4,445 matches
-
2004. 3Crișu Dascălu, op. cit., p. 18. 4Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura AULA, 2002, p. 14. 5Ibidem, p. 174. 6 Sursa:http://www.observatorcultural.ro/Neomodernismul-poetic-romanesc*articleID 11017 articles details.html. 7 "Operele unora dintre reprezentații generației 60 vor contribui la ruinarea Utopiei. Există, în aceste pagini, ale lor, un dublu limbaj: unul propus pentru oficialii regimului, pentru doctrinarii de serviciu, pentru cenzori, altul pentru cei care încearcă să se salveze de capcanele discursului oficial". Vezi, Cornel Ungureanu, Proza Generației '60. Desrpe ruinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Există, în aceste pagini, ale lor, un dublu limbaj: unul propus pentru oficialii regimului, pentru doctrinarii de serviciu, pentru cenzori, altul pentru cei care încearcă să se salveze de capcanele discursului oficial". Vezi, Cornel Ungureanu, Proza Generației '60. Desrpe ruinarea Utopiei, în "România literară", nr. 13 (2010), p. 10. 8 Ana Blandiana, Cine sunt eu, București, Editura Dacia, 2001, p. 78. 9 Idem, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 23. 10Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 11 Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
facultate a omului este facultatea de a-și forma un ideal și de a acționa conform cu acesta. Idealul reprezintă o relație de continuitate cu prezentul, valoarea unui ideal fiind dată de capacitatea de a se realiza. Este ceea ce deosebește de utopii și conferă suport moral ființei umane. Constantin Dimitrescu-Iași130, influențat de evoluționismul lui Gustav le Bon, susține de asemenea ideea perfectibilității necontenite a ființei umane, subliniind că „În om natura ajunge la conștiința de sine”. Idealul moral este decisiv pentru afirmarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Elvira. O revistă și colaboratorii ei. În: Convorbiri literare, 136, apr. 2002, nr. 4, p. 75-76. Revista Floarea de foc. SOROHAN, Elvira. Topârceanu. Poezia ironiei și ironia poeziei. În: Convorbiri literare, 136, mai 2002, nr. 5, p. 132-133. SOROHAN, Elvira. Utopia magicianului. În: România literară, 35, 6-12 nov. 2002, nr. 44, p. 12. Despre povestirea Ultimul berevoi de Vasile Voiculescu. SOROHAN, Elvira. Vasile Voiculescu, subversiv. În: România literară, 35, 21-27 aug. 2002, nr. 33, p. 12. SOROHAN, Elvira. Bacovia Melancolie și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2003, 279 f. PETRACHE, Gabriela. Forme și funcții ale grotescului în proza românească (sec. XVIII-XIX): teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2005, 236 f. CREȚU, Bogdan. Utopia negativă în literatura română: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2006, 231 f. ILIE, Emanuela. Alteritatea în proza românească interbelică: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
face fie să dea bir cu fugiții, fie să se opună inteligent sclaviei la care obligă meseria, nu fără dezgust, ori poate cu dorința de a schimba ceva." Ca om care am predat și la Jurnalism, am învățat că doar utopia te mai ține, dacă realitatea e jalnică și ternă, studenții fiind obligați să se adecveze, dacă vor să se integreze, acesteia din urmă. Strict statistic, cel mai mediatizat om al României actuale e Gigi Becali: disperarea corectivă trebuie să înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înțeles, decât de o lupă puternică. Desigur, reveria asupra unui alt mod de a "înțelege" semnificația unui tablou, parcurgându-i sensul scris distinct, o dată pentru totdeauna, cu litere minuscule pe chiar suprafața sa, nu reprezintă decât un deziderat, expresia unei utopii hermeneutice. De fapt, tabloul imaginat în al șaptelea capitol al romanului este o expresie a nostalgiei după semnificație, a aspirației către o lectură completă și eficientă a lumii, a înțelegerii ei corecte și a interpretării ei definitive. De asemenea, este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Este important însă că scrisul este indescifrabil, de neînțeles, ba chiar greu de văzut ca scriere. Acest fapt amână pe termen nedefinit "explicația" finală a obiectului și a lumii reale și îi permite eroului să continue să trăiască cu această utopie în minte. Scrisul secret și ininteligibil va apărea din nou în carte în episodul delirului din al doisprezecelea capitol, sub forma capului de ivoriu. Acesta este bricolat din materii comune ale universului blecherian (faianță veche, fildeș, linoleum, hârtie velină), fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rupt de societate și s-a întors împotriva ei: societatea e controlată de șefi, "lideri", un grup dominant, o clasă conducătoare. Un grup conduce, decide, tranșează, orientează societatea. Puterea rezidă în forță brutală, constrîngere economică, carisma liderului, cunoaștere, vorbe profetice, utopie. Pentru acest tip de lume, o lume fără șefi, fără diviziunea conducători/conduși, dar care să rămînă organizată, civilizată, este imposibilă. Pierre Clastres gîndește relațiile dintre societate și șef prin intermediul noțiunii de datorie. În cazul lumii acefale, șeful este dator
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Orwell dovada că absența șefilor, a conducătorilor este tot timpul posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox major. Ceea ce-l interesează pe La
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
etc. Dar se vede prea bine, nu e vorba de o alternativă la organizarea de tip întreprindere. Nici o mișcare socială, nici un partid politic, nici un sindicat, nici un gînditor sau ideolog nu sunt în măsură să propună astăzi un proiect, sau o utopie, care să înlocuiască întreprinderea. De ce anume îi este teamă omului modern? De invențiile sale, de el însuși. De întreprindere în special, mai precis de posibilele și imposibilele care i se asociază. Dar îi este imposibil să-și imagineze o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și pe alții să creadă) că există o "realitate economică"? Nu înseamnă să rămîi prizonierul viziunii moderne asupra lumii? Mulți sunt cei care critică azi lumea modernă. Deși se naște o anume rezistență, nu există însă nici un proiect alternativ, nici o utopie care să mobilizeze spiritele. Imposibil să-ți imaginezi o lume care să merite efortul. Acest imposibil care orbește nu dovedește, oare, caracterul definitiv al lumii moderne? Să gîndești că o altă lume, mai bună, este posibilă, e o amenințare la adresa
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fără să-și imagineze mai întîi o lume alternativă, fără să se proiecteze într-o lume mai bună, fără să aibă o strategie. De speriat sau nu, dar lipsa unui proiect de schimbare a lumii, incapacitatea de a produce o utopie nu înseamnă deloc că, la ora actuală, revoluția este imposibilă. Să părăsim însă ideea modernă de revoluție. Grecii au construit lumea greacă plecînd de la un proiect? Ca să-și inventeze lumea, aztecii și-au imaginat-o mai întîi? Oamenii moderni au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Fraților Predicatori, ars pe rug de Inchiziție la Roma, în 1601. Călugărul povestește, în stil propriu, istoria occidentală din secolul I pînă în secolul al IX-lea. În Cuvîntul înainte al cărții sale, Renouvier notează: "Scriitorul imaginează o ucronie, o utopie a trecutului. El scrie Istoria, nu cea care a fost, ci cea care ar fi putut să fie după cum își închipuie el, fără să ne avertizeze nici asupra erorilor voluntare, nici asupra scopului său." Construită în cinci tablouri, istoria amestecă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o dimensiune filosofică speranței care se află în lume"153. Viața e deschisă, lumea e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede știința sau, cel puțin, nu exclude. Referindu-se la tot ceea ce e condiționat măcar în parte, "posibilul real
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
stăpînire pe spiritul, sufletul și trupul său. Tuturor acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de o utopie ca să transforme, să creeze o bifurcație, să abandoneze această lume și să înceapă să inventeze o alta. U este omul contingenței și impermanenței. Speranță tragică. Cei care îl întîlnesc spun că e puțin nebun. Pentru marea majoritate este un incomod
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de redistribuire statală a veniturilor costă prea mult și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sau entitate naturală, "care n-a apărut în urma unei ideologii, a unor așteptări sau a unor revoluții și care nu e ținută în stare de funcționare datorită unor teorii sau filosofii sociale. Capitalismul în sine nu a fost niciodată o utopie, un vis al umanității sau un program de acțiune"2. Deci asimilarea capitalismului de către o ideologie poate fi periculoasă. Dacă este un dat natural, trăirea capitalismului este firească, cvasi-inconștientă, trimite la normalitate și nu trebuie exploatată ideologic. Lumea capitalistă nu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și conducîndu-ne astfel, în mod irezistibil, destinele. După victoria cvasitotală asupra comunismului, am rămas, cum spunea Pascal Bruckner, orfani de o antiteză care aducea multe servicii lumii în care trăim. Mai mult, unii au început să vadă în el realizarea utopiei orwelliene din 1984. Între timp, au devenit agresive alte forme de totalitarism, astfel încît antiteza este asigurată. Capitalismul are în continuare ce macera, are șansa de a nu rămîne singur și a-și expune astfel, prea vizibil, fața întunecată. Capitalismul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
clasicii ne învățau că economia de piață și întregul sistem capitalist sînt fondate pe interesul particular și pe egoismul util al celorlalți. Toate încercările de a așeza economia pe alte principii, pe altruism bunăoară, s-au văzut sortite eșecului, simple utopii. Da, dar de aici și pînă la "lăcomia contagioasă" despre care vorbea Alan Greenspan, pînă la aviditatea fără limite a baronilor escroci ai finanțelor și antreprenariatului actual, e cale lungă. Acestea nu pot fi nicicum considerate virtuți, iar utilitatea lor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
An Evolutionary Theory of Economic Change, Massachussetts, Harvard University Press, Cambridge, 1982. Nême, Colette, Économie internationale. Fondements et politiques, Litec, Paris, 1991. Noica, Constantin, Devenirea întru Ființă. Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Humanitas, București, 1998. Nozik, Robert, Anarhie, stat, utopie, Humanitas, București, 1997. Page, André, Économie politique, Dallaz, Paris, 1979. Pavoine, Jacques, Histoire de la science économique, Ellipses, Paris,1993. Perret, Bernard, Ronstang, Guy, L'Économie contre la société. Affronter la crise de l'intégration sociale et culturelle, Seuil, Collection Esprit
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
liber obligatoriu, particule ce nu mai știm, sau nu mai putem pudoare și deriziune postmoderne! să iubim pentru totdeauna. E deja mare lucru dacă reușim s-o facem mult timp, longtemps. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de frumos. "Romanul francez moare, e criză!", se proclamă pentru a cîta oară? în mediile literare suspuse, ce deplîng absența suflului, osteneala prăfuită a condeielor. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
despre revederea dintre Michel și femeia pe care nu a știut să o iubească..." E vorba aici de o anumită idee despre omul devenit inutil lui însuși, om de o ambițioasă "mutație metafizică", a treia după creștinism și știința modernă, utopie ce amintește de grandioasa lume nouă a lui Huxley, susținută de o logică psiho-socială apropiată de idealul creștin al mîntuirii. Utopia nu prea mai e un teren familiar pentru autorii francezi ai ultimelor decenii; și totuși, acest roman care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
despre omul devenit inutil lui însuși, om de o ambițioasă "mutație metafizică", a treia după creștinism și știința modernă, utopie ce amintește de grandioasa lume nouă a lui Huxley, susținută de o logică psiho-socială apropiată de idealul creștin al mîntuirii. Utopia nu prea mai e un teren familiar pentru autorii francezi ai ultimelor decenii; și totuși, acest roman care nu părea s-o ia neapărat în această direcție, se oprește pe la mijlocul secolului XXI, odată cu crearea unui mutant pe care omul l-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]