34,237 matches
-
cinat fără grabă, bucurându-ne de a fi împreună. În cele din urmă lumânarea s-a stins, iar, noi am revenit în pat vegheați de lumina lunii care pătrundea pe fereastră printre dantelăriile perdelei, realizând un joc de lumini și umbre pe corpurile noastre în așteptarea arcuirilor. Așadar, nici un moment fără lumină, din nou lumină, de data aceasta rece, depărtată, dar chemătoare . - Crezi că ajunge la noi și lumină din Steaua polară? Întreb eu făcând pe neștiutoarea. - Cu siguranță! Mările și
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
Aleihap cântă Zorba sub dulap,... XXVII. URCĂM UN DEAL DE NISIP, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015. Urcăm un deal de nisip Urcăm un deal de nisip, Picioarele nu le mai simt, Alături o umbră era, Femeia zărită cândva, Credeam că sortită mi-a fost, Îndrăgostitul e-un prost, Rece să fii și lucid, Mândru și foarte placid, Nisipul se-opune din greu, Dealul tot crește mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis, Scuzați-mă că nu v-am zis. BORIS MARIAN ... Citește mai mult Urcăm un deal de nisipUrcăm un deal de nisip,Picioarele nu le mai simt,Alături o umbră era,Femeia zărită cândva,Credeam că sortită mi-a fost,Îndrăgostitul e-un prost,Rece să fii și lucid,Mândru și foarte placid,Nisipul se-opune din greu,Dealul tot crește mereu,Simt răsuflarea femeii,Amețitoare ca teiiDe pe Copou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
de Georgică. Era un loc mirific sub forma unui arc de cerc, străjuit de stejari bătrâni cu riduri adânc săpate în haina lor groasă, mușchiul verde crescut ca barba unui călugăr tânăr, arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se scurgea la vale ca un șarpe cu clopoței, ocolind maluri și lăsând în urmă o muzică plăcută din lovirea repezită a apei de pietrele din vaduri, era un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ZORI DE MAI Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Zori de mai Vreau s-alerg printre jocuri de umbre și lumini, s-ating nemărginitul razelor de soare în zori de mai, când cerul deasupră-mi se deschide într-un tremur dulce de nori. Clipa fericită o încrustez pe-o stâncă și valurile o dezmiardă într-un leagăn al amintirilor din
ZORI DE MAI de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380171_a_381500]
-
Rostul vieții nu sunt doar cuvinte, înțeleg prea bine a ta părere, dragostea din tine nu va asfinte, ești o formă modelată din durere. Doar eu te ascult când tu oftezi și-ai vrea să te ridici după cădere, o umbră vie ți-a rămas ca s-o păstrezi, când îmi cerșesti din nou o mângâiere. Of Doamne, prin câte n-am trecut, când tu plângeai ca să-ntorc trecutul, o viață într-un suflet ne-am zbătut, ca soarta să ne
INIMĂ, TU CÂT EȘTI DE NAIVĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380166_a_381495]
-
durere și-am înțeles chemarea-adânc vibrândă: birău și mist - strâng Cristului avere din tot ce-a sângerat petala blândă ...învățul florilor se stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen sumbre decapitatu-m-au - cadou vitrinei străin de lumi de soartă și vârtejuri mă închinai viziunii de coșmare iar Duhu-mi înălțai prin negre vrejuri măcar să pipăi rosturile-amare dar nu priceperea îți
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SUNT DOAR O RĂSCRUCE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Lespezi de timp mă apasă greoaie, cu umbre cernute prin taine de sfinți, lumina ți-o scuturi pe aripi de ploaie, și-mi mângâi obrajii, cu lacrimi fierbinți! Primăveri rătăcesc pe sub nuri dezgolite, așteptări prinse-n lanțuri ard de doruri în scrum, nisipul mă-nghite sub lucirea-i
SUNT DOAR O RĂSCRUCE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380183_a_381512]
-
bun, Arthur Ford, scria într-una din lucrările lui : „Nu suntem trimiși nici în rai, dar nici în iad. Pur și simplu trăim mai departe. Există o lume de dincolo și mai trebuie să știm că ne trăim viața în umbra veșniciei.” Dr. Aurel Popescu-Bălcești afirmă într-unul din volumele lui: „Numai omul, dintre toate speciile create de Dumnezeu, are în conștiința sa convingerea că într-o zi va muri. O știe nu din experiența sa proprie, căci omul moare o
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine când și când? Plânsul îl surprinde; neiubit, trezindu-se iubind. O pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și se plimbă-n voie... iar în zori... se-adună. E o logică în toate! Omul vine... stă... o clipă se trudește... --atât cât poate-- apoi...pleacă, --uite-așa-- când o flacără se stinge și
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
spre ce-am visat... Îngădui lacrimilor conștiente o schimbare- Acea trăire, care mă va duce în trecut, Vrăciuitoare-i lacrima, care mă doare, Copil fiind, plângeam, dar n-am știut... NU ÎMI TRANSFORM CUVÂNTUL... Nu îmi transform cuvântul într-o umbră, Ce mi-ar ascunde fața, când mă frige, Și nu îl dau, ingrat... Pentru o cale lungă, Să fie între el și mine, Dumnezeu, aice!.. Nu-mi ușurez secunda, nerostită, din silabă, Nici cartea, prin cuvânt, nu voi s-o
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
încerca presentimentul că măreția îl aștepta undeva aproape. Poate la primul colț... - Poetule, fă-te-ncoa’ ! Ridicând privirea din colbul drumului, Poetul se clătină pe picioare în fața porții deschise, prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viței de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi își sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se strecura printre frunzele late. La cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
năluca îi pieri din față. Cu mâinile nesigure, apăsă cotul cișmelei și se aplecă peste șuvoiul răcoritor al apei. Bău cu nesaț, își spălă fața și brațele, după care, ușor înviorat, o luă încet către baltă. Pescarul stătea întins la umbra sălciilor, urmărind undițele sprijinite de mal cu pripoane bifurcate cioplite din lemn. - Câți pești spre tine-au dat năvală? E rost să pui ceva în oală? - Aaa... Poetule, ți-ai întâlnit muza? Fără să aștepte răspuns, pescarul sări în picioare
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
alegând poteca din apropierea stâlpilor de lemn care miroseau puternic a catran. Firele prin care trecea curentul electric, erau dilatate din cauza căldurii și atârnau între stâlpi, mai apropiate de pământ ca niciodată. Nehotărât, Poetul, cântări fiecare petic de mal, să fie umbră, să nu fie prea multă papură crescută în apropiere, să aibă loc să sprijine undița, să se poată întinde în apropierea apei... În cele din urmă, zări locul perfect. Sub ramurile îmgemănate a două sălcii, malul cobora lin în baltă
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
de mine și mă duce în lumea copilăriei mele pe care nu am trădat-o niciodată. - Ei, vezi? îmi zicea într-o dimineață. Tu ești urma și lumina a ceea ce ai fost cândva. Niciodată să nu-ți fie frică de umbra copacului din tine dar nici de întunericul de afară. Întunericul, asemeni oamenilor, ascunde o taină pe care nicio cheie a minții nu o poate deschide. În momentul acela trăiam o senzație nedefinită. Parcă mă aflam într-o înfundătură, iar aerul
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
tine și nu aș vrea să-l vadă nimeni. Mi-am întrebat singurătatea: Ce să fac eu acum cu dansul paradisului? Și, cu vocea-i șoptită, mi-a zis: Desfă-ți aripile sub nor și dansează, stelele-ți vor proiecta umbra pe pămănt! Deschide-ți și inima și căntă-ți iubirea! Ea va coborî pe-o rază a lunii și va vibra în inima ta pereche. Autor Urfet Șachir Mangalia, 19.06.2015 Sursa foto Internet Referință Bibliografică: Dansul paradisului / Urfet Șachir
DANSUL PARADISULUI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380226_a_381555]
-
din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nopți bântuite de vânt și vise îngemănate stele albastre pe boltă-s presărate sub măști grotești sunt chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]
-
zilei. Treburi? Mai lasă-mă cu asemenea fleacuri! Cine mai gândește sau mișcă un deget pe canicula asta. Și chiar dacă soarele nu ne coace. Nimeni nu se gândește să facă ceva. D-aia e vară, să stea tot omul la umbră. Noaptea-i timpul de chefuri și distracții că-i mai răcoare. Cu toată canicula mă tot frământă un gând. Cum o fi limitat cosmosul? Oare acolo unde se termină este un perete plan ca cel al caselor cu turnulețe din
NIMIC NU-I NOU SUB SOARE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380220_a_381549]
-
ofilește pururea, A Ta nemurire prin rugă i-o vei da Și rădăcina dragostei ea va avea, Sămânța jertfei vii. O floare de nu-mă-uita E a îngerului meu tăcere, Nu-și va mai pierde timpul a întreba De ce-i creată umbra, frica și ne-mila, Va invăța să spere. O floare de nu-mă-uita E sufletul ce-și amintește a dărui iubirea; Iți strigă-n piept:" Ne m'oubliez pas, Lumina neuitării în vis eu o să-ți las, Va inflori azur în
NU MĂ UITA ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380268_a_381597]
-
și zbucium, și ger, și-ncleștare, și spaime, și furii,și zbor,și-ncântare... S-a dus tinerețea... S-a dus ca o ceață... Se pârguie vise pe ramuri de viață și asta îmi pare că-i tot ce contează, că umbra-mi respiră profund și visează, că bate și-n piepturi mai verzi decât brazii, că-mi mângâie-o rază de soare obrajii. S-a dus tinerețea... S-a dus ca un fum dar zău că nu-mi pasă... Mă bucur
CA UN ABUR de AURA POPA în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380253_a_381582]
-
luna tainic o privește ținând stelele la sfadă: - beteșugu-i de poveste mulți ar vrea să-i pună nadă! îndelung se-mbrățișară pe sub flaute de cetini brazii prinși în coji de ceară scriau psalmi din ger la prieteni. o lumină trase umbra din cortegiul de aramă lăsând cerului penumbra și pe lut mirări de teamă. flori tăcute scriau versuri în chenare de pași reci, cu o boare blândă mersuri hibernau în somn de veci. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Cine-i oare
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub sălcii dese, Unde râul umbra-și țese. Prinse iară, se supun Jocului de-acum nebun De alint și dezmierdări, Printre mii de sărutări. Câte una, mai cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-a mămucăi ei povață Și prea mult îl strânge-n brață, Pe cel drag
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
nimic mai mult. Ajuns la momentul publicării primului volum (A) și al pornirii spre editare a volumului următor (B), sunt chemat de glasul dezamăgirilor să dau unele explicații menite a preîntâmpina iureșul opiniilor treze ca santinelele gata să țintească și umbrele fluturilor cu pușca! Vreau cu aceasta să dau înțeles corect cărții mele ultime ce mă scoate în ochii unora nemuritor și nu e adevărat, foarte nesigur și vremelnic în ochii altora, și nici așa nu e totalmente adevărat. Eu am
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
profesional etc. să exploreze știința concretului brut și-mpietrit, își vor pierde vremea citindu-mi cărțile, deoarece ele-s scrise cu mătase, frunze, struguri, cer, mare, vultur... față de care rigurozitatea e o codoașă care cercetează peste tot sperând să descopere umbre. Iar în legătură cu faptul că în cartea „Timp fără ani. Oglinzile unui veac” e summum-ul unei diversități de genuri artistice fără criterii de separare, altele decât inițiala numelui, motiv pentru unii să mă condamne, răspunsul meu e acesta: m-a
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
deja ajunge la mașină. Înainte de a urca, se întoarce, privirea lui caută spre geamuri, mă ascund după jaluzele, cred că prea târziu. Cred că m-a văzut cu nasul lipit pe geam, privindu-l. Doamne, iartă-mă, ce fac?”, ,, Sunt umbra ta. Ești umbra mea. Deocamdată sunt! Și atât”; ,,Vreau să trăiesc. Atât. (...) Vreau să-mi retrăiesc toate vârstele. Atât. Vreau să trăiesc cu Dumnezeu! Atât. Poți, tu, Carmen, prietenă dragă, să mă înțelegi? Vreau să trăiesc cu Dumnezeu!”; ,,Trebuie să
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]