6,525 matches
-
dar gura știe bine-o rugăciune/ și-o geme printre dinți-căci nu tăcem.// Cum să tăcem când fiecare ghindă/ căzută din stejarul secular/ se-ntoarce din adâncuri să cuprindă/ tot plânsul țării într-un nou stejar?// Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată/ în trupul nostru oase ce s-au frânt/ și strigă morții ce-au tăcut odată/ cu gura caldă plină de pământ.// De s-ar surpa în ceasul neființei/ pe toate-aceste guri câte-un Negoi,/ l-am sfărâma necruțători
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
mai cumplită umilire și suferință din întreaga omenire: „Niciodată un om n-a fost mai greu lovit pentru binele ce făcea, mai dușmănește tratat, mai crunt batjocorit, jignit, huiduit, torturat, profanat, ca Iisus Hristos. Nu numai cei care-L răstigneau urlau și blestemau, nu doar un popor se desfăta la privirea durerilor Lui fizice și morale, ci o lume întreagă, de atunci și până astăzi, a găsit în osânda și în moartea Lui o plăcere, o satisfacție, un sentiment ca de
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Gyr: Voi n-ați fost cu noi în celule „Voi n-ați fost cu noi în celule/ să știți ce e viața de bezne,/ sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,/ voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,/ strivit de cătușe la glezne.// Voi nu știți în crunta-nchisoare/ cum mintea, speranța și visul,/ când ușile grele se-nchid în zăvoare,/ și-n teama de groaznica lui încleștare/ pe sine se vinde învinsul.// Când porțile sparge-se-or
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
nu știți în crunta-nchisoare/ cum mintea, speranța și visul,/ când ușile grele se-nchid în zăvoare,/ și-n teama de groaznica lui încleștare/ pe sine se vinde învinsul.// Când porțile sparge-se-or toate/ și morții vor prinde să urle,/ când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărâmate,/ voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,/ căci n-ați fost cu noi în celule.” Temnița cea mare Mă-ntorc desculț prin pulbere de vis, Pășind prin scurm de stele... Afară, în
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
din paharul eternității Ce se evaporă în cavalcada cerului Respir-o, mergi pe cărărea dimineții Ignoră-n orizont cenușiul norului! Dansează cu durerea și îmbrățișeaz-o Învață să fii altul , ia totul așa cum e Mușcă-ți buzele, când plânsul te-onorează Urlă-n tine și pulverizează zâmbete. Coșmarurile tale ... aruncă-le spre lună Vin alte zile pline de sălbatice hățișuri Parfum de nebunie lasă-le arvună Îmbată-te de soare, de calde ploi , de stihuri! Din carnea vieții înfometat să muști Să
SFATURI DE VIAȚĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381350_a_382679]
-
credință veche, străveche, care spune totul, absolut totul despre cei ce se găsesc, orice s- ar întâmplă. Nu mai poți să-mi spui, că mă iubești, dar la fel ca și mine, ai avut teamă ceea, care te face sa urli conștient, spunandu-ți ție însuți adevărul, că numai eu sunt. Ai devenit altfel, de când te-am privit, ca niciodată, cu remușcări, voind să te car cu tot cu mâinile tale, ce fluturau în sensuri, opuse drumului meu, care se închidea în fața ta
TE-AI INSTAURAT CU OCHII TĂI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381367_a_382696]
-
disperat sufletul lui Popică Mardeiaș. - Pentru a-ți curăța spiritul te vei încarna într-o familie foarte-foarte săracă și - la adolescență - vei accede și te vei iniția într-un templu budist din întinsul Tibet. - Dar locul meu este în rai ! urlă disperat sufletul lui Popică Mardeiaș, pierdut în propria-i neputință. ******************** Aerul rece și aspru al Tibetului îi pătrunse bătrânului Lhassa Dorzho direct în piept, creându-i mari probleme cu respirația. Ajunsese la o vârstă venerabilă și urmase întreaga viață preceptele
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
și păcătos ! Subit, ființa impunătoare de lumină dispăru și spiritul celui ce fusese Popică Mardeiaș, apoi Lhassa Dorzho, după care Muhammad Karu Aliba, fu aruncat în iad. - O șansă vă rog, mai vreau o șansă, încă o viață, vă imploooor !!! urlă el vreo opt - nouă mii de ani, după care tăcu pentru eternitate, fără speranță, suflet chinuit în focul veșnic și mistuitor din iadul creștin. „ LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CH'INTRATE ! „ EPILOG : Desigur, dacă în povestea noastră (în fapt povestea creștinului
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
rigoare. - Hai, nu te sfii, nu sunt o conformistă. Spune-o ! - Ai numai treizeci și doi de ani. Știu că te-ai măritat de foarte tânără. - Și te uimește faptul că sunt bunică la vârsta asta ? Mie îmi vine să urlu de fericire. Îmi plac enorm copiii. Cred că mă voi reîntoarce și-mi voi relua activitatea la fosta sală unde am mai lucrat. Apropo, tu mai mergi pe-acolo ? - Mai rar, din păcate, de când ai plecat tu. Dar o dată pe
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
credință veche, străveche, care spune totul, absolut totul despre cei ce se găsesc, orice s- ar întâmplă. Nu mai poți să-mi spui, că mă iubești, dar la fel ca și mine, ai avut teamă ceea, care te face sa urli conștient, spunandu-ți ție însuți adevărul, că numai eu sunt. Ai devenit altfel, de când te-am privit, ca niciodată, cu remușcări, voind să te car cu tot cu mâinile tale, ce fluturau în sensuri, opuse drumului meu, care se închidea în fața ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
credință veche, străveche, care spune totul, absolut totul despre cei ce se găsesc, orice s- ar întampla.Nu mai poți să-mi spui, că mă iubești, dar la fel ca și mine, ai avut teamă ceea, care te face sa urli conștient, spunandu-ți ție însuți adevărul, că numai eu sunt.Ai devenit altfel, de când te-am privit, ca niciodată, cu remușcări, voind să te car cu tot cu mâinile tale, ce fluturau în sensuri, opuse drumului meu, care se închidea în fața ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
făr' de rost. Am iubit odată singur o femeie făr' de cost - Singur voi muri adesea făr' de haită și-adăpost. Am adesea o idee - ruptă-n mine din amor - Prin Olympus și Medeea sting în fugă mare dor. Voi urla ca lupul negru, hăituind mizere griji - ... Citește mai mult MOTTO :„Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară -Retrăind în dor sentimentele de-afară.Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă -În astral
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
făr' de rost.Am iubit odată singur o femeie făr' de cost -Singur voi muri adesea făr' de haită și-adăpost.Am adesea o idee - ruptă-n mine din amor -Prin Olympus și Medeea sting în fugă mare dor. Voi urla ca lupul negru, hăituind mizere griji -... XI. EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. MOTTO : "Dragostea este o nebunie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
-ți aparține, cu tumultul împovărător de altă dată. Sfredelește, își caută un loc fără să știe că a greșit poteca spre grădina de flori. Viața e plină de întrebări. De ciocniri și de răspunsuri greșite. E plină de cei ce urlă în disperarea dominației neștiind că este un urlet adus de golul sufletului. Acolo unde Divinul a fost înlăturat lăsând loc doar sufletului, a rămas în existența unora, un loc lipsit de viață. Atunci răul din ei nu mai are bariere
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fata iubita, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lacăte, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hau tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfunda cărarea și doar timpul rămâne peste toate stăpân Referință Bibliografica: VINE ... / Dora
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]
-
fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Citește mai mult E noaptea din noapte, ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om!Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții!... VIII. IRINA LUCIA MIHALCA - FATA DIN VIS, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr.
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
structura mentalului lumesc. Și asta pentru că a devenit destul de simplu și de convenabil ca aceasta să își golească de sensuri propria-i interioritate, în loc să se lase desăvârșită de ele, și să își întindă cu nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
e timpul ce se lasă-nfrunzit, Frunzărește prin ochiuri de gând.. Podind lacrima din rouă ...cu îngeri, Ce curg din râurile albastre-ale cernelii El...timpul se lasă scos din iaduri adânci, Se-așează în spaima cântată de vioară Înfricoșându-se urlă de-o vedenie rară Melancolic se lasă plâns de simfonia goală. El.. timpu-i cuibărit în poala singurătății Nu mai scrie poezia dulce son al nopții.. Din vreo firavă și nouă iubire-ncolțind Supune iele nebune într-un ritm dănțuind El .. timpul
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > POETUL ȘI SACRIFICIUL PRIN „URLET” // ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” Autor: Mioara Timofte Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului POETUL ȘI SACRIFICIUL PRIN „URLET” Mit, „urletul” tău mi-a răscolit dintotdeauna ființa, că chiar cosmosul care ne are în grijă a simțit în încheieturile
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
-te, precum tu, în singurătate citești, citindu-mă. Și legenda continua cu poetul și cititorul său, cu credința și încrederea, cu Mit și Gir, judecate ca principii ale procesului de creație poetică. Și te întreb... Ermit ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” Ermit, aș vrea să îți pot spune ceva. Orice! Ceva despre colții gerului năprasnic care vor să muște din inima mea. Inima mea arzândă se zbate să se rupă din ghearele prea târziului care vrea să o sfâșie. Pentru că tu
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
dovedesc, o dată în plus, neprielnice. Și, astfel, suntem condamnați să pornim într-o altă călătorie... Și, astfel, sunt condamnată să fiu din nou doar ce am fost mereu, Mit Referință Bibliografică: POETUL ȘI SACRIFICIUL PRIN „URLET” // ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” / Mioara Timofte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mioara Timofte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NOAPTE DE IARNA SI DOR Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte de iarnă și dor E noapte și e iarnă iar, se aud câinii cum urlă în zadar la vânt, la stele, la pământ. Iar luna albă și tăcută îmi iscodește parcă sufletul prin geam. În mine adânc își face drum o teamă fără nume, un plâns păgân și un dor ca de pe alt tărâm, venit
NOAPTE DE IARNA SI DOR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374337_a_375666]
-
parcă sufletul prin geam. În mine adânc își face drum o teamă fără nume, un plâns păgân și un dor ca de pe alt tărâm, venit să-mi toarne chin în cupe- iar când mi-e sete beau amar!... Și câinii urlă ca nebunii, când luna trece în zadar... Referință Bibliografică: Noapte de iarna si dor / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAPTE DE IARNA SI DOR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374337_a_375666]
-
de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]