7,094 matches
-
niște nori, și peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și uită‑te la ăsta! Mă opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată la un manechin care nu are pe el decât o cămașă transparentă de plastic, cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că mă săgetează durerea. Nici asta nu cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va oferi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am recăpătat slujba. Nu am nici măcar promisiunea unei slujbe. Ce‑o să‑i zic lui Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
așa e, acum îmi amintesc. Domnul Tang Nah. V-am citit recenziile. Sunt excelente. El dă din cap. Mi-e dor de Nora. Vă mulțumesc. Nu știu din ce motiv, începe să mă mânânce nasul. Îmi las repede privirea spre trotuar și zic: Sunteți foarte amabil că spuneți asta. Nu, te rog, răspunde el. Nu vreau doar să-ți fac un compliment. Ești o actriță foarte bună. Îmi spune că a văzut spectacolul de cel puțin opt ori. Îmi imită mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă să se reverse. Cerul și pământul sunt înfășurate într-o singură perdea imensă de gri. Holul Colegiului de Artă LuXiun din Yenan e plin de lume. Mao e așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Nu a fost mare lucru de sărbătorit. Însă viața mea se schimbă și poporul va sărbători ziua mea de naștere. Am încredere în judecata lui. Ca o buruiană, ea își face loc, ițindu-se pe lângă trotuar. Își întinde brațele departe și începe să cânte ca eroina din opera ei. Va sparge pavajul din grădină și va croi drum din cel mai sumbru colț, pentru a găsi aer și lumină! Seara cuprinde încăperea. Micuța Lună stă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
porții de fier a Muzeului de Artè atârnè un banner uriaș, Theo Ignat expoziție retrospectivè, încè n-am vèzut expoziția, dar îmi închipui cè la ora asta ea nu mai e la Muzeu ca s-o vizitèm împreunè, nehotèrât, pe trotuarul din fața restaurantului, nu m-aș întoarce la Institut, nu acum, s-o sun pe Ioana? Nu încè! nu înainte de a-mi regla toate conturile cu trecutul, XVII Corina era acasè când am sunat-o, Sunt numai eu și copilul, poti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lumina slabè de pe stradè, silueta printre drugii de fier, ea sprijinindu-se de gard cu umèrul, așteptând, mașina roșie a parcat-o, rèspunzându-mi la întrebare în timp ce eu învârtesc cheia în broascè, ceva mai jos pe stradè, cu jumètatea dreaptè pe trotuar și cu cealaltè, îi deschid poartă invitând-o sè între, o iau înainte pe alee indicându-i drumul, sus, în coroanele celor câțiva pini subțiri care strèjuiesc aleea pietruitè, un vânt rece, de noiembrie, face ca acele verzi sè-și încrucișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fèrè sè ne atingem, din când în când, câte un trecètor grèbit, interpunându-se între noi, trece zorit în direcție opusè, dar, apoi, ne regèsim, umèr lângè umèr, cu emoție caldè în priviri, traversèm stradă și înaintèm fèrè grabè pe trotuarul opus Bisericii Sfanțul Mihail, Dinspre magazinele înșiruite pe margine rèsunè, când se deschid ușile de sticlè, frânturi de colinzi, traversèm din nou prin fața Hotelului Continental și, dând colțul Librèriei Universitèții, fèrè sè ne vorbim, ne îndreptèm înspre perimetrul ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Rèileanu, numele ei de fatè, dovedea un comportament corect fațè de îndatoririle școlare, profesoara de chimie nu avea nici o puterea asupra ei, desigur, putea sè-i strice media și sè-i punè în catalog note de opt și de nouè, Urcèm pe trotuarul ce mèrginește Calea Turzii, încercând sè ne facem auziți în zgomotul traficului greu de mașini, Ceva mai sus, îmi explicè ea, existè un tunel larg, pe sub șosea, pe care-l folosesc mașinile cè sè ajungè în cartierul situat de cealaltè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-o cum îmi vorbește despre copilèrie, Matei închipuindu-și o fetițè subțire jucându-se cu pèpușile, alèturi de alte fetițe, stând în soarele arzètor al eternei veri copilèrești, fie undeva în curte, fie în fața casei, Pèșind prin zèpada bètètoritè de pe trotuar, eu sprijinind-o din când în când sè nu alunece cu cizmele cu toc, ne apropiem de stradă pe care a locuit pânè la cèsètorie, indicându-mi fostul teritoriu al vieții ei de copilè și de tânèrè fatè, Aici începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și care, ca o umbrè, o urmèrea pretutindeni, nebènuind cè sub chipul acelui bèiețel se ascundea Matei, dar fiindcè încè nu-i venise timpul era nevoit sè se deghizeze, luând diverse înfèțișèri, Intrèm pe strada Goga și ne oprim pe trotuarul de pe partea opusè a casei pèrinților ei, îmi aratè casă, e o casè mai veche, cu un mic cerdac la intrare, în fațè, între gardul de la stradè și casè, o grèdinițè cu flori, mai ales, trandafiri și, în colțul grèdinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și în visele ei, acaparându-le, împroprietèrindu-mè cu ținuturile întinse ale copilèriei ei, declarând-o proprietate mateianè, apoi, dupè ce aceastè trecere în posesie s-a înfèptuit de comun acord între pèrțile implicate, ne reîntoarcem din nou în stradè, pe trotuarul de vizavi al casei pèrinților ei, în lumina crudè a zèpezii, Îmi propune sè mergem pânè la capètul strèzii, spre locul de unde începeau toate interdicțiile, dincolo de stradă ei se află lumea întreagè, o lume care, abia dupè ce a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful subțire În figuri ciudate, ca apa mării, după ce se retrage de pe nisip. Are Încă În memorie, proaspăt, albastrul intens al Mediteranei... — ...Spui că ai Întâlnit ceva fugari români care ne denigrează țara și l-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți mai repede bicicleta spre locul arătat, grăbește-te, grăbește... La vremea aceea, foarte puțini credeau că războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și În țara unde te duci, dar nu mă sili pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau programul mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după care aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un om o dată, nu-l mai uit». «Înseamnă că pe mine nu m-ai văzut niciodată - altfel m-ai fi ținut minte», zic. «Cam așa Înseamnă», zice. Îl apuc de mână, Îl trag până-n dreptul vitrinei: «Dar pe femeia de pe trotuar care se uită Încoace ai mai văzut-o?» «Parcă da. Da», zice. «A venit la noi, acum vreo trei ani, să mă-ntrebe de bărbatu-său, Învățător În Mana...» «Și ce i-ai spus?» Nu-mi mai aduc aminte...» « Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ți dușmanul... asta o să‑l scoată din minți" O zi frumoasă și însorită, restaurantul Natasha’s era plin de iubitori ai soarelui, dornici să profite la maximum de razele calde. Proprietarul localului, Emilio, își scosese aproape toate mesele afară, pe trotuarul din stradă și toate scaunele erau acum ocupate. Dar, din fericire pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, Julia sunase din vreme și-l giugiulise pe Emilio până când omul le rezervase o masă cu poziție privilegiată. Răsplata lui fusese o îmbrățișare. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era o femeie pe care recunoscut-o de la cursul de yoga. —Bună. Ai cumva idee ce s-a întâmplat? a întrebat Fiona indicând din cap traficul de pe stradă. — Se pare c-a fost un accident. O mașină a intrat pe trotuar și-a lovit o femeie. Femeia a făcut o pauză și i-a arătat Fionei mașina din apropiere, care era cea mai apropiată de bordură. —Tipul de-acolo crede că femeia a ieșit de la club, fiindcă e îmbrăcată în trening
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unde se adunase un grup de oameni. La început a mers mai încet, după care, pe măsură ce adrenalina pompată de frică începea să-i alerge prin vene, femeia a grăbit și ea pasul. Era limpede că o mașină se suise pe trotuar. Botul era înfundat, iar una dintre aripi stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea, ridicând geanta și făcându-și loc cu coatele printre cei care căscau gura pe trotuar. Susan era căzută pe jos, în stare de inconștiență. Sub ceafă începuse să se formeze o baltă de sânge întunecat. Brațele i se risipiseră în laterale. Piciorul drept îi rămăsese prins sub roata mașinii. Zona tibiei era acum o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mult sânge. —Vai, Doamne, grăbiți-vă! Fiona și-a pus o mână la gură și s-a ridicat în picioare. Din depărtare, auzea o sirenă care se apropia cu fiecare secundă care trecea. A lăsat puțin geanta lui Susan pe trotuar și-a scotocit prin geanta ei, din care și-a scos mobilul. După ce l-a deschis, Fiona a tras adânc aer în piept. Era conștientă că acela era cel mai dificil telefon pe care avea să-l dea în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Chirurgul s-a uitat iar pe clipboard-ul pe care-l ținea în mână și a mai făcut câteva adnotări. —Se pare că picioarele ei... în special unul dintre ele... au preluat majoritatea șocului provenit în urma impactului. Susan a căzut pe trotuar și s-a lovit la cap. Dacă lucrurile s-ar fi petrecut în ordine inversă, atunci mă îndoiesc foarte tare că ar fi supraviețuit. Privirea lui Nick s-a oprit asupra feței lui Susan, după care a coborât de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]