3,889 matches
-
par des punaises." Gilbert Durand punea în legătură nostalgia nudității din creațiile lui A. Gide și H. Hesse cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei (Gide și Hesse, n.n.) "sfârșitul dezbrăcării", când toate veșmintele sociale au fost scoase..., veșminte care te fac mai ales la fel ca toți ceilalți, deoarece purtăm toți aceleași haine. Amăgire la fel de perfidă ca deșertul, fiindcă nu vrea să vadă faptul că omul gol poartă și el aceeași piele ca și celălalt!... Atunci trebuie mers
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
purtăm toți aceleași haine. Amăgire la fel de perfidă ca deșertul, fiindcă nu vrea să vadă faptul că omul gol poartă și el aceeași piele ca și celălalt!... Atunci trebuie mers și mai departe "dar trupul nu este oare și el ultimul veșmânt, ultimul veșmânt de care trebuie să te despoi pentru a fi"? De unde temele suicidare la Gide, de unde apologurile ascetice la Hesse..."20 Imposibilitatea celor doi romancieri de a se lăsa pătrunși de Celălalt (al cărui avatar nu-i altul decât
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceleași haine. Amăgire la fel de perfidă ca deșertul, fiindcă nu vrea să vadă faptul că omul gol poartă și el aceeași piele ca și celălalt!... Atunci trebuie mers și mai departe "dar trupul nu este oare și el ultimul veșmânt, ultimul veșmânt de care trebuie să te despoi pentru a fi"? De unde temele suicidare la Gide, de unde apologurile ascetice la Hesse..."20 Imposibilitatea celor doi romancieri de a se lăsa pătrunși de Celălalt (al cărui avatar nu-i altul decât femeia) era
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
printr-o altă grilă de lectură justețea aserțiunilor lui G. Călinescu legate de raportul scriitor-personaj: "Eroii lui Camil Petrescu au toți repeziciunea discursului și tonul acela tipic de iritație care sunt ale autorului însuși în scris, încât toți sub felurite veșminte par a purta capul multiplicat al vorbitorului la persoana întâia."80 Sinele, ca să elucidăm rolul acestuia în opera camilpetresciană, rezolvă și antagonismul dintre interior și exterior, confundându-se cu jocul destinului. Pe acesta, Jung îl asimilează noțiunii de individ, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
noile cartiere cu imobile moderne din oțel și sticlă, situație vizibilă în Masqat, Alger, Tripoli, Casablanca. De multe ori grupurile umane etno-lingvistice și confesionale diferite (inclusiv europenii rezidenți în perioada colonială) și-au creat propriile cartiere, tipuri de locuințe, obiceiuri, veșminte, astfel încât multe din orașele arabe apar ca niște mozaicuri, cele mai tipice în acest sens fiind Damasc, Alep, Beirut, Ierusalim, Mosul, în care coexistă celule urbane distincte ale arabilor sunniți, șiiți, creștini și ale armenilor (în Beirut), ale alaouților și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
pentru o femeie. Pentru a se ajunge acolo, își amintea Schreiber, trecuse prin privarea de hrană, fusese obligat să-nghită medicamente (le mai voma uneori dar stratagema nu avea succes) și mai ales lucru insuportabil pentru el i se luaseră veșmintele și trebuia să stea în pat simțind pe piele fiecare fibră din țesătura cearșafurilor, din moliciunea păturilor. Iar pe măsură ce nervii feminini creșteau în el, simțea ca o voluptate greutatea pledului în timpul verii și aștepta venirea timpului rece când plapuma-l
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fire epice care se împletesc și se despletesc necontenit, acest procedeu devenind un laitmotiv stilistic. Precum profilurile sculptate în lemn de la prora corăbiilor, meșteșug în care protagonistul Cippico excelează, asimilându-le figurii mitologice feminine care pare să conducă vasul, cu veșmintele umflate de vânt asemeni pânzelor, cu chipul și cu ochii goi spre niciunde, sfidând destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care deplasează linia vieții dincolo de Styx; voise tot timpul să se opună pierderii lor, spunându-le "nu te mișca". Virtutea de căpătâi a romancierei este proteismul, atât în privința partiturii stilistice, cât mai ales în a se disimula fără cusur sub veșmintele unui narator, bărbat, și pe deasupra și medic, simțind, iubind și suferind ca un bărbat și povestind cu bravura virilă și rigoarea chirurgului. O dovadă în plus că nu există proză sau poezie feminină, ci doar literatură adevărată, scrisă de profesioniști
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reconstituire fastidioasă de tip arheologic. Mici ticuri verbale în limba franceză sunt puse în conversația personajelor pentru a întări senzația de oralitate tipic franțuzească. Talentul romancierei este deplin în numirea detaliilor de epocă, fie că descrie ierarhii sociale stricte, fie veșminte, climate, interioare somptuoase sau taverne, mânăstiri și catedrale, ateliere artizanale, războaie de țesut sau grădini. Un univers narativ limpede, un decupaj istoric perfect recognoscibil imaginației cititorului de azi; cele șapte personaje ale romanului se autonarează prin relaționare, dar și în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al altitudinii spirituale și stilistice de la care Pavič țese strălucitele veșminte filosofice, iconografice și teologice ale romanului: Dacă înțelegem că veșnicia coboară ca o binecuvântare de la Dumnezeu, ca un soi de lumină care nu îmbătrânește, așa cum spun monahii bizantini, iar că timpul vine de la Satana, care este în partea stângă a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fără riscul de a-și pierde idenitatea. De milă, de silă, dar și din rațiuni practice, se lasă siluită de trista figură a cavalerului firului de nard nupțial, un amant căzut în fetișism, de vreme ce o îmbracă pe Milà în vetustele veșminte ale lui Isabel, spre a retrăi o imagine ce i s-a refuzat. După Revoluția Garoafelor, Milà, datorită acelei relații nefaste, va fi silită să revină la statutul de sărăcie lucie. Se va însoți cu pustiul și singurătatea, exilată într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
culturii și credinței bizantine. Evangheliile sunt puse pe foc pentru a se recupera aurul miniaturilor, sunt smulse odoarele de aur, argint și pietre prețioase, alături de cruci, potire, cădelnițe, chivoturi; icoanele sunt luate pentru ramele de aur și argint, sunt jefuite veșmintele liturgice, cărțile cu legături de fildeș. Măcelul și prăduirea ating apogeul. Apocalipsa nu iartă nici Mânăstirea Pantocratorului, de vreme ce altarul și icoanele ard sub ceaunul ienicerilor. Semnele escatologiei se adeveresc. Toată piața Coloanei lui Arcadius se umple de capetele demnitarilor greci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în momentele în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La féminité est en pârtie une question d'apparence", constată cu justețe Anne Higonnet [1991, p.249]. 164
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deschiseră amîndurora ochii și cunoscuseră că erau lipsiți de virtute, de lumină proprie, sterili, descoperiți în obscurul lor principiu. Atunci ei făcură să se nască deasupra lor o elevație umbroasă, văl de tristețe comună și de doliu; și își făcură veșminte trecătoare". Iată surprins momentul conștientizării goliciunii lui Adam-Eva, după consumarea păcatului originar. Potrivit Bibliei și întregii tradiții iudeo-creștine, așa începea istoria omenirii... Mai apoi, Dumnezeu a făcut, conform făgăduinței către Abraham, legămînt sfînt, prin Moise, cu poporul său, pentru recuperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Dar nu poate să existe oare un ultramundus (s.n.), pentru acei locuitori pentru care timpul și distanțele vor părea tot atât de infitisimale, ca și acelea ale inframundusului pentru noi?70. T. Ulmu argumentează ideea în virtutea căreia Eminescu îmbracă ipoteza atomilor în veșmânt poetic și ajunge la concepția unui ultramundus ce încapsulează o mulțime de universuri, fiecare reprezentând pentru marginile cosmice atomul în raport cu Pământul. Omul stăpânește acest miez ontologic (mărgica eminesciană...sau glontele). Iar Eminescu l-a intuit și l-a făcut posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte și firele aurii din țesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broșă de argint, de forma unui dragon. Veșmintele îi erau extraordinare; mă simțeam aproape la fel de speriat de ele pe cît mă îngrozea prezența acestui mort viu. Erau haine reale, vii, noi, nu piese decolorate din vitrinele unui muzeu. Iar el le purta cu o extraordinară opulență și grație
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
exprima trăiri și convingeri veritabile. Peste timp am aflat că lectorul I.D. Lăudat, căruia îi spuneam dintr-un respect spontan domnule profesor, studiase teologia și dintr-o astfel de pricină legăturile lui cu lumea veacurilor bătrâne erau vii și îmbrăcau veșmântul unei afecțiuni aparte și de înțeles. Acest element biografic, târzielnic cunoscut, ce mă ducea cu gândul la tatăl meu, preotul Ilie, mi l-a făcut și mai simpatic pe iubitul nostru profesor, omul cu voce și chip de cantor vocațional
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ierarhizare a valorilor, Elvira Sorohan recurge la formula exercițiului de admirație și a comentariului pe cont propriu, însușindu-și postura de simplu cititor cu veleități exegetice, fără pretenții canonizante. Rezultă un foarte original și documentat florilegiu de istorie literară în veșmânt eseistic, fiindcă textele din volum au o respirație amplă, de comentariu ce coboară la amănunt pentru a evidenția ulterior judecăți de ordin mai general de factură nu doar literară, ceea ce le face să depășească semnificativ dimensiunile și profilul specific cronicii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întrebarea, ne-ar permite, oare, să avansăm noi vreunul? A emite opinii, oricât de favorabile, despre altcineva rămâne în ultimă instanță un act unilateral, de a cărui îndrăzneală se sfiește gândul. Același gând își cere însă, după firea tuturor gândurilor, "veșmintele vorbirii". Ilustrarea tipului uman narativ pur este o persoană pentru care interlocutorul, oricine ar fi el copil, tânăr în formare, partener egal, somitate culturală în viață sau autor intrat în veșnicia creației vine la întâlnire încărcat, precum albinele la stup
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fie că voi fi portăreasa care ține cheile, eu, mama lui Hector, fie că mă voi duce să coc pîine, să-mi întind pe jos oasele ostenite, eu care dormeam într-un pat regal, să-mi acopăr trupul uzat cu veșminte uzate, cu zdrențe, pe care nu le-ar vrea nici un bogat.75" În secolul al V-lea î.Hr., atenienii depun un jurămînt care spune: "Am să pricinuiesc moarte, cu cuvîntul, cu fapta sau cu votul, de mîna mea dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
generația pașoptistă, pentru care cultul faptei devenise o obsesie, iar idealul național crearea statului unitar modern un legământ. Speranțele îl mobilizau însă și pe fostul dascăl ardelean, conștient, probabil, că vremurile vechi vor apune curând, încheind: "Iată, Aurora vine cu veșminte luminate/ Alungând spaimele nopței, peste clima depărtate/ Iară steaua Afroditei vărsând rouă și răcoare/ Deschide cu-a sale raze porțile sfântului Soare"8. Perspectiva derutant-nostalgică a teologului transilvan situat potențial (la vremea respectivă) pe oricare parte a baricadei ce separa
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența, dar o identitate atît de pură, atît de strălucitoare, încît ne obligă să o citim ca diferență. De fapt, e vorba despre o veritabilă metamorfoză. Scriitorul alunecă din identitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de jos, niște englezi suspicioși și aceste mese interminabile la care copiii mei adorm între calcan și friptură... V-ar plăcea foșgăiala de corpuri goale pe plajă această populație de pe malurile Gangelui. E o generație care știe să trăiască fără veșminte. Copiii și adolescenții se joacă cu mingea îmbrăcați aproape numai cu bronzul de pe ei: săpunul care mi se dădea tulbura apa în care mă îmbăiam ca să nu "mă" văd și cămășile mele de noapte erau cu șnur, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]