3,608 matches
-
Este un dans hibrid, dansat de oameni hibrizi, un amestec de dans specific Havanei, adus în La Plata de marinari, de resturi de milonga și multă muzică italiană, artiști fără pretenții, care nici "nu știau că scriau istoria". Niște orchestre umile, cu artiști care abia de știau să țină în brațe chitarele, să cânte la vioară, la harpa și la acordeon 117. Între 1870 și 1880, data la care au apărut primele melodii hibrid, amestec de habaneras, milongas, de candombé118 și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care metafizica nu se gaseste numai în tratatele profesorilor germani, ci o întâlnim pe stradă, la omul obișnuit, la cel care suferă, "cel făcut din carne și oase", Sábato spune că metafizica este prezentă cu atat mai mult în "aceasta umila suburbie a literaturii argentiniene care este tangoul"128, pentru că "tangoul este strâns legat de sufletul portenului, iar sufletul acesta este fundamental în căutările mele. Pentru că mă interesează condiția omului, iar condiția omului se poate aprofundă numai acum și aici. Singura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nr. 7-9, p. 444. footnote>. Prin tot ce a făcut, prin tot ce a gândit și a scris, Sfântul Vasile cel Mare, supranumit și ocrotitorul săracilor, impune și astăzi tuturor creștinilor una și aceeași purtare, anume dragostea milostivă față de cei umili. Marele arhipăstor, organizator al faptelor de binefacere la Cezareea Capadociei, este acela care ne-a convins pe toți, prin exemplul viu și prin îndemnuri la milostenie, lansate în cele mai multe dintre predicile sale, că, fiind oameni, să nu disprețuim pe frații
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
periculos. Oglindind viața într un mod fabulos, cum spune George Călinescu în studiul său Estetica basmului, umanizând fantasticul, Ion Creangă ne-a oferit un roman alegoric, în care se întâlnesc problemele familiei, ale loialității, ale curajului, ale atitudinii față de cei umili, ale credinței și ale dragostei. Motivele basmului sunt cele întâlnite în creațiile similare din toate literaturile popoarelor: motivul împăratului cu trei feciori, motivul mezinului mai isteț decât frații săi, motivul împăratului fără urmași, motivul drumului cu pregătirile de rigoare, motivul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
al dușmanilor mei; multe comploturi în stat; parlamentarii aflați încă la putere și având dorința de a uzurpa autoritatea; la curtea mea, mult prea puține persoane fidele fără să aibă un interes, iar printre supușii mei, în aparență cei mai umili dintre ei, făceau jocuri duble fiind și de partea mea și de partea rebelilor; un ministru reinstalat în drepturi, în ciuda tuturor grupărilor de interese, foarte abil, foarte îndemânatic, care m-a iubit și pe care l-am iubit, care mia
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
despre care nu se poate spune că este insolit 252, dar operant și în Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în rivalul său o natură superioară și acceptă fără rezerve să îi devină discipol, este dispus să își schimbe condiția umilă, de curtezan, pentru a se converti la valorile eroismului, moralității și iubirii courtoise întruchipate de acest autentic cavaler, care este Pietro Gralla. Exact ca în Luceafărul, și păstrând proporțiile, Cellino constată o profundă transfigurare a Altei în urma căsătoriei cu Gralla
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-am dat moarte asasinului sacrului și romanului împărat". Baudolino va rămâne singurul legatar al romancierului, singurul ales să păstreze vie flacăra căutării ecumenicului Gradal/Graal, id est ficțiunea (reprezentată de umilul căuș patern). În final se revine la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iubit pe nimeni, cel căruia i-a fost frică de viață, are dimensiunea unei revelații, a unei descoperiri în materie de suflet și ideal, cum ar fi, de pildă, sinceritatea acelei femei de a-și recunoaște propria condiție de intrusă umilă și disperată, dar încă dornică de a-și juca poate cea din urmă carte a iubirii. Cu orice preț. De aceea, naratorul îndrăgostit de superioara ei omenie (ce va să devină jertfă de sine), crede că "viața cu Italia, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
joc erotice în care visa că iubește. Este clipa de apogeu artistic al fostului ucenic, ce prin talentul său de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de a scoate din umbră chipuri și mâini, de a reprezenta scene sordide, umile sau indecente, poate sta alături de maeștri-gravori de talia unor Lasne, Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
negru și alb ale gravorului. Ce nu-și va regăsi alinarea decât în "impetuoasele peisaje create de Dumnezeu", și, bineînțeles, în propria artă a fugii în detaliile crude, provocatoare ale realului, considerate de puriștii vremii, vulgare: categorii sociale și profesionale umile, gesturi spontane și goliciuni feminine, amanți îmbrățișându-se fără ocol, scene de sodomie, îndeletniciri casnice, vegetale tomnatice și animale mâncând sau în somn, resturi, figuri în acte fiziologice, bătrâni, spânzurați, profiluri de morți etc. Străbătând de-a lungul și de-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
face față aici. Când m-am trezit, astăzi, a fost ca în acele vise în care ajungi dintr-odată, într-un mod lipsit de sens, din nou în școală. În situația mea există, desigur, și mult umor; îndeplinesc cele mai umile îndatoriri cu un zâmbet aproape ironică Aceasta este o probă de foc a caracterului deoarece se cere atâta putere pentru a nu pierde buna dispoziție și energia“33. Mulțumirea de sine, prostia obraznică și răutatea multora din jurul său fac ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Serghei. Aici este vorba despre un tânăr cu mari înzestrări care a năzuit să ajungă la desăvârșire în tot ceea ce făcea. După mulți ani de îndoieli și suferințe, și-a dat seama că nu realizări excepționale, ci o viață simplă, umilă îi poate aduce împăcarea cu sine, liniștea sufletească. Muncea într-o grădină, îi învăța carte pe copii, îi îngrijea pe bolnavi. Era, poate, viața pe care și-a dorit-o Wittgenstein atunci când a decis să trăiască mai departe ca învățător
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi spus ceea ce noi toți am simțit, și anume ce norocoși am fost să beneficiem de lecțiile lui, de discuțiile cu el și să ne bucurăm de prietenia lui, el ar fi răspuns în același mod. Era într-un fel umil. Deși era conștient de abilitățile sale cu totul neobișnuite - i-a spus odată lui Raymond Townsend că știe că este «un caz aparte» -, nu i-ar fi plăcut să fie ridicat pe un piedestal.“91a Din această perspectivă, putem înțelege
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
l-a vizitat la spital, sora secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
întâlnit prima dată la spital: „Pentru numele lui Dumnezeu, să nu spuneți nimănui cine sunt.“104 W. G. Tilman, care a lucrat alături de Wittgenstein la Guy Hospital, își amintea mai târziu: „Wittgenstein mi-a atras atenția ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
existente între cele trei stări privilegiate. Din 1509 Sicilia va fi separată de Neapole, păstrând viceregele și propria Adunare reprezentativă de stări 423. Statul papal era o monarhie teocratică având sediul la Roma, unde orașul trăia o viața dublă: una umilă și plebee de fiecare zi și alta, a marilor ocazii solemne. Papa avea o dublă calitate: aceea de suveran italian și de șef al creștinătății catolice. Statul, ce puțin teoretic, exista de când Pepin donase papei teritoriile pe care longobarzii le
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
clama sus și tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai avea la un grup(uscul), sectă sau gașcă (para)literară. Chiar și cel mai umil cronicar sau recenzent, ca să nu mai vorbim de criticul sau istoricul literar cu pretenții care nu ar face altceva decât să se plimbe "ca un cursor" (cum ar spune ultimul autor de istorie a literaturii române) pe toată suprafața poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foarte abil, frustrările și neîmplinirile de tot felul ale femeii, supuse în permanență unor atacuri pornite din cele mai variate unghiuri și surse. Mai mult decât atât, destinul propriului sex este pus încă de la început sub semnul minusului distinctiv, al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în permanență unor atacuri pornite din cele mai variate unghiuri și surse. Mai mult decât atât, destinul propriului sex este pus încă de la început sub semnul minusului distinctiv, al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n lanț/ cum pleacă de acasă/ să moară." (***) Înșelată în așteptări (inclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
odihnește / inima lângă mine. (Odihnă ierbii).365 Identificarea cu regnul vegetal răspunde imperativului de a înțelege și de a fi părtaș la ritmurile germinative ale naturii. Dorind să se replieze în matricea autogeneratoare, poetul reduce elementul uman la cele mai umile forme ale creației. În versurile următoare există aceeași dorința de co-implicare: Și fă-mă vânt ce fericit plutește, / sau bob de orz sau lepră / care să se arate în plină devenire (Fir tot mai scurt).366 Dat fiind că autorul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dorința de co-implicare: Și fă-mă vânt ce fericit plutește, / sau bob de orz sau lepră / care să se arate în plină devenire (Fir tot mai scurt).366 Dat fiind că autorul ermetic îndrăgea să transforme în materie literară elementele umile și aparent nesemnificative din natură, în care el vedea reflectată întreaga ființă a lui Dumnezeu, s-a vorbit despre franciscanism, deseori golit, paradoxal, de religiozitate. Transformările tind spre esențializare, spre reducerea elementelor și a ființei umane la puține trăsături de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sipala și Ermano Scuderi, Tringale, Cătănia, 1975, p. 22. 199 Rosalma Salina Borello, Patrizio Barbaro, op. cît., p. 31. 200 Riviste sorgevano, nella penisola e isole, che și facevano propugnatrici del verbo avanguardista e ne accoglievano i simpatizzanti. La più umile, la più scalcagnata, la più miserella, piccola di formato, stampata șu carta poco più che straccia, fu quella che vide la luce intorno al 1917 a Messina, intitolata pomposamente îl Nuovo giornale letterario, e della quale fu animatore, con altri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în ipostaza unui brav Don Quijote, anacronic, a cărui percepție depășește cu mult cunoașterea și mentalitatea vremurilor care îl găzduiesc, sau cea a unei Iude revendicate, încercate de timiditate, păstrând ideea poetică în toată naturalețea și modestia ei stilistică, ca o umilă stare de grație". Sursa: http://michemins.wordpress.com/category/cu-de-amanuntul/accesat iunie 2011. 18Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura AULA, 2002, p. 14. 19Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și seminarii la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, Editura Universității "Lucian Blaga", 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]