2,898 matches
-
să citesc și în alfabetul gotic. Când am început lecțiile, domnul Rozin i-a zis părintelui: Nu mai învață ăsta nemțește, cum nu sunt eu popă! După o lună de zile de muncă asiduă, învățând ziua și noaptea, domnul Rozin uimit, nu mai înțelegea ce discut cu părintele și m-a felicitat: Domnule, nu mi-am închipuit că vei reuși să-ți însușești limba germană într-un timp așa de scurt. Cu domnul Berghea încercam să-mi însușesc termeni tehnici și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a avut un vis. Urca cu mare greutate Golgota. Obosit, plin de sudoare, târându-se pe pietrele colțuroase, ajunse în vârful Căpățânii, la picioarele celor trei cruci. Abia ridicându-și ochii, cu teamă și cutremur, spre cei trei crucificați, rămase uimit și cuprins de tulburare, neînțelegând ce vede. Numai Domnul Iisus Hristos era pe Crucea Sa; cei doi tâlhari nu erau prezenți. Doamne, strigă părintele Ioan, ai rămas singur pe Cruce! Nimeni nu e lângă Tine să Te însoțească în această
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
conflict știința omenească cu învățătura dumnezeiască. A sunat sfârșitul orei; elevii ieșeau uitându-se înapoi de la ușă. M-am îndreptat spre comisia de inspecție. Înainte de a mă prezenta, doamna inspectoare mi-a întins mâna plină de entuziasm: Domnule profesor, sunt uimită! N-am mai auzit o lecție explicată în viziune creștină. Te felicit pentru curajul de a prezenta adevărul în așa condiții. Mi-ai deschis o poartă spre cunoaștere, de care eu eram străină. Doamnă, obligația de a mărturisi adevărul, așa cum
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ușurel unul altuia în ușă. După un moment, Hartley mi-a deschis ușa. Reflexul la ciocănitura mea fusese, după cum mi-am închipuit, automat. Ne-am uitat unul la celălalt, cu răsuflarea tăiată, amândoi cuprinși de panică. I-am văzut ochii uimiți, înspăimântați. I-am împins, stângaci, scrisoarea. Nu reușeam să-i găsesc mâna, și plicul aproape că a căzut între noi. Dar a prins-o, a ghemuit-o, lipind-o de fustă, iar eu m-am răsucit pe călcâie si am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă ajută la treburile casei. Tonul și precizarea erau menite să-l stabilească pe Gilbert, cel puțin pentru moment, dincolo de o anumită barieră nespecificată. Ochii lui Gilbert căpătaseră o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip de avertisment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câmpurile semantice uman și mitologic, precum și nume de animale) sau substantive comune denumind ființe umane, cu funcția sintactică de complement direct: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă.” (M. Eminescu, I, p. 175), „Să te-nvăț eu ce să facem ca să învingi tu pe mama.” (M. Eminescu, P.L., p. 8), „O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu/mai mare?!” (L. Blaga, p. 18), „L-ați văzut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
călătorind prin pustiu.” (M. Eminescu) - exprimă obiectul unor acțiuni, devenit el însuși proces: a doini (a cânta doine), a hori (a cânta hore), a psalmodia, a rapsodia, a cotiza (a da cotizație), a triumfa (a obține triumf) etc.: „Stăteau toate uimite pe când trecea păstorașul - împărat, doinind și horind.” (M. Eminescu) - verbele de mișcare, care nu au nevoie de o limită externă în desfășurarea acțiunii, dar care implică anumite coordonate semantice, exprimate sintactic prin circumstanțial: a veni, a pleca, a zbura, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o zi, Roly a rămas acasă cu bunica. La o clipă de neatenție a bunicii, el a ieșit din casă și a venit după mine la școală. A stat cuminte în curtea școlii până am terminat orele. Am rămas foarte uimit când l-am văzut. A sărit imediat înaintea mea, cerându-mi să mă joc cu el. Eu nu prea aveam chef de joacă, deoarece avusesem o zi mai grea. L-am certat și l-am trimis înainte acasă. Văzând că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
tatăl său, neputând să‑l oprească, s‑a decis să‑l lase să de‑ prindă cât mai bine această artă pe lângă Domenico del Ghirlandaio, aducân‑ du‑l în atelierul acestuia: Michelangelo avea doar 13 ani. Odată cu trecerea timpului, Domenico rămânea uimit văzându‑l pe Miche‑ langelo pictând unele lucrări neobișnuite pentru un tânăr și i se părea nu nu‑ mai că acesta îi întrecea pe ceilalți ucenici, dar și că deseori, lucrările uceni‑ cului puteau sta alături de cele executate de el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Sixtine în mo‑ mentul când a fost prezentată. Se desfăceau nu numai niște schele, se desfă‑ cea de fapt un vifor de astre și de voci fără de care astăzi ne‑am simți parcă mai mici și mai slabi: în fața privirilor uimite se desfășura o mulțime impre‑ vizibilă de eroi. Astfel putem spune că odată cu Michelangelo s‑a născut o lume nouă. Obiectiv privind, numai această boltă a capelei Sixtine comportă o muncă egală cu aceea a douăzeci de pictori la un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
răspunsul dat de Michelangelo madrigalului unui literar contemporan ca Gianbattista Strozzi 21, care elogia în versuri per‑ fecțiunea sculpturii în opera Noaptea, realizată în capela Medici din biserica San Lorenzo din Florența. Madrigalul lui Strozzi se adresa celui care privește uimit frumusețea statu‑ ilor: ,,La notte che tu vedi in si dolci atti Dormire, fa da un angelo scolpita In questo sasso; e perche dorme, ha vita; Destula, se na’l credi, e parlerati.” 21 Gianbattista Strozzi (1489‑1538) - bancher italian
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
tatăl său, neputând să‑l oprească, s‑a decis să‑l lase să de‑ prindă cât mai bine această artă pe lângă Domenico del Ghirlandaio, aducân‑ du‑l în atelierul acestuia: Michelangelo avea doar 13 ani. Odată cu trecerea timpului, Domenico rămânea uimit văzându‑l pe Miche‑ langelo pictând unele lucrări neobișnuite pentru un tânăr și i se părea nu nu‑ mai că acesta îi întrecea pe ceilalți ucenici, dar și că deseori, lucrările uceni‑ cului puteau sta alături de cele executate de el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Sixtine în mo‑ mentul când a fost prezentată. Se desfăceau nu numai niște schele, se desfă‑ cea de fapt un vifor de astre și de voci fără de care astăzi ne‑am simți parcă mai mici și mai slabi: în fața privirilor uimite se desfășura o mulțime impre‑ vizibilă de eroi. Astfel putem spune că odată cu Michelangelo s‑a născut o lume nouă. Obiectiv privind, numai această boltă a capelei Sixtine comportă o muncă egală cu aceea a douăzeci de pictori la un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
răspunsul dat de Michelangelo madrigalului unui literar contemporan ca Gianbattista Strozzi 21, care elogia în versuri per‑ fecțiunea sculpturii în opera Noaptea, realizată în capela Medici din biserica San Lorenzo din Florența. Madrigalul lui Strozzi se adresa celui care privește uimit frumusețea statu‑ ilor: ,,La notte che tu vedi in si dolci atti Dormire, fa da un angelo scolpita In questo sasso; e perche dorme, ha vita; Destula, se na’l credi, e parlerati.” 21 Gianbattista Strozzi (1489‑1538) - bancher italian
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de pe stâlpul negru iau harpa de aramă, Arfa a cărei sunet e tulbur, tremurat. Arfa care din pietre durerile le cheamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat...” Furtuna afectivă cere expresie artistică, iar fierul are sensul metalului aspru, rezistent. „Eu stau uimit și palid... Mâna-mi involuntară Se mișcă tremurând pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la tulburii creieri în van eu samă cer.” Arfa vijelioasă a durerii exprimă nucleul etern al eului, forța creației
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în general. Crizele hârtiei-monedă au dus la "înlocuirea valorii monedei cu valoarea diferitelor mărfuri, a căror valoare sporea în raport de depreciere, evitându-se de pildă obligațiuni și certificate în cărbuni, secară, porc și chiar kilowați"696. Lumea se întorcea, uimită, la schimbul marfă-contra marfă, neputând face față unei invenții și anume folosirea hârtiei în scop monetar. Indiferent de măsurile luate de către state, cursul legal, cursul forțat, bancnota neconvertibilă se deprecia în ritm rapid, egal cu viteza sa de tipărire. Victor
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
impresionând puternic colegii și profesorii de la Școala de pictură pentru copii, de la Colegiul Republican de Arte Plastice "Alexandru Plămădeală" și de la Institutul de Stat de Arte, până ajunge profesor la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Acum, uimit, stau și mă întreb: când realizează decorurile și costumele pentru atâtea și atâtea piese de teatru, sau scenografiile pentru filme? Când are timp pentru deplasări în străinătate, vernisaje, cursuri la Facultatea de Arte Plastice? Când mai este tată și soț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să afle vântul, să atingă izvorul. Acum stăm ca ciulinii în mijlocul melcilor, cu cochilii ca niște conuri lungi, sucindu-se în spirală, uimiți de ce și cum astă urcare și astă coborâre. PARADISUL PISICII Omul se joacă cu pisica, sau pisica se joacă cu omul? MONTAIGNE Când prima pisică binișor-binișor a urcat pe o stâncă din Paradis, a băgat în seamă toate ființele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nerăbdătoare surpriza care a și venit. După ce au plătit, tinerii au lăsat o scrisoare în care erau anunțate că, fără explicații, pleacă la părinții lor. Era un mod necavaleresc de a le părăsi. Fetele s-au uitat una la alta, uimite și dezamăgite. Una singură suferea, Fantine, ce părea o descoperire provocatoare a buneicuviințe; era de o veselie înghețată de visare... sculpturală și delicată... sub gătelile astea se ghicea o statuie, iar în această statuie, un suflet. Era nevinovăția înotând deasupra
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai lungă sau mai scurtă (cel mai adesea o frază periodică, așa cum vom vedea în cap. 5). De exemplu, cele două "Fraze" de Rimbaud (Illuminations): T36 Cînd lumea se va reduce la o unică pădure neagră pentru cei patru ochi uimiți ai noștri, la o plajă pentru doi copilași credincioși, la o casă muzicală pentru simpatia noastră evidentă, atunci te voi găsi. (Rimbaud, trad. P. Solomon) T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta; ghirlande de la o fereastră la alta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mizăm pe prezența implicită a sensului și pe materialitatea ritmică. În T36 și T37, paralelismele morfosintactice și ritmul ternar sprijinit pe sintaxă, alcătuiesc, dincolo de frontierele punctuației, întreaga poeticitate a acestei proze: T36 [...] la o unică pădure pentru cei patru ochi uimiți neagră ai noștri, - la o plajă pentru doi copilași credincioși, - la o casă pentru simpatia evidentă, [...] muzicală noastră T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta; ghirlande de la o fereastră la alta; lanțuri de aur de la o stea la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vină la mine de niciunde ceva, cineva. Nu am știut să cer ajutor. Nimic nu începe și nu se sfârșește cu mineă am înțeles asta târziu. Discret, am întrebat cum, unde, de ce?! În drumurile mele am întâlnit “nebuni liniștiți” și uimită îi priveam, știam că nu este normal așa, dar... am trecut mai departe. Există momente când sunt nefiresc de liniștită. Mă gândesc la bătălia finală dintre bine și rău și caut soluții să trăiesc știind că nu pot răspunde la
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
capăt războiului de succesiune. După negocierile de pace, contele de Saint-Séverin, care reprezenta curtea de la Versailles, nu a cerut nimic pentru Franța: "Maiestatea Sa preacreștină are grijă să facă pacea nu o pace negustorească, ci una regală", anunța el plenipotențiarilor uimiți 273. Diplomația europeană nu a putut împiedica ocuparea Sileziei de către regele Prusiei, Frederic al II-lea. Este pentru prima oară când diplomația accepta cucerirea unei provincii fără nicio justificare. Acest precedent nu va fi uitat. În consecință, Frederic al II
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
spun că este diversitate de unități, nu unitate în diversitate. Pot să mă înțeleg cu un eschimos dacă avem același interes. Trebuie să căutăm lucrurile care ne adună. A fost un arab care are magazin la Sântana și a rămas uimit că se scrie Tatăl Nostru în arabă”. - Ce definește o națiune, dincolo de religie? - Trei lucruri: modul de viață, limba și obiceiul de a se bucura și de a plânge. Felul de a fi. Când am făcut fântâna, m-am gândit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Managerii foarte ocupați urăsc pur și simplu să aștepte, indiferent pentru ce anume, dar unii nu realizează că și oamenii de rând se pot simți la fel. Vicepreședintele unui lanț de magazine de produse casnice a fost de-a dreptul uimit când i-am arătat o casetă în care o femeie care petrecuse douăzeci și două de minute cumpărând în magazin s-a așezat la un rând foarte mare la casă, a stat acolo până și-a dat seama că era
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]