37,166 matches
-
DE TREI ORI Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DE TREI ORI Femeie... întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună Rodia obrazului s-o mângâie vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție... te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă... în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul Cum
DE TREI ORI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380257_a_381586]
-
de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lângă vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sârmanele, gerul apăsător indura, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivat siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vântului sună funebru, Cănd pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticlă în rochie măiastra Încântând ca-n povești, de dimineață... ~ Cristina P. Korys ~ 8 ianuarie 2016. Referință Bibliografica
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CÂNTEC MUT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Din amintiri dureroase Am eșuat pe-o frunză Desprinsă din copacul vieții mele, Ruga-i vântul să nu mă spulbere Ci să mă mângăie Și să mă plimbe. Plutim c-ntr-un dans Pe-o nouă scenă cu decor Și coregrafie de vis Dar in mod inexplicabil, Mă cuprinde-o muzică surdă De acorduri pierdute-n
CÂNTEC MUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380276_a_381605]
-
lanul de porumb. Luasem un cuțitaș, dar am uitat mănușa de lucru ; apucai un dovleac mare , îi tăiai lujerul ; mă înțepai cu vrejul și căutam o frunză să-mi protejez palma care începuse să-mi sângereze deja. Un fir de vânt înfiora ușor frunzele porumbului cu roade grele. Știuleții aveau mătasea revărsată peste boabele aurii, coapte. Luai un mănunchi în palmă, ca pansament, simțeam o usturime și mătasea îmi calmă usturimea. Pământul uscat și ușor nisipos se lăsa călcat, jucăuș, intrându
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
pahare de întuneric mă îmbăt cu iluzii într-o gvadrigă a singurătății cad amurguri peste mine și pe ochii mugurilor care așteaptă primăvara pe cărările goale îngropându-mă într-un veac de uitare numai mireasma femeii iubite mai trece prin vântul de miază-zi mersul ei mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culori de primăvară și-a ramuri tremurătoare de stele deschid geamul să văd verdele câmpiei de mâine și te
GVADRIGA SINGURĂTĂȚII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380271_a_381600]
-
nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frumosul necunoscut Am întâlnit pe drum un bărbat plângând, am vrut să-i vorbesc, să-l mângâi și lacrimle să-i șterg cu degete de dor și de cânt. Dar un vânt din apus mi-a luat-o înainte, c-un sărut, lacrimile i le-a luat și s-a dus valsând și râzând perfid. Când am ajuns acasă și poarta am vrut să deschid, mâna mi s-a udat de lacrimile
FRUMOSUL NECUNOSCUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380300_a_381629]
-
Și să eu nu-s doar un vis! Tind să uit pînă și locul Ce mi-a fost sortit doar mie; Tu îmi spui că doar norocul, Mă poartă spre veșnicie, Pașii mei uitați de tine, Pasul tău zburat de vînt, Spre o altă melodramă Azi mă cheamă în cuvînt, Am uitat cît mi-e de bine Sufletul cînd se destramă Am uitat chiar și de tine, Dau semnale de alarmă, Nu mai știu să mai întorc Fila într-o altă
UITĂM DE NOI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380310_a_381639]
-
tărâmuri celeste, Să-ntreb unde-o fi Cerul meu, și de este, Îmi dă El răspunsuri la tot și la toate? Cărarea se-ncheie la margini de lume Când bolta-nstelată cuprinde pământul, Iar mie-mi vorbește, în taină, doar vântul, Mă strigă-n surdină, mă cheamă pe nume. Dar nu, nu e vânt, e o fi’nță, respiră... I-aud vocea-i caldă, iar sufletu-mi plânge Când simt că-n privirea-i prea blândă mă strânge Și nu mă
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
dă El răspunsuri la tot și la toate? Cărarea se-ncheie la margini de lume Când bolta-nstelată cuprinde pământul, Iar mie-mi vorbește, în taină, doar vântul, Mă strigă-n surdină, mă cheamă pe nume. Dar nu, nu e vânt, e o fi’nță, respiră... I-aud vocea-i caldă, iar sufletu-mi plânge Când simt că-n privirea-i prea blândă mă strânge Și nu mă întreabă nimic...nu se miră. Cu pletele-i albe și-o față senină
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
veselă, prea ostentativă, superficială și indiferentă. Era platoșa mea, scutul sub care învățam să trăiesc și nimeni să nu mă mai poată răni.”; ,, În acest infinit, mă simt ca un fir de nisip pe o plajă imensă și pustie. Doar vântul mă mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
decât pentru el. Mama visa un bărbat cât muntele, pentru mine, să mă adore, să mă protejeze. Andrei era firav, mai mult delicat decât masculin.”; ,, Eram frumoasă! Trecuse perioada de ,,rățușca cea urâtă” (...). Brunetă, nonconformistă, cu părul tot timpul în vânt. Eram „frumoasa”. Tu, Carmen, erai ,,bestia”. Eu - ,,japanese girl”. Tu erai ,,russian girl”.; Dintotdeauna am vrut să fiu altfel. Cred că de aici pleca și nonconformismul meu, mai ales după despărțirea de Valentin. Nu voiam să șochez. Voiam să fiu
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
pe lângă mine, îi simt aripile-i reci pe piele, mă cutremur sub fior, nu pot să rup bucățica rămasă. E taina mea! Eu sunt Taina și am în mine o taină adâncă, de catacombe ascunse în inima Pământului. O las vântului, întreagă, suflu în bucățica de hârtie: Du-te și împrăștie inima mea în zările lumii!”; Vreau să strig la Dumnezeu. Iar strigătul meu este râs și plâns: De ce eu? De ce eu? De ce eu? Ascunde-mă, Tată, fă-mă să dispar
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
lui Avraam (în paradis). 7. Avocatul diavolului: Vine de la Advocatus diaboli, persoana ins,ăarcinată de biserică catolică să cerceteze un candidat propus la canonizare. El este în opoziție cu Advocatus Dei (avocatul Domnului). 8. A se bate cu morile de vânt. Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci cu himere. Cunoscutul personaj a lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu niste mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântata, le luase drept adversari. 9. „A
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94130_a_95422]
-
cu Advocatus Dei (avocatul Domnului). 8. A se bate cu morile de vânt. Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci cu himere. Cunoscutul personaj a lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu niste mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântata, le luase drept adversari. 9. „A spune brașoave”. A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustori brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfă. 10. “Banul nu are miros”: Împăratul român Vespasian (69-79) a pus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94130_a_95422]
-
I L Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrișul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer în piept și să te arunci în gol punându-ți încrederea în propria capacitate
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
însemnat ”acasă”. Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrșul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer în piept și să te arunci în gol punându-ți încrederea în propria capacitate
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
printr-un morman de amintiri și un munte de observații asupra oamenilor și asupra naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceș înflorit, e lăsat să-l bată soarele și să-l fluiere vântul, se trage apoi la sticlă și se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor. Nimic mai simplu’’. După această sarabandă șugubeață, dar plină de tâlcuri, comentatorul conchide: ,, Scrierea unei povestiri devine un joc, dar tot un joc
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
măduva Limbii Române.// În fiecare cuvânt e un oier,/un țăran/care face holda să cânte/imnurile acestui pământ/scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente/ale brazdelor.// Rostiți un cuvânt în limba noastră/și veți simți/și gustul mierii/și vânturile veacurilor/și mirosul câmpiilor.// Rostiți un cuvânt în Limba Română/și veți auzi/mângâierile mamei/și vorbele tatei grele ca piatra/din temelia casei.// Ascultați un țăran vorbind ogorului/și veți vedea cum trec cuvintele/din hrisoave în versurile eminesciene
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-a topit. A trebuit sa sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Citește mai mult Tocmai ce am închis
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-a topit. A trebuit sa sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața?... XV. ANII MEI, de Maria Cristina Pârvu
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nicăieri, care se îngustau și în cele din urmă, la capătul celălalt, erau blocate cu câte o casă. Candidatul IO IO IO a compensat lipsa de experiență și de abilitate cu promisiuni care rămân în urmă, și acolo doar ca vânt. Nu a putut demonstra că se pricepe la ceva, dar felul lui de a vorbi, promisiunile prin care te făcea să te simți bogat, important, fără griji pentru că nu trebuia să mai faci nimic, i-a făcut pe mulți să
PRIMARUL, EP.2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378127_a_379456]
-
Acasa > Poezie > Amprente > 2 . POEZII Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului FLORI DE CIUPERCI ÎNTR-UN PAHAR DE PRIVIRI printre flori azi de ciuperci umblu ca o pară-n vânt pe aici să nu mai treci ci să stai într-un cuvânt la odihnă într-un pahar de priviri și de idei survolând pe trotuar ambii ambii ochii tăi 07-11-2016 cluj C-UN RĂMAS—A-NFLORIT PE APE-UN PAS
2 . POEZII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378145_a_379474]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SOARELE IAR S-A TOPIT Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului Bate vântul norii fug Sus pe cerul cel albastru Eu cu ochii îi ajung Și cu gândul meu măiastru Soarele după un nor Acum iată se ascunde Curând însă zâmbitor Iar privirea ne-o pătrunde Stropi de vară se depun Pe obrajii
SOARELE IAR S-A TOPIT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378147_a_379476]
-
depun Pe obrajii dați în floare Eu cu grijă îmi adun Cuvintele din plimbare Soarele iar s-a topit Nu mai este nicăieri Pe când norii au pornit Toți în veșnice umblări Cât de scumpe iată-s toate Soarele norii și vântul Cu viața care poate Să inunde-ntreg pământul Doamne cât îți mulțumim De lucrarea Ta măreață Prin care și noi trăim Și avem parte de viață Tată noi te lăudăm Dumnezeule Prea Sfânt Și viața noastră-ți dăm Prin Isus
SOARELE IAR S-A TOPIT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378147_a_379476]
-
Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cu umbra mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile mușcă pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt; Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378101_a_379430]