2,974 matches
-
iveală, descoperind cu răutate doar pe cele ale aproapelui lor. Se desprinde din cuvântul Domnului și din cele trăite de fiecare că nu avem dreptul de judecată în rugăciune. Să trecem, așadar, cu vederea și să așternem peste greșelile altora vălul neprihănit al dragostei creștine. Rugăciunea este un lucru sfânt, poate cel mai sfânt pe care îl poate face credinciosul, căci prin rugăciune vorbim și comunicăm cu Dumnezeu. Mai mult, primirea Sfintei împărtășanii este pregătită și urmată de rugăciune, este învăluită
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
parabolei stă în tâlcul religios-moral, în semnificația ei ascunsă, care, întotdeauna, vizează raportul nostru cu Dumnezeu. Parabola prezintă o dramă, pe care sufletul nostru o trăiește cu toată intensitatea, tocmai fiindcă, rostind-o, Mântuitorul n-a făcut din cuvinte un văl ca să-i acopere înțelesul, ci sulițe, care să facă să țâșnească trăirile adânci din noi. Privită în ansamblu, pilda are două aspecte centrale: plecarea, iar mai apoi, întoarcerea unui fiu la casa părintească. în primul rând, plecarea fiului, aflat sub
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
toate semnalele pe care le primește de la lume pentru a rămâne fidel credinței sale ideologice, intelectualul Soljenițîn al anilor 60-70-80 din Ca bobul între pietrele de moară, nu numai că vede clar, dar alege să și acționeze. Intelectualul careși sfâșie vălul ideologic interpretează mai corect imaginile lumii în care trăiește. Soljenițîn alege să denunțe lumea comunistă cu toate atrocitățile ei, la care atât au trudit cu scrisul lor alți intelectuali anteriori lui. Soljenițîn aleargă spre Occident ca săși salveze țara, scrisul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Dacă alegi să fii sofist asemeni lui Glaucon, dreptatea este să profiți de orice conjunctură care te favorizează. Dacă alegi să fii adeptul lui Rawls, distribuirea resurselor ar trebui să se facă astfel ca și cum cei ce distribuie sar afla sub vălul ignoranței, ca și cum ei nu și-ar cunoaște poziția, depășindu-și astfel ispita de a-și favoriza propria poziție. Marx a venit cu năstrușnica idee că bunurile unei societăți trebuie împărțite nu după merite, ci după nevoi. De la idee la fapt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ales când are și destul simț critic, spirit de observație, practica vieții și curiozitate reală pentru viața socială și politică. Pe aceasta scriitorul actual și-o asumă pe diferite trepte de integrare și expresie. Cu atât mai mult cu cât vălul metaforico-simbolic de camuflaj ideologic din trecut a fost ridicat. Ca orice intelectual adevărat, el rămâne, în continuare, nu mai puțin un izolat. Legăturile sale politice sunt slabe și efemere. Dar atenția și curiozitatea continuă să-i rămână puternice. Rolul scriitorului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aduce în atenție o temă dezbătută în mai multe locuri din Istoria credințelor și a ideilor religioase. (Somnul, captivitatea, înlănțuirea, uitarea, beția, neștiința sunt imagini care zugrăvesc condiția umană și se opun altor imagini: trezirea, reamintirea, "eliberarea de legături", sfâșierea vălului sau a năframei, a legăturii de pe ochi, exprimând abolirea condiției umane, eliberarea 217). Într-un fel, seria personajelor amnezice (Gavrilescu, Emanuel, Lixandru, Adrian) pentru care "trezirea" implică anamneză, redescoperirea adevăratei identități a sufletului" sunt prefigurate aici. În al doilea rând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile ori formalizările noastre matematice"660. Această zonă de transparență, care nu mai lasă urme în oglinda cunoașterii, care nu mai este detectată de către organele noastre de simț și instrumentele care le prelungesc, este un fel de văl care ascunde Realul. Realul este diferit de Realitate, în concepția lui Basarab Nicolescu. În timp ce Realitatea este legată de rezistența din experiența noastră umană, Realul semnifică "ceea ce este" și "e, prin definiție, ascuns pentru totdeauna"661. Aș adăuga că este lucrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
primește ceva de la cele anterioare și oferă ceva celor viitoare. Când generațiile fac schimburi economice virtuale, ele nu știu dacă sunt sărace sau bogate, agrare sau industrializate, unele în raport cu altele, deoarece istoria nu poate fi prevăzută, în termenii lui Rawls, "vălul ignoranței este complet"318. Nimeni nu știe cărei generații îi aparține în raport cu generațiile viitoare. Aceasta ar însemna că fiecare generație poate să facă ce vrea deoarece părțile nu ar fi afectate una în raport cu cealaltă. Dar să eliminăm acest rezultat cu ajutorul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Buzea) / 315 • Cuvântul care se vede (Gellu Naum) / 318 • Levitația vederii (Leonid Dimov) / 320 • Cuvântul de la început (Mircea Ciobanu) / 324 • Prefața inaparentului (Alexandru Miran) / 328 • Imaginea nevederii (Alexandru Grigore) / 330 • Creația in-formată (Grigore Hagiu) / 333 • Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) / 335 • Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) / 337 • Chipul de sub imagini (Irina Nechit) / 341 • Restaurarea chipului din nimic (Dan Damaschin) / 343 • Chipul ascuns în lumină (Nicolae Ionel) / 348 • Cuvântul care deschide vederea (Ion Mureșan) / 351 • Exilul vizibilului (Andrei Zanca) / 357 • O avanscenă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de înțeles. Paradoxul e următorul: forma acestei infra-imagini este un mediu diafan prin care se vede ca și cum nu ar conține nimic. Imagine absentă din vedere, și totuși o prezență ascunsă în transparență, învăluită în lumina care o dezvăluie. Imaginea e vălul transparent; dar ea însăși este învăluită de semnele discursive în care apare. Astfel că, pe de o parte, ea arată imposibilitatea apariției, constituindu-se ca posibilul inaparent al unui semnificabil originar. Pe de altă parte, ceea ce arată și face vizibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se poate vedea minunea unei iviri deja posibile, ființarea inaparentă a neascunderii diafane: "Ca-n ape făr prunduri, fabuloase, reci/ arzând se văd minuni - prin lutul purpuriu 28". Ce rămâne în vedere Imaginea transparentă e deschisul inaparentului sau, altfel spus, vălul străveziu în care inaparentul se dezvăluie și prin care răzbate posibilul unui semnificabil întrupat poetal. Din perspectiva ascunsă a posibilului totul e mai întâi închidere, acoperire a sensurilor, așa cum se configurează această scenă originară în poemul Pe ape (vol. În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja din orizontul rarefiat al luminii ce le aspiră. "Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare/ Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,/ Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,/ Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!// Dar se desprinde vălul, și-o boltă-ndepărtată/ Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;/ O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.// De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde.../ Cu slava-ntrevăzută
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede epura posibilului, "somptuosul crin / Al formei" (Luntrea)15. Decreația vizibilului Poemul Driada reia aceste teme, circumscrise de data aceasta regresiei spre originar. Act inițiatic întrucât presupune succesive aboliri de văluri fenomenale, o destratificare în etape care înseamnă tot atâtea niveluri de pătrundere a vederii în densitatea nevăzutului. Dacă imaginea arborelui apare la început profilată pe un fundal îndepărtat, greu accesibilă vederii, aceasta pentru că ceea ce se cuvine văzut trebuie să se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pat neted în plocadul de ierburi și pământ", "pături moi de puf", "mă tolănii în voie pe caldul gliei sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii: Când, pâcla de gânduri și simțiri/ Se lămuri deodată în limpezi închegări". Sita deasă are o vădită funcție decreatoare de aparențe; ea cerne vizibilul, reținând tot ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cerne vizibilul, reținând tot ceea ce în ochi și în cuget e impuritate a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a nu lăsa să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a nu lăsa să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu toate acestea, poemul nu se închide în sine. Ivoriul e membrana vibrantă, vălul alb, străveziu prin care răzbat zvonurile creației. Imaginea sporește deocamdată în noaptea rostirii, în nemanifestare și în inaparență. Ceea ce se dă vederii - prin acest peisaj evacuat și înălțat - e forma solitară a creșterii care, în sine, nu reprezintă nimic. Cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
hotarele până la răsfrângerea în clipa "albă" a luminii nevăzute. Lumină a începutului inaparent care face însă totul posibil, precum în sfera de cristal a unei cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent al strălucirii, prin vălul nevăzut de care "se frânge vânt și val". Desăvârșire a creației, act împlinit în opera de artă; dar "privind la raza ei nu știi/ Genunea ce-o născu grozavă/ Și patima ce-i limpezi/ Seninul izvorât din lavă" (Cupa)5
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei alte lumi, "minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-o cheamă" (Elegie pentru mine)17. Vedere non-intențională a unei apariții nechemate la ființare, dar care cheamă vederea, învelindu-se în "lumina ca un văl uluitor" (Dansatoarea)18. Faptul că lumina este un văl nu indică închiderea în ascunsul inaccesibil; ea arată ascunsul, îi luminează transparența. Mai exact: transparența însăși e lumină, deschidere prin care ceea ce apare se arată pe "apele luminii", "pe valuri de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-o cheamă" (Elegie pentru mine)17. Vedere non-intențională a unei apariții nechemate la ființare, dar care cheamă vederea, învelindu-se în "lumina ca un văl uluitor" (Dansatoarea)18. Faptul că lumina este un văl nu indică închiderea în ascunsul inaccesibil; ea arată ascunsul, îi luminează transparența. Mai exact: transparența însăși e lumină, deschidere prin care ceea ce apare se arată pe "apele luminii", "pe valuri de lumină" (Cuptor)19, ca "ploaia de lumină a soarelui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că "în transparența de oglindă a nopții", în "diafaneitatea nopții"10, "tremura aripa unor imense paseri diafane" iar zarea țesută de aripi e "un simbol transparent al frumoasei creații", căci se cuvine "să vedem în această urzire miraculoasă de fire, vălul diafan, roiul de aur palid al materiei în spațiu"11. Diafaneitate la care participă în egală măsură natura ambivalentă a cuvântului, ea însăși o spațialitate dislocată, întinsă între materie și spirit, vizibil și invizibil, o lume vibrantă de înțelesuri și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre cerul formelor eterne. Aici poezia "se înalță până la càstele regiuni ale ideei", căci ea "renunță la tot ce ar putea-o îndepărta de condiția ei meditativă, filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă să se străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inaparentului, iar ceea ce devine vizibil conferă o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se arată sunt "cristalinele sfere din cer", "zările cerului-crin"39, imagini prototipice care trec și transpar, așa cum "trec prin aer adânci serafimi,/ Serafimi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de pe culmea căreia se vede atât versantul manifestărilor materiale cât și cel al nemanifestatului pur spiritual. Ambivalență ambiguă, cum spuneam, căci "E puțin înainte de auroră. Dar aurora/ Nu vine niciodată aici. Poate e un etern amurg/ Și undele acestea cu văluri ușoare să-nsemne ora/ Dintre seară și zi". Imaginea se profilează cu greu, nu pentru că nu ar fi concretă, aplicată pe sensibilul real pe care îl exprimă; nu, prin urmare, deoarece i-ar lipsi expresivitatea, plasticitatea. Conturul ei nu poate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre cerul sfânt e totuna cu a coborî spre cerul interior, în sufletul frumos care, ca răsfrângere speculară a înălțimii celeste, duce cerul mai departe. Pentru ca minunea să se limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]