43,214 matches
-
S-ar putea să o fi ignorat cu bună știință, dintr-un calcul: Dan Botta era simpatizant declarat al extremei drepte, aflată în ascensiune, iar diplomatul Blaga evita înțelept implicațiile politice, fie și printr-un nedorit ricoșeu. În primăvara și vara lui 1941, când schimbul de replici tăioase între cei doi se intensifică, situația era alta: mișcarea legionară, la care aderase Dan Botta, eșuase, iar Blaga nu mai era în diplomație. Era chiar obligat, ca profesor universitar la o catedră special
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
are loc investigația de tip polițist. La rândul lor, cele trei perioade și cele trei povești sunt reprezentate diferit din punct de vedere vizual: vremea dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Mircea Mihăieș Iarna nu-i ca vara, într-adevăr, dar nici anul 2005 nu e 1997. Lucrurile privite atunci cu îngăduință (bâlbâielile noii guvernări, aroganța lui Emil Constantinescu, mentalitatea "cetății asediate" - la propriu, prin baricadarea echipei prezidențiale îndărătul zidurilor Cotroceniului -, incompetența crasă a administratorilor din teritoriu) nu
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
bilet formulat mai puțin obișnuit: analizați relația Charlotte-Werther. Și nu invers, cum era uzual. O simplă coincidență? Fereastra mea dă spre cabina lui Beethoven. E întuneric. E frig și viscol și ninge la Viena de ziua iubirii. Am promis în vara trecută că voi ajunge aici, la premiera din iarna aceasta a lui Andrei Șerban cu Werther, de Jules Massenet, de la Staatsoper. Am văzut avanpremiera sau premiera de probă cum se numește. Încă mă extrag cu greu din intensitatea experienței profesionale
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
iese clar din orice fel de convenție siropoasă. Din gesturi ținute de costume de epocă, din rigiditatea șabloanelor. Copacul își întinde, își învîrtește crengile groase, enorme pe toată scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai secolului trecut. Cîțiva copii în costume de baie repetă cu tatăl maniac colinde pentru Crăciun. "Cristos se naște..." În plină vară! Cutuma noastră nu vede cu ochi buni acestă abatere de la normă. Colindele
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai secolului trecut. Cîțiva copii în costume de baie repetă cu tatăl maniac colinde pentru Crăciun. "Cristos se naște..." În plină vară! Cutuma noastră nu vede cu ochi buni acestă abatere de la normă. Colindele se cîntă numai în- tr-un anumit interval. Cine nu-l respectă, poate păți ceva rău, se spune. Apare Charlotte. Un fel de Marilyn Monroe. Ludică, frivolă, într-un
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
gândi, un incurabil al iubirii carnale. Prin urmare, însăși "mântuirea" se îndepărtează ca scop ultim, întrucât frenezia imaginației se consolează cu Niculina, "șarpele acesta ale cărui mlădieri mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea să o depășească, pe când Valia, adevărata rusoaică, l-ar înălța pe Ragaiac într-un regim rațional al pasiunii, conotat insistent cu iarna. Păcătosul
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
însăși "mântuirea" se îndepărtează ca scop ultim, întrucât frenezia imaginației se consolează cu Niculina, "șarpele acesta ale cărui mlădieri mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea să o depășească, pe când Valia, adevărata rusoaică, l-ar înălța pe Ragaiac într-un regim rațional al pasiunii, conotat insistent cu iarna. Păcătosul aventurier din provincia basarabeană, amenințat de mizeria sentimentelor
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri fusese că statuetei, care trebuie să
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
înserat, după ce trăseseră un somn greu, Sisi își luase șevaletul și pânza aproape terminată, avînd nevoie de unele retușuri. Tabloul trebuia să reprezinte un amurg la mare. Un asfințit apocaliptic. Zeul setos de sânge al întregii planete cum se lasă vara sub orizont pe vreme senină. El, crudul, nesățiosul zilei, trimițând aupra lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd veniseră la mare, se încăpățâna să le picteze, reluând mereu același peisaj inuman. Cărăuțeanu, rămas în
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
peste umărul clipei te aruncă în văzduhul visării și parte din tine rămâne în nori, parte în gândul celuilalt. Rătăciri A plecat gândul de acasă îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vara îmbrățișării noastre. Referință Bibliografică: Infinit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382685_a_384014]
-
dintre ele Și suspinam și n-auzeai măcar. Am suferit când liliacul, seara, Mă asalta cu chipu-i violet Și, de era voioasa primăvară, Eu tot mai suspinam, încet-încet. Am suferit mai mult decât oricând Când mândrii trandafiri porneau spre vară, Dar n-au putut, cu tot parfumul blând, Din suflet să-mi alunge foc și pară. În câmpul înroșit cu flori de maci Am suferit din nou și-am sângerat, Că nu mai știu, iubito, ce mai faci, Când ai
SUFERINTA,TU... de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382664_a_383993]
-
Maria. Câteodată străbăteau peste câmp, cei 8 km. care despărțeau Slobozia de comuna Amara, pentru a face baie în lacul sărat din imediata apropiere. Aici era amenajat, într-o plantație de salcâmi un mic ștrand, unde în zilele toride de vară venea multă lume să-și trateze cu nămolul din lac afecțiunile reumatice. Deveniseră foarte apropiați și se părea că între ei se stabilise o legătură mai serioasă. Mache o plăcea pe Maria, dar avea multe rețineri, gândindu-se la diferențele
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
așa gătită, Cu culori împodobită, Voi fi cea mai mândră-n rochia Pusă-n ciuda Babei Dochia. Când cocorii m-or peți, Soarelui vor povesti, Iar căldura-i feciorească Fi-va-n mine să rodească, Ce s-o coace-apoi în vară, Pentru toamna-surioară. Iarnă, nu fii-ngrijorată ! Eu, așa îmbujorată, Mă voi descurca prin vreme ! Du-te, și nu te mai teme ! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Sfadă între surori / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
SFADĂ ÎNTRE SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382715_a_384044]
-
prin grădină, Împovărat de griji și rând, Pe mama străjuind lumină, Culcându-se cu mine-n gând. Ciotârna, parcă, e căzută Și locu-mi pare-așa pustiu... Mă duc să reclădesc trecutul Acum, cât nu e prea târziu. Adie iz de vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi în casă Și parcă așteaptă un răspuns... Fără odihnă și zăbavă Voi reclădi pridvorul vechi, Meticulos, fără de grabă, Împărățind stele-perechi. M-asteaptă coasa roasă-n sură, Iarba-n ogradă-i până-n brâu
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
muncind cinstit dar și făcând pe prostul știa vezi bine că, Doamne ferește de-i dus vreun om să are în răstoacă nu-i hârjonești nevasta nici în joacă nu poți să știi de-ntors te miruiește n-avea habar că-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
mele, Eu din tindă privesc cerul și micuțele lui stele; Gândul, singurul, mă poartă și mă duce printre ele; Raze reci, fața-mi ating, simt că-s ochii dragei mele. Îi văd triști: ei scânteiază, dau lumină-n nopți de vară; Ah! gingășia lor se duse.., și sfioși se-ndepărtară, Că-i doresc precum sclavul, care vrea lanțul să cadă; Ochii ei privesc la mine, dar nu vor să mă mai vadă. Ce-am făcut de se răciră! Cum putut-am
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 1 IUNIE Copilărie dragostea-ți întreagă Pe toți cu-nseninare,azi,ne leagă Chemarea ta e-o rugă-nduioșată Din care toți gustăm numai o dată Ești numai vis sub cer senin de vară Ești fericirea ce nu aș vrea să piară, Dar peste timp numai Tu știi Câți vom rămâne-n suflete copii! Cum timpul fără milă zboară Te rog,rămâi< > Referință Bibliografică: 1 IUNIE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
1 IUNIE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382762_a_384091]
-
o mașină întreagă de pâine. A făcut câteva instantanee fotografice cu stolul de înaripate și apoi și-a continuat plimbarea mai departe. Hotel "Europa" se ridica pe trei etaje. În capătul dinspre ponton se afla restaurantul, cu o terasă de vară amenajată în fața întregii clădiri. Mesele erau pline de clienți, iar ospătarii roiau pe lângă ele să-i servească. Întrarea în hotel se făcea pe la mijlocul terasei pavată cu piatră șlefuită, iar pe lângă gardul ce delimita terasa pe exterior, se ridicau trunchiurile unor
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
meu și nu te găsesc, Ai rătăcit drumul ce ducea la el Sau porțile i s-au inchis Când tu încă alergai după un vis? Te caut în inima mea și nu te găsesc, Ai plecat într-o seară când vara-și vindea Amăgiri de vioară și de catifea, Și înapoi tu nu te-ai mai întors. Te caut prin aduceri aminte, Și un dor tăcut,ce-mi cântă-ncet în prag, Îmi spune că mai ești,nu ai plecat, Dar
TE CAUT ȘI NU TE GĂSESC de NINA DRAGU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382773_a_384102]
-
nu te-am mai văzut! Hai cu noi! Urcăm astăzi în Bucegi! îi spuse Liviu. Roland se bucură de ocazia neașteptată. Și acceptă fără discuții. Au coborat din tren la Bușteni și au început să urce crestele muntoase. Deși era vară, pantele erau acoperite de zăpădă. Camelia mergea pe urmele lui Liviu, pentru că i se părea mai de încredere, fiind cel mai în vârstă din grup . Avea în jur de cincizeci de ani și venise cu soția sa, profesoară de matematică
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
pasăre tăiată, zarzavat, așa se descurca mai ușor cu banii primiți de la C.A.P., mai puțini ca ai lui Mircea din învățământ. Apă curentă avea și ea la gazdă, însă duș prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
ca ai lui Mircea din învățământ. Apă curentă avea și ea la gazdă, însă duș prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea nopții de vară. Mircea îi oferi gura, pornind cu limba într-o incursiune sălbatică, jucându-se cu buzele sale, sărutându-le cu pasiune, în timp ce ea îi răspundea cu aceeași dăruire, culegând magia senzațiilor ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]