4,632 matches
-
de ea. — Ea e fata mea. Ai știut asta când ai venit aici. Dacă nu ți-a plăcut, să nu fi venit. Din momentul acesta calvarul pentru Teofana a luat și mai mare amploare. Acum pur și simpu Florica o ura. În prezența lui Vasile sau a altor oameni nu-și dădea în petec, dar când era numai ea cu Teofana, din orice îi sărea țandăra, o certa, o bătea. Fata suferea foarte mult și uneori nici nu-i mai spunea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cele bune. — Să v-ajute Dumnezeu! S-aveți parte de un concediu plăcut, că tare bine ne-am mai simțit împreună. — Și să puneți și de-o nuntă! — Muțumim! Mulțumim! Să vă bucurați de zile frumoase la mare!le-au urat și ei, continuându-și drumul până la stațiunea Eforie Nord. Ajungând acolo, Teofana i-a dat buletinul lui Alexandru. Ea a stat cu bagajele liniștită. Când a sosit Alexandru era tot transpirat și de căldură și de oboseală și de stat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zile și când a văzut mai ales că a venit din Ardeal, a ghicit imediat că trebuie să fie feciorul lui Zaharia. Fără multă ezitare, s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dallas. Construcție masivă. Nici un detaliu perceptibil pentru moment. Dacă e făcut la aceeași scară cu navele noastre, membrii echipajului trebuie să fie mai mari decât noi. Lambert rânji. ― Om vedea, dacă mai sunt câțiva care ne așteaptă pentru a ne ura bun venit. ― Suntem foarte aproape și în linie, zise. Dallas pentru Ash. Ar trebui să ai o emisie mai clară de la noi. Ce mai e cu apelul? Nici o schimbare? Noi suntem prea aproape pentru a discerne ceva. ― Nu. Ceea ce produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
exercițiile, credința, ca și trupul, slăbește. Unul dintre exercițiile care întăresc credința este acela de a înfrunta cu sinceritate și seninătate întrebările pe care știința și tehnica de astăzi le adresează. Îmi rămâne un singur lucru de făcut: să-i urez cititorului prevăzut cu aceste ustensile și provizii să facă o plăcută călătorie de explorare printre paginile unei cărți vechi de mai bine de două mii de ani, dar mereu nouă. Și îi doresc, după oboseala drumului, să se întoarcă acasă cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se mai entuziasmeze ca la început. Acum știa. Eu eram, fără nici o îndoială, aleasa, eu aveam să pătrund în REM. "Uite, florile astea toate sânt pentru tine. Au venit aici oameni de pretutindeni ca să ți le aducă și ca să-ți ureze, prin mine, succes. Ei te așteaptă de mult, vin aici în fiecare an, pe mama și pe mine ne socotesc un fel de preoți ai REM-ului. Dar ei știu că nici unul dintre noi nu va putea intra vreodată acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stupefiantelor. În plus, nu te poți controla în privința unor obiceiuri rele, care te pot face să ai probleme de comportament la școală. Așa că eu, voi și ceilalți, trebuie să ne controlăm pentru a nu ne tenta aceste vicii oribile. Vă urez succes pe calea vieții!
Ce pot cauza drogurile?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Stan Georgiana, Honciuc Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1990]
-
se îndreaptă către domnia voastră, domnule general și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și stăruința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România ! Trăiască viteaza noastră armată !”. Presa a reflectat reacția populară amplă la vestea intrării în război, anunțată în mai multe rânduri la radio și în mai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu se intimideze, adăogai eu, privind-o. ― Nu e întîia dată când vorbește, lămuri d-l Sen, orgolios. Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
absent de pe terasă. Mă deșteptam mereu, cutremurat, cu fruntea rece și umedă. Parcă săvârșisem un mare păcat. Am găsit-o pe Maitreyi la birou, într-o sari albă, cu un șal cenușiu pe umeri, scriind fișe pentru catalog. I-am urat bună dimineața extrem de încurcat, neștiind dacă trebuie s-o sărut sau să-i zâmbesc numai, sau să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat de curând între noi. Cea dintâi întîlnire după un episod decisiv în dragoste mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să nu ne trădeze. De aceea mă purtam cât mai bine cu el, îi cumpăram țigări, îi dăruiam cărți. Era un băiat deștept și ambițios și scria scenarii de filme pentru companiile indiene, care îi erau însă întotdeauna refuzate. Ne ura pe toți, deși râdea mult și se arăta prietenos. Lui Chabù îi era tot mai rău. Doctorii chemați (la început indienii, apoi englezii cei mai renumiți) nu știură ce să spună. Probabil nebunie precoce, credeau unii; alții, o nevroză sexuală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gândise. Nu știa dacă era aceeași dragoste de la început, dacă o mai iubea așa cum îi mărturisise în dimineața de 12 octombrie 1904, după ce-au ieșit de la tribunal și s-au îndreptat spre Cișmigiu. La despărțire, sărutîndu-i mâna, adăugase: "Îți urez... în sfârșit, știi ce vreau să spun... Dar aș vrea să mai știi ceva: că am să te iubesc până la sfârșitul vieții..." Nu era sigur că o mai iubește, dar la ea se gândise citind: Sei la donna che passa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de frați, că sta la coadă la pâine, ce pâine neagră, necoaptă, cu tărâțe era, și cin’ să stea la cozi ? Vica - ea era a mai mare. Ea avea unșpe ani. Sta cu cartela în mână, sta de i se ura, și-acu ține minte bonurile : 880 gr. pâine. 440 gr. pâine. 300 gr. pâine. Predarea se va face numai la prezentarea cartelei de față. Contravențiunile se vor pedepsi cu închisoarea până la 6 luni sau amendă până la lei 3000 sau și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un pictor de pe vremuri, zicea madam Ioaniu. Venea la Balcic, în fiecare vară îl întâlneam, iar tabloul mi l-a făcut cadou când a văzut că îmi place. Și tot așa, dă-i și dă-i cu poveștile. I se ura ei singură, în fotoliu, ceasuri întregi ; fii-sa la serviciu, gineri-su la fel, băiatul la școală, ce se mai bucura când o auzea că urcă scările ! — Să stai aici, să lucrezi în camera mea, îi zicea. Să mai schimbăm
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plăcere imensă. Ca de altfel și telefonul din 18 ianuarie, aniversarea zilei mele de naștere. Tot mare bucurie ne-a făcut și felicitarea de Anul Nou, semnată de diverșii musafiri pe care i-ai avut, cărora le mulțumim și le urăm la rândul nostru numai bine și fericire. Ne gândim mult la voi și ne pare tare rău că nu suntem cu toții împreună. Te iubim și te stimăm enorm... — Ei, ce faci, madam Scarlat, ce faci ? Hai, lasă, că ei e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se ridică un cor de suspine. Mă Înghesui cu mirele, vecinul din patul de la etaj, pe poartă; trage de două sacoșe cît el de mari, În timp ce tot neamul lui de țărani rumeni În obraz și peste măsură de veseli Îi urează armată ușoară de undeva din spate. Trăznește a țuică de zici că au vrut să-l omoare. Îi văd și mireasa, o minoră cu un aer nefericit, amplificat de un strabism ușor. Nu poți să spui cu certitudine de unde i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mișcare și strigă: — Ai grijă să nu te Îmbolnăvești În spital. Și mai ales ai grijă cu cine votezi. A... și vezi că, am uitat să-ți spun, În Spitalul Militar e și Rică, la Neuro... știi tu, la dilimache... Urează-i Însănătoșire grabnică, zbiară el rîzÎnd. Trenul. Nu e un tren, e o Întreagă lume, În care se consumă lecții de viață. Se mișcă, cînd nu stă, iar cînd stă, uită să mai plece. Discuțiile sînt animate, multe voci care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare că e Învelit Într- un giulgiu, dar nu e trist, din contră, Îi vine să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă nu se poate să primească la pachet din drăcia aia pe care i-au injectat-o. RÎde. Intră doctorul, bine echipat: bonetă, mască, are În frunte un bec. Pacientul Îl privește cu ochi mari
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cele care în mod obișnuit nutreau o simpatie indulgentă pentru el, îi resimțiră acum prezența ca un afront. O subterană solidaritate feminină le făcea să se unească împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu satisfacție reacția comună a femeilor. Înaltă, cu sâni puternici, în mijlocul cazanului clocotitor de carne udă, femeiască și de bebeluși lucitori și alunecoși, îl fixă încruntată pe George. Acesta din urmă, care o cunoștea din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui mister. Îi spuse cu răceală: — Ar trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu acum. Ba acum. — Bine, de acord. Telefonul se găsea pe hol. În timp ce forma numărul, Tom își simți inima prăbușindu-i-se și totodată bătând mai accelerat. Ura convorbirile telefonice și, mai cu seamă, detesta să-i vorbească lui Alex la telefon. Încerca un sentiment de vinovăție pentru că nu era la Belmont, pentru că nu o anunțase din timp pe Alex și pentru o sută de alte motive, derivate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cap că Emma ar putea compune muzică. Următoarea idee a lui Tom a fost aceea de a alcătui un duo de muzică pop - melodii de Emma pe texte de Tom - care să se numească „Saxotoane“. De bună seamă, Emma nu ura muzica așa cum ura Irlanda; dar nici nu putea să se împace cu ideea de a face muzică, așa cum nu se putea împăca nici cu viața sexuală. Prima impresie pe care Tom o făcuse asupra lui Emma era aceea de puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fusese mai tânăr n-ar fi putut-o scrie. Nu avea nici o intenție să o publice, dar cartea exista și Rozanov știa bine că, dacă o lasă, va fi publicată după moartea lui. Cu jumătate din minte, jumătatea mai autoritară, ura cartea. Era extrem de lungă, filozofia lui finală. Uneori își spunea că o va concentra în o sută de pagini minunat de lucide. Să nu scrii nimic altceva decât adevărul - un asemenea proiect păruse vreodată simplu sau măcar inteligibil? Adevărul cristalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca..., nu exact ca două surori, ci ca noi două. Ești singurul om care-i al meu și nu voi dori niciodată pe nimeni altcineva. Mă simt atât de bine cu tine. Îți voi fi totdeauna în preajmă, spuse Pearl. Ura asemenea conversații, care-i scormoneau propria-i teamă printr-o atingere directă și precisă, ca un deget întins ca să zgândăre o rană. — Eu nu cred că o să mă maturizez vreodată. O să mă târăsc într-o văgăună, o să mă afund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de alte mașini, priviseră la imensele coame de munți acoperite de zăpadă, care se iveau îndărătul altor creste înzăpezite și îndărătul cărora se ondulau alte întinderi de zăpadă, până în depărtările albe în care ochiul nu mai putea desluși. (John Robert ura automobilele dar, fiind californian prin adopțiune, era nevoit să conducă o mașină.) Margot, și mai târziu Pearl, îi însoțiseră în aceste escapade. Câteodată, însă, fusese singur cu Hattie. Desigur, era posibil să se fi încuibat în el acest sentiment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]