerabilitatea lui de neconceput. Anumite persoane sunt afectate de claustrofobie și vertij până la limite aproape iraționale, ajungând chiar în pragul isteriei, iar în zilele acelea, Pino Ferrara descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în arabă, în original). „Cu voia lui Allah!“, „Așa a vrut Allah!“, „Cum o vrea Allah!“ (în arabă, în original). Râu secat (în arabă, în original). Girba sau gerba, burduf din piele de capră în care se păstrează și se transportă lichide (în arabă, în original). Dromader domestic folosit pentru deplasări rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi (în arabă, în original). Jaima, cort folosit de popoarele migratoare din Africa de Nord (în arabă, în original). Sinonim al cuvântului „tuareg“ (în arabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șah - squash e jocul ei. Rapid și furios. A dispărut pe o ușă albă, din spatele galeriei, făcându-mi semn să o urmez. De cealaltă parte era un birou mic. Era ca și cum aș fi trecut printr-un portal magic care te transportă cât ai clipi dintr-o lume în alta. Galeria fusese rece și sterilă precum o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cumpăra acele „castele“? am întrebat eu. - Tot felul de oameni cu bani: americani, nemți și alții ca ei, cuprinși deodată de febra fantasticului, a irealității, a spus Franco, conducând cu mână sigură mașina lui modernă. Cumpărau părți din locuințe vechi, transportându-le peste ocean, pentru ei nu era nici o problemă, tehnica era și ea un fel de fantasmă care funcționa bine în realitate. Toate astea trebuiau numai montate după desenele minuțioase ale lui signor Fumo. Uneori aceste părți de „castele“ erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să creadă, o aventură ca aceasta în care, deși supus al propriei mele nebunii și al ispitei de a cădea, eu totuși, iată, am meritat să fiu salvat și acum sunt purtat de baia asta de lumină care grabnic mă transportă înspre cei care mă așteaptă să vin din lumea celor ce nu mai sunt? Calvarul meu se apropie de sfârșit, spre fericirea mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate răbda. Luase hotărârea să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai piardă vremea cu spălatul lui. Avea tot timpul să se ocupe de asta mai târziu. Scotea acum bolovanii unul după altul și îi încărca în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot el o terminase de spălat cu câteva zile mai devreme, creștea acum la loc. Mai pierduse cam o jumătate de zi cu reparatul podului de peste râulețul subteran, care abia mai rezista sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Venea și el la cârciumă, în speranța că va reuși să găsească ceva de muncă. Stătea așezat pe bordură, făcându-și vânt să plece acasă când apăruse maistrul de la exploatarea forestieră. Voia să angajeze doi șoferi pentru camioanele ce transportau lemnul din parchetele de pe munte. Costi abia terminase liceul în primăvară și era foarte mândru de carnetul de conducere pe care îl luase odată cu absolvirea școlii. Se întorsese acasă dornic să ia viața în piept. Numai că în Baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]