KorAP: Find »[drukola/base=uniformă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...551 >

13,755 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

Erecție! Este ca și cum ai încerca să vâri o stridie în fanta unui automat; o știe dintr-o sursă demnă de încredere. Atunci, poate că n-ar mai vrea acvariu. Poate o stațiune climaterică, să aibă izvoare termale și asistenți în uniforme albe. Oricum, ca să aibă cât de cât șanse pentru a pune mâna pe bani adevărați, impotentului său frate n-ar trebui să i se permită să adopte un copil, care să-i fie moștenitor. Iar aici intră politica în scenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
că maiorul Privett-Clampe este cu prințul Firoz. A venit momentul să acționezi. Trebuie să-l ademenești în camera chinezească. Atunci, vom putea finaliza ce-am plănuit. Înainte ca Pran să se trezească de-a binelea, a și fost îmbrăcat în uniforma școlară și dus pe un coridor lung. La capătul acestuia, se află niște uși duble, prin care răzbate lumină și se aud râsete. Escorta dispare și Pran rămâne să se întrebe ce ar trebui să facă. Apropiindu-se, aude vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină sub uniformă. Apoi, tresărirea este domolită de un acces de mândrie. El, Wyndham, este egal ca putere cu orice maharajah. De sus, de la o fereastră, Pran urmărește cum cei doi Braddock sunt scoși din howdah în dreptul Porții Elefantului de la palat. Sunt așteptați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
alb de mătase, are un rubin imens, de culoarea sângelui. Diwan-ul este și el într-un veșmânt opulent, iar Firoz, elegant, este în costumul de dimineață. Lângă ei, se află maiorul și doamna Privett-Clampe, el roșu ca o sfeclă, în uniformă albă, de mică ținută, ea la fel de milităroasă ca soțul, țeapănă, în rochia de vară. Cu toții le zâmbesc oaspeților. Când se apleacă să coboare din howdah, sir Wyndham le observă încălțămintea. Sub costumele rafinate, atât nababul cât și diwan-ul poartă papuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ca soțul, țeapănă, în rochia de vară. Cu toții le zâmbesc oaspeților. Când se apleacă să coboare din howdah, sir Wyndham le observă încălțămintea. Sub costumele rafinate, atât nababul cât și diwan-ul poartă papuci negri, obișnuiți. Cei care au dreptul la uniformă, vor purta uniformă albă, de mică ținută. Cei care nu au chiar așa de mult dreptul, vor purta ținută de dimineață. Toți domnii indieni care nu îmbracă ținută de dimineață vor purta pantofii din piele. Pantofi negri obișnuiți. În timp ce demnitarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
în rochia de vară. Cu toții le zâmbesc oaspeților. Când se apleacă să coboare din howdah, sir Wyndham le observă încălțămintea. Sub costumele rafinate, atât nababul cât și diwan-ul poartă papuci negri, obișnuiți. Cei care au dreptul la uniformă, vor purta uniformă albă, de mică ținută. Cei care nu au chiar așa de mult dreptul, vor purta ținută de dimineață. Toți domnii indieni care nu îmbracă ținută de dimineață vor purta pantofii din piele. Pantofi negri obișnuiți. În timp ce demnitarii fac o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
prin pantofii pe care-i poartă? Ce motiv ar avea? Realizează că tocmai i s-a adresat o întrebare. Prințul Firoz, care flecărește. Își cere scuze. Iau loc într-o tribună oficială și forțele armate ale statului Fatehpur defilează în uniformele lor Ruritaniene. Sunt roz. De ce atâta roz? Privett-Clampe se apleacă și-i spune ceva compromițător despre tehnicile lor de instrucție. Nababul se apleacă și el, spunându-i ceva cu mândrie despre ținutele lor. Sir Wyndham se gândește tot la pantofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă pocnetul din tălpi (cum reușesc oare?). Îl escortează pe nabab pe prima treaptă - sunt unsprezece în total - acolo unde Vesey (nu el în sine, ci în calitate de Ofițer Politic Superior al Statului Punjab) îl salută și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
absurd și ochelari fumurii, îi flutură un alt aparat prin față. Toate felurile de nimicuri umane europene s-au adunat aici să bea prea mult, să se strecoare în perechi spre casă. Trece un băiat alb pe lângă el, îmbrăcat în uniformă școlară. Cum naiba a ajuns și ăsta aici? — Știu, zice nababul cu un rânjet nerușinat pe figură, probabil vă gândiți la absența unor piciorușe pe aici. Sir Wyndham se scuză: — N-am înțeles... — Prea multă liniște. Absența unui tropăit....absența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe puntea vasului Peninsular & Oriental, scrutând întinderea mării Roșii. Tălpile de cauciuc ale pantofilor ei scârțâiau la fiecare pas pe care-l făcea pe lângă pasagerii de clasa întâi, întinși pe scaune pliante și serviți de stewarzi tineri, foarte atenți, în uniforme albe, scrobite. Când urcase pe punte și i se înmânase lista pasagerilor, se înfiorase la gândul că se va afla în mijlocul unor persoane atât de interesante. Ofițeri civili, ofițeri ai armatei indiene, toată aristocrația Rajului. Cu toate acestea, înțelese foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
interesat de el. Nu aparține nici unui grup, nici unei găști. Nu se simte legat de nimic. Bombayul este mare și violența care se manifestă la toate nivelurile este de ajuns să-i sperie chiar și pe administratorii englezi, bine instruiți, cu uniforme și coduri de onoare, cu portretele regelui care să le confere puteri suplimentare. Așadar, nu este deloc surprinzător că Bobby uneori tresare în fața unor umbre și-i revine obsesiv visul cu pânza de păianjen sau cel în care era fugărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
care trece. Se oprește să se uite într-o vitrină la niște mașini portabile de scris (destul de ușoare, pretabile de a fi folosite în călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită! exclamă ofițerul. Cum puteți ieși fără pălărie? E foarte periculos soarele ăsta. Aveți grijă. Bobby vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru, care brusc s-a trezit în uniformă. Încearcă permanent să întrețină o conversație, liniștind-o mereu că nu i se va întâmpla nimic rău, că va fi reținută doar patruzeci și opt de ore, o asigură personal de acest lucru, și-și dă cuvântul de onoare.. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre, autobuze roșii cu publicitate pe părțile laterale. Parcurile aflate printre clădirile înalte au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele de catifea. Pulsează de viață. Ce dor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se numesc „nippies“ aceste fete și Jonathan se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
în materie de vestimentație sunt interzise. Vor trebui să dispară, Bridgeman. Să dispară. Jonathan este salvat de faptul că oricât de slabe ar fi performanțele sale de elev, sunt oricum mai bune decât ale lui Gertler. Deși are probleme cu uniforma, cu atitudinea, cu obligațiile, cu spiritul de echipă și alte calități care ajută Școala în bătălia cu hoardele de barbari care-i asediază citadela, Gertler este cel care facilitează accesul barbarilor. Îl citește pe Marx în timpul lecțiilor, refuză să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar fusta scrobită se agață de uniforma lui, scoțând un sunet ca paraziții unui aparat de radio. În timp ce doi antrenori de rugby o scot din școală, femeia continuă să profereze insulte, pentru ca, mai apoi, într-unul din acele momente de discernământ, puține ce-i drept, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
atleți, crichet. Iată-i acolo, în 1893. Tot acolo, înalt și mătăhălos, în pantaloni albi, cu fața ca o jumătate de cărămidă brutal spartă, este FMV Bridgeman. Tatăl. Se îndepărtează grăbit, așa că nu observă lângă alte unsprezece chipuri îmbrăcate în uniformă albă un băiat palid, cu o carte mare, legată în piele. Conform legendei este RA Forrester, marcator. Dacă te-ai apropia, ai putea vedea că ochii îi sunt apoși din cauza febrei fânului. Pagină de dreapta , cu spate alb BRIDGEMAN J.P.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
flatat și când pornește pe strada Broad, pe drumul spre una din prelegeri, încearcă să înțeleagă dacă Fascismul este ceva convențional. Sunt seri în care se poate vedea câte un grup de la Oxford îndreptându-se spre locul prelegerii, etalându-și uniformele negre, lucioase. Levine spune că totul este doar o conspirație împotriva spălatului. Se poate purta același guler mai multe zile. —Uită-te naibii pe unde mergi! A dat peste un tânăr uscățiv, care a ieșit din Trinity, sprijinindu-se într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
mai mici, străzile mai înguste, până se trezesc în Whitechapel, cartierul evreiesc. De partea cealaltă a spitalului, pe Mile End Road, s-au adunat câteva sute de oameni. Steagurile încadrează o plaftormă ad-hoc, de unde o femeie cu nasul cârn, în uniformă cvasi militară, ține o cuvântare în fața publicului. Ridică un portret al Primului Ministru, denunțându-l drept Pied Piper, unealta conspirației semitic-bolșeviste. Prietenii lui Jonathan bat din palme și se bucură. Jonathan aplaudă și se amuză. Citește numele scrise cu vopsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
amuză. Citește numele scrise cu vopsea pe magazinele din spatele scenei: Silver's Kosher Delicatessen, Bloom's Bakery, imaginându-și-i pe mai marii Zionului complotând printre cârnați și sacii cu făină. Apare apoi o femeie mai bătrână, îmbrăcată în aceeași uniformă ca prima. Femeia vorbește despre nevoia de a dezvolta flota și de a rezista acțiunii destabilizatoare a finanțelor internaționale evreiești. Scutură pumnul. Apare un chip la o fereastră de sus, apoi dispare imediat. Muncitorii din partidul fascist înmânează fluturașI, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
duce mâna la tâmpla care a fost lovită. Pentru o clipă, doar ei doi sunt singurul punct liniștit din acea încăierare nebună. Împinși de cămășile Negre, se deplasează spre scenă. Vorbitorii sunt înconjurați de o grupare de bărbați, unii în uniformă, alții purtând banderole, pe care scrie Forțele de Apărare. Se îndepărtează de ei și iese din mulțime, întorcându-se la timp să vadă un steag roșu fâlfâind în mijlocul luptelor. Un alt grup de atacatori vine spre ei, sunt tineri cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Englez? Englez? Simte nevoia să se așeze. Încăperea se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
numit Le Grand Duc. Deasupra intrării un semn luminos, triunghiular, pe care scrie cu roșu Bricktop. Sunt foarte mândră de Duke, zice Star. Dar nu-l prea cunoaște lumea deocamdată. Iar Brick este și el un scump. Un portar cu uniformă îi salută la intrare. Localul este foarte strâmt, sunt doar o duzină de mese, iar barul se află într-o parte a încăperii. În centru cântă o femeie cu părul roșu, susținută de o tobă și un pian. Majoritatea meselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]