3,024 matches
-
suprafață, spumoasă, distractivă, dar din care nu rămâneai decât cu câteva melodii de fredonat. Când i-am Întâlnit pe Michel Legrand și Jacques Demy, care tocmai descindeau de la Paris În downtown-ul newyorkez, la Public Theater, unde Papp intenționa să producă Umbrelele (cu scopul de a le avansa, dacă ideea „prinde“, sus, uptown, pe Broadway), eram bucuros să-i cunosc pe autorii acelui film extrem de simpatic și original, care devenise cult la București, În anii studenției mele. Nici ei nu erau familiari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
costume sau efecte de lumini care să-ți taie respirația, nimic din dicționarul obișnuit al mașinăriei de produs musical. Și nici vedete. În filmul francez era marea Catherine Deneuve, dar aici?! Papp a mirosit iute situația și a decis că Umbrelele din Cherbourg nu se vor prinde În undița Broadwayului. Dar, cum spectacolele de la Public s-au jucat cu casa Închisă până la ultima reprezentație, Papp a hotărât să mențină pe afiș proiectul și astfel Umbrelele au continuat să se joace off-Broadway
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iute situația și a decis că Umbrelele din Cherbourg nu se vor prinde În undița Broadwayului. Dar, cum spectacolele de la Public s-au jucat cu casa Închisă până la ultima reprezentație, Papp a hotărât să mențină pe afiș proiectul și astfel Umbrelele au continuat să se joace off-Broadway pentru un public mai tânăr, ca să fie apoi reluate la Los Angeles și la Londra, pe West End, cu un contract limitat. Evident nu eram un regizor destul de comercial ca să concurez cu un musical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez toate formele cu același entuziasm. Iar prin natura mea sunt un tip eclectic și nu mi-e rușine de eclectismul meu. Într-o zi, la sfârșitul reprezentației cu Umbrelele, am aflat că cineva ținea morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un muzicolog rafinat (câțiva ani mai târziu, avea să preia și conducerea Festivalului de artă din Edinburgh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unul dintre primii directori care au avut inițiativa să colaboreze cu regizori de teatru, cum ar fi, printre alții, Peter Stein sau Pintilie. „Vă urmăresc de mult spectacolele și aveam o intuiție că trebuie să regizați operă, dar, văzând acum Umbrelele, sunt convins că așa e! Aveți un simț muzical deosebit. V-ar interesa Evgheni Oneghin ?“ În ceea ce privește simțul meu muzical, observația lui avea un sâmbure de adevăr, deși nu am studiat niciodată muzica. Poemul lui Pușkin Îl citisem pe nerăsuflate În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de adevăr, deși nu am studiat niciodată muzica. Poemul lui Pușkin Îl citisem pe nerăsuflate În studenție și aș fi mers la capătul lumii să pun În scenă Oneghin. Ce ciudat se legau lucrurile! De unde să-mi fi Închipuit că Umbrelele mă vor duce la Cardiff, și nu În Times Square, deschizându-mi o carieră nouă, dar nu În lumea musicalului, ci a operei!? Maestrul și Margareta de două ori Dar Înainte de a-mi face bagajele spre un nou necunoscut, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fie adăpostit la umbra unei instituții existente (În speță Teatrul Național din București), Însă cu autonomie totală, garantată de ministrul Culturii, ca și libertatea mea, În calitate de director al centrului, de a concepe și conduce activitățile lui conform propriilor mele idei. Umbrela instituțională a Teatrului Național, mi s-a spus, era doar o formalitate necesară pentru a putea respecta cadrul legal. Proiectul părea așadar să prindă contur În vara lui 2005. Am plecat de la București la New York senin și bucuros, așteptând doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Repertory Theatre. - Mad dog blues de Sam Shepard, spectacol montat pe plaja Oceanului Atlantic, la New Haven, cu studenții școlii de teatru de la Yale University. - Maestrul și Margareta, adaptare de Andrei Șerban după romanul lui Bulgakov, la Public Theater, New York. 1979 - Umbrelele din Cherbourg, un musical după filmul lui Jacques Demy și Michel Legrand, la Public Theater. - O, ce zile frumoase de Beckett, la Public Theater. - Livada cu vișini, cu actori japonezi la Teatrul Shiki, Tokyo. - Emisiune de televiziune consacrată regizorului Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
h 173 HYPERLINK \l " Toc133741185" Livada cu vișini la Lincoln Center PAGEREF Toc133741185 \h 178 HYPERLINK \l " Toc133741186" Agamemnon la Lincoln Center PAGEREF Toc133741186 \h 184 HYPERLINK \l " Toc133741187" Sonata spectrelor la Yale PAGEREF Toc133741187 \h 186 HYPERLINK \l " Toc133741188" Umbrelele din Cherbourg la New York PAGEREF Toc133741188 \h 189 HYPERLINK \l " Toc133741189" Maestrul și Margareta de două ori PAGEREF Toc133741189 \h 193 HYPERLINK \l " Toc133741190" Între două lumi PAGEREF Toc133741190 \h 196 HYPERLINK \l " Toc133741191" Partea a doua HYPERLINK \l " Toc133741192
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de fapt culorile erau o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet aduceau vânzătorii care-și strigau cu glas tare marfa: cacahuètes, violete de zahăr, Înghețată de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după capul meu, fac „o prostie”. Vizita ei la București, în 1964, s-a concentrat, cu timpul, într-o singură seară, seara în care am fost toți trei, tanti Tony, Doina și cu mine, la cinema, la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat, straniu, elegant și melancolic, de dragoste desigur, un film cu care s-au asociat strâns, ca într-o îmbrățișare colectivă, disperată, dragostea mea dureroasă pentru Doina din acea toamnă încă nesigură în ce privește viitorul nostru (cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la acea reprezentație și tocmai de aceea mai familiară, mai intimă, pregătită parcă anume pentru noi, prezența lui tanti Tony, protectoarea iubirii noastre. Toate alcătuind împreună un bloc de impresii, ce continuă încă să „iradieze”, indestructibil. De câte ori îmi amintesc de Umbrelele din Cherbourg îmi amintesc de toată acea seară de octombrie neasemuită, fericită și totuși adumbrită de surde amenințări, oglindă totodată a filmului și a stării mele sufletești speciale: Umbrelele din Cherbourg continuă să adăpostească o clipă pentru mine unică, neprețuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
impresii, ce continuă încă să „iradieze”, indestructibil. De câte ori îmi amintesc de Umbrelele din Cherbourg îmi amintesc de toată acea seară de octombrie neasemuită, fericită și totuși adumbrită de surde amenințări, oglindă totodată a filmului și a stării mele sufletești speciale: Umbrelele din Cherbourg continuă să adăpostească o clipă pentru mine unică, neprețuită. * La începutul lui noiembrie 1964, beneficiam, în calitate de proaspăt redactor la Gazeta literară, de primul meu concediu, de vreo zece zile, concediu pe care, după cum mă înțelesesem cu Doina, urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a se dumiri, de a prinde firul. Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se înșiruie, în dezordine, ceea ce a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii de tablă, prin care zbârnâie seara vântul ca într-o scoică, schelete de umbrele, resturi de găleți și lighene fără fund, capace de plastic, sticle sparte și altele de acest fel, ba chiar și fragmentele dezarticulate ale unei macarale, care au fost galbene după câte se pare, și acum, pe jumătate îngropate în pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mașinii, urma coborârea, ușoară și elegantă, dar complicată pentru Vasea, din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi, pentru că bogata noastră mătușă era foarte cărpănoasă în unele privințe. Purta la dânsa tot timpul o umbrelă foarte specială, adusă de la Londra de o prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la soare, care se plia foarte strâns în jurul unui baston negru de abanos, cu mâner de argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi, pentru că bogata noastră mătușă era foarte cărpănoasă în unele privințe. Purta la dânsa tot timpul o umbrelă foarte specială, adusă de la Londra de o prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la soare, care se plia foarte strâns în jurul unui baston negru de abanos, cu mâner de argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte preocupată să nu rătăcească originalul obiect, mormăind întruna "mon sontic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
profesională corectă. Text publicat în Cultura, numărul 2, din 2005 Ofensivă și ofensă. Sau despre disputa între „pedigriul” universitar occidental și dreptul primului ocupant Protestele din mediul universitar se ascut, e drept, mai ales pe suport electronic și adesea sub umbrela unui nume colectiv. Cei care au „pedegri” occidental vor reforme radicale după chipul și asemănarea lor. Câțiva dintre cei mai ofensivi sunt prea puțin interesați că nu s-au întors niciunde, ci în instituții create, menținute sau dezvoltate, mai bine
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
intelectuale. Multe personalități au rămas, după refugiu, la București, la Cluj, la Timișoara sau la Craiova, acolo unde le-a apucat vremea și au aflat un rost. Orașul s-a văzut nevoit să-și facă altă față, din păcate sub umbrela unui regim care, programat, înlătura elitele. Universitatea și-a redeschis porțile în condiția în care marile personalități, revenite, erau acum epurate. Academicianul Ștefan Bârsănescu zăcea în pușcărie, savantul Theofil Simenschy își găsise o umilă slujbă de contabil, ilustrul Ștefan Cuciureanu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de prăjeală, de portocale și de brînză cacciocavallo 32. Tramvaiele, pe multe din linii, erau trase de cai care, vara, purtau pe cap pălării de paie; trăsurile înguste cizme mergeau cum puteau, iar cînd bătea sirocco-ul dinspre Mediterana, marea umbrelă tradițională; pe treptele din Piazza di Spagna, printre mesele cu flori, vedeai țărănci și copii îmbrăcați de sărbătoare așteptînd să pozeze la "pittori forestieri", locatari ai garsonierelor de pe străduțele învecinate cu Via del Babuino, la poalele parcului Pincio. Pe atunci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care Saturn își devorează copilul prins într-o mașină de cusut, este o referință directă la o expresie a lui Lautréamont, mult citată de suprarealiști pentru simbolismul ei erotic: "frumos ca întâlnirea accidentală dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție". În mod cu totul surprinzător, Dalí interpretează mașina de cusut și umbrela ca două figuri din Vecernia lui Millet. Imagini metamorfico-narcisice În Metamorfoza lui Narcis (1937), "primul poem și primul tablou realizat în întregime după aplicarea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o expresie a lui Lautréamont, mult citată de suprarealiști pentru simbolismul ei erotic: "frumos ca întâlnirea accidentală dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție". În mod cu totul surprinzător, Dalí interpretează mașina de cusut și umbrela ca două figuri din Vecernia lui Millet. Imagini metamorfico-narcisice În Metamorfoza lui Narcis (1937), "primul poem și primul tablou realizat în întregime după aplicarea integrală a metodei paranoico-critice" (2005g: 291), se suprapun trei tipuri de imagini repetate, cu o configurație
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare, De parfum și de amor... Spicul blond cu paie de-aur, Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează-n mii de valuri Între maluri De sulfină și d-aglici!... Însăși umbrele obscure Din pădure, Învelite-n giulgiul lor, Sar pe sumbra bălărie Într-o mie De-nvîrtiri într-un picior. În Calul, excurs liric asupra utilității nobilului animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]