9,583 matches
-
și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
acesta va spune o poveste la ,,ceasul liniștii depline”. Când o să vină ceasul ăsta? Întâmplarea mi-a stârnit curiozitatea și am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
de "tehnocrat", întâlnim situații în care Mircea Băduț destructurează mituri ce țin de sfera antropologicului mioritic: "Apropo de era comunistă! Cred că se vorbea mult despre căldura/ospitalitatea poporului român și datorită faptului că eram pe atunci mai relaxați (nu tremuram de grija serviciului, «ziua de mâine» era cumva prestabilită social; nu prea aveam bani, dar nici pe ce îi cheltui) și mai neștiutori (mass-media nu ne absorbea/provoca; fiecare își confecționa domestic propriul divertisment). Observăm aici două condiționări întrepătrunse: una
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
dragi elevi, ar fi bine... așa cum bine zice englezul: „Să ne întoarcem la oile noastre”... fiindcă tema pusă în discuție are ca subiect să analizăm compoziția epică, drama... i-a rugat profesoara Luxița Prădăreanu, care începuse să simtă că-i tremură picioarele, numai la gândul că inspectoarea îi va face un raport... „beton” la minister în care va spune că-i incapabilă să-și educe elevii, și de aici o să i se tragă necazul cel mare: „dacă-mi pierd pîinea?”; iar
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
creează, cum zici, un drum și reușesc în viață? Poate că realizează într-adevăr ceva, nu contest asta. Dar, odată ce prind gustul puterii și se confruntă cu tentațiile terestre, știi ce fac?”. „Ce?”, întrebă Radu, a cărui voce începuse să tremure. „Se droghează și se îmbată la petreceri de lux, plătesc prostituate și își toarnă șampanie în cap. Vomită și aruncă cu banii pe fereastră. Ba chiar, aici e culmea, deseori se omoară între ei pentru a avea mai mulți bani
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
față și am ieșit tiptil, asemeni unei pisici, din incinta liceului. Am ajuns în stradă și am început să merg încet, cu mâinile la spate. Mă gândeam deja la ce am de făcut în continuare. * Am intrat în casă aproape tremurând. Trebuia să plec undeva unde să mi se piardă urma, asta era clar. Chiar dacă mă strecurasem neobservat, poliția îmi va găsi amprentele la locul faptei și mă va căuta. Eram prins ca într-o plasă de păianjen, deși nu știam
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
le ceară ajutorul lui Petru și lui Silviu. I-am pus cuțitul la gât. „Până vin ei, ești deja mort, amigo”, i-am spus. „Chiar crezi că o să te las să-ți bați joc de mine în halul ăsta?”. Cristescu tremura de frica morții. „Îți pot da bani...”, îngăimă. „Nu am nevoie de banii tăi!”, am exclamat, apoi m-am jucat puțin cu tăișul lamei. După care i-am dat drumul. „Ei, hai, că a fost tot o glumă”, i-am
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Apoi a părăsit încăperea. Când a intrat în cameră, micuța Melania a putut vedea, îngrozită, cadavrul mamei sale zăcând într-o baltă de sânge și cuțitul aruncat alături. În fața unui șoc din care nu și-a mai revenit toată viața, tremurând, temându-se că va leșina, a făcut un lucru pe care nu și l-a putut explica ulterior: a scos de pe mâna, de acum rece și inertă, a mamei sale inelul, pe care l-a păstrat cu grijă, purtându-l
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
Articolele Autorului Ascult depărtarea cum cheamă în foșnetul nopții adânci, În lumea trăirii-efemere, carări șerpuiesc printre stânci, Cu cât avansez înspre ținta ce-mi este un far, văd că eu, Găsesc noi puteri căci alături, îmi este mereu Dumnezeu! Adeseori tremură pasul când colțuri de piatră rănesc, Căzut din înalt, bob de rouă îmi dă un elan tineresc, Cu haina în zdrențe și-o traistă ce n-are nimic de-oferit, Înfing talpa-n praful uitării și tind spre un plus
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
Rashid, doar că mă gândeam că aceasta se va întâmpla cu timpul...”. „Ei bine, nu, se pare că timpul a venit deja și că nu mai am suficientă răbdare”, rosti șahul, precipitat, și o cuprinse pe fată în brațe. Aceasta tremura, dar, de teamă să nu îl supere pe Rashid și să nu rămână fără micile privilegii pe care de-abia le obținuse, se supuse. După ce a posedat-o, însă, Rashid s-a întunecat la față și a rostit, pe un
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
atât de închise la culoare încât păreau două dude negre, micuțe și coapte, gata să cadă de pe crenguțele lor. Îl privea tăcută, cu ochii larg deschiși sub sprâncenele-i stufoase, neștiind ce să facă. Nu-i trecuse sperietura. Buzele-i tremurau ușor. Mișu a rămas blocat. Era fascinat de tabloul ce-l avea în față. A simțit cum gura i se umple de apă. O poftă nebună-l cuprinsese. Într-o clipită s-a imaginat peste trupul ei gol, lipsit de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
Bine, dacă zici tu. Te vei obișnui cu mine ... Acum ți-e gândul la treabă, nu? - Da, că e multă treabă! a izbucnit ea, ridicându-se grăbită de pe scaun, bucuroasă că Mișu a schimbat vorba și o lasă în pace. Tremura toată. Nu știa ce se întâmplă cu ea. A fost fericită când a sărutat-o, dar nu ar fi vorbit cuiva despre asta, în ruptul capului. I-a fost și teamă. Știa că nu are voie să se lase sărutată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BUNĂ DIMINEAȚA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Bună dimineața Tremurându-și genele umezite de roua zorilor, zările trimit sărutări fâstâcite trecătorilor. Volute largi, elegante, intersectări artistic-savante, traiectorii imprevizibile, capricioase, urcări și coborâri spectaculoase. Cerul vibrează ca membrana unei tobe imense, albastre, întinse peste visurile, peste speranțele noastre. Un zbor al
BUNĂ DIMINEAŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361894_a_363223]
-
10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Tu mângîi cu părerea de iubire, De teama golului sau rănii sângerânde, Pe glezna amintirilor rotunde, Îți lași sărutul oglindindu-ți nemurire. Eu te primesc în golul meu de viață, Să-mi umpli locul tremurat de geană, Apleac-ți ramura, sămânța să-mi aștearnă Și-nnoadă-te în firul meu de ață! Să-mi cânți în creștet ploaie de-nceput Să nu mă doară ce m-a mai durut... Referință Bibliografică: Ploaie de-nceput / Violetta Petre
PLOAIE DE-NCEPUT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361903_a_363232]
-
mai mare poet al iubirii și al frumuseților naturii. La începuturile vieții dragostea lui este senină, frumoasă, împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii proaspete și viguroase, ca în poezia „Dorința”: Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ Să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz ... Iubita îi apare gingașă venind parcă
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
luna/ Dintr-o rariște de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chipul tău frumos.[ ... ] Iată lacul. Luna plină,/ Poleindu-l, îl străbate;/ El, aprins de-a ei lumină,/ Simte-a lui singurătate./ Tremurând cu unde-n spume,/ Între trestie le farmă/ Și visând o-ntreagă lume/ Tot nu poate să adoarmă./ De-al tău chip el se pătrunde,/ Ca oglinda îl alege -/ Ce privești zâmbind în unde?/ Ești frumoasă, se-nțelege./ Înălțimile albastre
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
Doamne, orice preț,/ Dar dă-mi o altă soarte,/ Căci tu izvor ești de vieți/ Și dătător de moarte;/ Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire,/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire.[...] El tremură ca alte dăți/ În codri și pe dealuri,/ Călăuzind singurătăți/ De mișcătoare valuri;/ Dar nu mai cade ca-n trecut/ În mări din tot înaltul:/ - Ce-ți pasă ție chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?/ Trăind în
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
potabilă, de dimineață până seara. Am stropit buruienile pe o suprafață de circa 2000 m.p. cu soluții toxice, otrăvitoare fără a avea asigurat echipament de protecție adecvat. Fără comentarii ... ... La sfârșit de săptămână am primit salariul. Cu o mână ce tremura, patronul mi-a întins o bagnotă verde pe care scria: ONE HUNDRED DOLLARS. O sută de dolari mi-a fost salarul pentru 5 zile lucrate și în ce condiții !. Câtă umilință, câtă răutate și lipsa de respect am văzut la
BANI SI OMENIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361915_a_363244]
-
se mai întorc, visuri se scufund în noapte, îmi zic voi aștepta mereu, dar nu știu unde sunt? Atât aș vrea să mă eliberez! Atât aș vrea să mă desprind acel fum albicios din nori de pământean să-nfășor privirea ce-mi tremură vâslind corabia-mi pe obraz... nu ai știut să-i dezlegi nodul gordian și nici nu te-ai priceput! Te întreb Cititorule câtă răbdare să am? Dacă ne mor dorințele râzând! Dacă ni se opresc ideile ultimile spaime pe buzele
PRIMUL DELIR de MARIA COZMA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361948_a_363277]
-
plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
ea să o prindă în brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
Moș-Crăciun!!! Când l-am văzut m-am întristat și descurajată l-am privit cu suspiciune ... nu semăna defel, cu cel văzut în cărțile mele de povești. Nu avea rost să stric magia momentului, mai ales că fratele meu mai mic, tremura de emoție când a trebuit să spună poezia. În urmă cu peste cincizeci de ani, de unde să găsești costumație adecvată ? L-au adaptat în persoana unui liceean din vecini și îmbrăcat cu o șubă îmblănită, încălțat cu cizme de cauciuc
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
oraș care intră în apartamente doar noaptea, în restul zilei umblă pe la prieteni și cunoștințe pentru a nu îngheța de frig în acele ,,igluri'' moderne din beton. Dar mai sunt și bătrâni bolnavi care nu pot să se deplaseze, și tremură de frig, căci lemne nu au, iar curentul electric este foarte scump pentru buzunarul locuitorilor care au venituri extrem de mici, primind doar ajutorul social și pensionari în marea lor majoritate cu pensii sub 500 lei. Totuși orașul nu moare. Mișcarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ LA MOLDOVA NOUĂ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362000_a_363329]
-
râurile-ți vor aduce murmurată șoapta dulce! De deasupra mării, culege-mi valul știi că el este tezaurul de semne al unei geometrii secrete ce poate să însemne nașterea/renașterea zbaterea, modelarea remodelarea... Apoi, mai caută prin păduri câteva suspine tremurate de fiorli vântului adulmecate iar în câmpii... din câmpii adună-mi așteptările lungi cu zvon de luceferi și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care-mi mângâie poienile, cu flori, când culeg parfumul pământului și cănd din fănul toamnei își fac așternutul iernii, îmi sunt bucuria. Nu lupul din vârful crestei îmi spală de păcate, durerea rădăcinilor uscate. Nu râsul din
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]