2,738 matches
-
de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și pianul cu placă de bronz, deasupra căruia același Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică. N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E chiar de Rusalin Pop?") și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tot din nuc îl urmăream cum pregătește noua bucată, pentru proximul concert. Cu notele în mînă, încruntat, mergînd de colo-colo. Un bărbat masiv, cu gît puternic, gros; cămașa albă, de in răcoros, fără guler, părea că se aprinde de atîta trudă. Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă, cu umeri osoși, neîmpliniți. Timidă, nesigură, fără stil. Sprîncenele mi le pensam așa fel ca să fie mult depărtate de rădăcina nasului. Mălăiață, eram o mălăiață. Mă urcam în nuc și-l pîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa noastră continua să rămînă nereparată și-n toamna anului '46. Era mai important să se zbată pentru un sediu. Localul clădit, cu atîta trudă, pe Lăpușneanu fusese dărîmat de nemți (dărîmaseră sala, ca să sape adăposturi antitanc), iar cele două odăi din strada "Coroi" erau de tot neîncăpătoare pentru Conservator și pentru Filarmonică. Așa s-a făcut că Iordan a ajuns, din Ungaria, înaintea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu Pasăre. E de la noi, din Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
arătat fisura din tubul scafandrului. Da, îmi idealizez singurătatea. Și da, aș fi cu adevărat aurolacă fără ficțiuni. A scrie e modul meu de-a simți că trăiesc, oricît de zadarnică, de nerecunoscută, de nerăsplătită, de blamată mi-ar fi truda. Borges încerc să contracarez cum și-a plimbat, orb, oglinda de-a lungul unei biblioteci? O bibliotecă numai? Cu mult mai multe. "Borges, auzi! De altceva-i vorba: era inevitabil să pleci, atunci, din Dorobanț? Aș fi putut corecta existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har dumnezeiesc”. în „Iartă-mă, frate codre”, afirmă că: „De demult, când neamuri fără țară și fără morminte, tu ne-ai dat adăpost și hrană și apă... ne-ai dat puterea să trecem vămile istoriei. Astăzi s-au ivit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să închidă casa, să plece în ospeție la o rudă, într-un oraș îndepărtat, de unde în cele din urmă se trezește că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
durerea în suflet/ mor”. E o justă acuză ce aduceți - pe bună dreptate - clasei politice românești care, în loc să facă politica interesului național, au făcut politica interesului personal și de grup partinic și chiar transpartinic - jefuind bunurile naționale dobândite prin atâta trudă în vremea comunismului totalitar. Față de cele comentate în volum, față de unele mici aprecieri și sublinieri pe care le-am făcut, nu pot să nu vă doresc să continuați „a scrie versuri”... pentru că Dvs. mai aveți încă multe de spus și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
realizare, mă fac să cred că al meu consătean nu e la prima creație de acest gen și că în laboratorul său de creație să mai aibă chiar mai multe încercări, care prin exercițiu permanent și mai ales printr-o trudă sisifică de a alege grâul din neghină - să însumeze probabil un volumaș poetic de început - urmându-și astfel drumul spre o viitoare consacrare. Nu m-aș mira deloc dacă revista „Academia Bârlădeană” s-ar implica în această direcție, spre prețuirea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
copil reușit! Noi ne simțim împliniți. * Lucrările de renovare la casa cumpărată de Alex durară nesperat de mult timp. Uneori, când treburile mergeau anevoie, Alex se gândea, dar îi era greu să-și mărturisească chiar sieși: oare merita toată această trudă, bani și nervi? Dar nu mai avea ce face, bolovanul începuse să se rostogolească cum se spune, și până nu ajungea în vale, nu mai putea fi oprit. Erau atâtea lucruri de pus la punct... în fiecare zi, meșterii veneau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire. Omul trecător prin efemeritate vieții i-a biruit tăișul coasei ce ne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
soare și aleargă după dame, se bucură adică de vârsta lui, eu mă autoclaustrez Între pagina albă și cea tipărită. Când nu mai pot să mă plimb prin lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul cel mai autentic și provoc atâția martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceea ce prisosește boierilor, învoiala, chiar cinstită, impune țăranului să dea jumătate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cât muncește azi, dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor merge să întreție huzureala celor ce stăpânesc pământurile. Mai fericiți au fost sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai în cârciumă mai erau câțiva întîrziați. Miron Iuga îi adunase pe toți, chiar și pe Platamonu, ca să se documenteze. Cel mai speriat era colonelul pensionar. Se văicărea ca o babă că-și pierde acuma tot rodul unei vieți de trudă. Grija cea mare o avea, însă, din pricina celor trei fete pe care le-ar fi trimis undeva, să nu le pângărească cumva bestiile astea turbate. Luat mai de scurt de Miron, mărturisi că la el e liniște și pace, învoielile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiuvetă se limpezi. Stropi marginile pe care mai rămăseseră câteva picături de sânge, ele se strânseră ca niște păianjeni, înainte de a se risipi în jetul de apă. — Fascinant, șopti. Sângele care țâșnește din trup se încăpățânează să rămână viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipsea nimeni, ba chiar se și înmulțiseră. Se opriră câteva clipe la porțile dinspre miazăzi și se rugară pentru ei și pentru călăuzele lor. Ridicară privirile către cer și cerul coborî pe pământ. La poarta dinspre răsărit se rugară pentru truda tuturor celor care înălțaseră lăcașul acela. Și se mai rugară pentru morții care își căutaseră adăpost acolo, ca și ei, și pentru cei ce vor veni și vor fi la fel. La poarta dinspre miazănoapte se rugară pentru cei care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb. Dar gâtul damigenei se dovedi de fiecare dată ori prea îngust, ori prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse, vrei să-ți zic niște făcături de urât, de-ale pieritului ? Poate că te mai ușurezi, părinte, de păcatele cu care te încarci de la vinul de împărtășanie. — E vin bun, spuse totuși, plin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună/ într-o stație uitată/ în altă vârstă/ cu plase de pietre în mâini/ urci în vagonul înțesat/ cu gândurile tale albastre/ vuind precum furtunoasele oceane”. SCRIERI: Nesomnul metaforei, postfață Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
a învins și capturat pe Gyula, regele s-a îndreptat împotriva unui alt stăpânitor local (transilvănean), Kean, "ducele bulgarilor și slavilor", care-și avea "ducatul" (voievodatul) său în părțile sud-estice ale Transilvaniei, "în locuri foarte tari, prin așezarea lor". După "trudă multă și lupte anevoioase", Kean a fost învins și ucis, a fost capturată o pradă bogată, iar în locul său regele Ștefan a pus pe o rudă a sa, Zoltan, după cronici. În cele din urmă, regele Ștefan a supus și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pămînt avea și un aspect emoțional: Viața pe aceste cîmpuri dispersate... era grea și laborioasă, dar pentru țăran, viața fără ele nu avea nici un rost, căci aceste fîșii înguste de pămînt erau copiii lui, pe care îi creștea cu atîta trudă și grijă. Pămîntul era tovarășul și prietenul lui, întrucît lui își împărtășea gîndurile și visurile în nopțile înstelate de vară, cu o manta drept pernă și roua drept pătură. Pămîntul însemna pentru țăran mai mult decît banii în bancă; el
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
muncitori sunt deosebit de puternice. Ritmul rapid al industrializării afectează în special clasa muncitoare, care prestează adesea ore în șir de muncă grea într-o perioadă în care bunurile de consum și chiar și alimentele nu sunt disponibile ca să-i compenseze truda. Pe lîngă participarea la activitățile organizațiilor politice și de partid, cetățeanul individual ia parte și este de așteaptat ca el să ia parte la viața comunității și a locului său de muncă, fie că acesta este o fabrică, un serviciu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
contractului tacit între membrii săi, scînteia care provoacă explozia bruscă a ostilității ținută îndelung sub control. Să nu uităm că este vorba de constrîngere. Am abdicat de la personalitatea noastră pentru a deveni asemenea rivalilor noștri. Egalitatea și dreptatea răsplătesc această trudă întru limitare. Orice transgresiune constituie o provocare și pune utilitatea ei sub semnul întrebării. De aceea, ele constituie pentru noi un fel de violență, iar democrația presupune o disciplină interioară severă: fiecare este ambivalent față de ea și gata s-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]