4,259 matches
-
-și apere ochii. Îl zărește atunci, În cadrul ușii, pe bărbatul a cărui sosire l-a tulburat. E Înalt, cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
față m-au răsplătit cu aplauze. Apoi cineva a dat semnalul plecării și toată lumea s-a îmbulzit să se urce în mașinile care așteptau. Mergeam la campo sportivo. Cât am călătorit într-acolo, am văzut iarba uscată și îngălbenită, ca și cum verdele s-ar fi decolorat din pricina soarelui. Pământul avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari, pe care ieșeau coșuri și se spărgeau. Dacă o altă mașină venea către noi, trebuia să ne apropiem de marginea drumului și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Central. Îmi rămânea destul timp până la întâlnirea cu Ariana. De la intrare, o alee largă, cu dale de piatră albă, ducea la Monumentul Eroilor. Pe mijlocul ei erau straturi de flori, iar pe margine, așezate la distanțe egale, bănci vopsite în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre copacii la umbra cărora se odihneau sau dormeau oameni. Perechi de îndrăgostiți, bețivi, țărani. Pe băncile înguste ședeau soldați în termen cu părinții un mic ștergar așternut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în conflict unul cu celălalt. Parchez la poalele muntelui, departe de spital, ca și când m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra muntelui, cu ghearele sale transparente, un covor de un verde inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în când. S-a ridicat cu un zâmbet seducător. — Vă doresc ședere plăcută. Auf Wiedersehen. — Auf Wiedersehen, am răspuns. Au trecut optsprezece ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trecut pe lângă mai mulți oameni în drum spre poartă și toți purtau aceleași pelerine galbene, cu glugă, ca Naoko și Reiko. Toate culorile aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li se permitea să calce pe pământ doar în diminețile ploioase. Se deplasau în tăcere deplină, ducând cu ei unelte, coșuri și saci. Portarul și-a amintit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ori! — Dar e logic! se apără Davey. Numai că tu ți-ai luat o iederă pe care nu e nevoie să o uzi foarte des. Nu sunt un bun agricultor. Sunt puțin cam neîndemânatic sau oricum altcumva, numai priceput nu. Verdele nu este specialitatea mea. Atunci roșul. —Cum adică? — Roșul este opusul verdelui. Am învățat despre asta la orele de desen. Oricum, știu că nu are legătură cu AA. Și tu ești încă înnebunit după Jenna. Te-ai întoarce la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
luat o iederă pe care nu e nevoie să o uzi foarte des. Nu sunt un bun agricultor. Sunt puțin cam neîndemânatic sau oricum altcumva, numai priceput nu. Verdele nu este specialitatea mea. Atunci roșul. —Cum adică? — Roșul este opusul verdelui. Am învățat despre asta la orele de desen. Oricum, știu că nu are legătură cu AA. Și tu ești încă înnebunit după Jenna. Te-ai întoarce la ea în secunda în care ți-ar cere-o. Nu despre mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
devine și mai atrăgător. —Trebuie să recunosc că, din când în când, era destul de plăcut. Paradoxal, uneori îmi lipsește. Ne plimbăm de-a lungul Tamisei, care curge liniștită, asaltată de pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel al pescărușilor, al bicicletelor sau pe al copiilor care strigă bucuroși. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de la intrare și Jake intră în cameră. Arată atât de bine, că nu pot crede că am avut așa o baftă. Blugii lui vechi, decolorați și puloverul de bumbac de un gri dulce îi scot în evidență culoarea părului și verdele uluitor al ochilor. Sunt impresionată! Mă uit la el și-mi dau seama că arată mult mai bine decât Patrick. Cum am mai spus, nu-ți dădeai seama cât de frumos era fostul meu iubit până nu-l vedeai dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă convinge să mergem până la Botoșani. Ca majoritatea femeilor, vrea să-și scoată familia la rampă de câte ori are ocazia. Acceleratul de Iași cu vagoane pentru Botoșani e o conservă bombată de prea multe sardele înghesuite în ea. Oamenii îmbrăcați în verde, portocaliu și albastru-peruzea aleargă la vagoane trăgând după ei mari sacoșe de rafie, desenate cu pătrățele. Unii încarcă saci de cartofi și pâine. Spun că se aprovizionează de la București, că e mai ieftin. Ne grăbim și noi spre zona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se schimbe pentru masa de seară. Eu am rămas cu Maria și duduia Oacă, să le spun ce și cum. La cină, Sabina a apărut într-o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe post de poșetă. Era în mare vervă. Maria a încercat timid s-o chestioneze: - Ești bine, mamă? Ți-ai luat medicamentele de la doctoru’ Ionescu? Știi tu, pastiluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu te mănânc, o așează pe genunchii lui și-i mângâie pieptul cu arsura. Ești șic, muiere! Toarnă țuică pe pieptul ars și-i sărută arsura. — Lasă-mă, omule, că mă ustură. Ismail o ține de mijloc și cântă: —”Frunză verde viorea Dragă mi-e țâganca me Că este bine făcută Ca prin inel pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
încântă cu recitalurile lor. Primul zâmbet al primăverii a apărut, dezbinând farmecul glaciar al iernii, puterea gingașilor și purilor ghiocei a învins zăpada. Văzduhul miroase a iarbă proaspătă. În livezi se văd pomii înfloriți, natura s-a îmbrăcat într-un verde crud. În pădure, ursul și-a reluat plimbarea ca un domn stăpânitor, iar albinele au început să strângă polenul florilor. De lângă lacul din padure se aude orăcăitul broaștelor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțina pudră pe fețișoara ei
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine să ne plătească bine, de nu, plecăm la Ghildă. Nu ne mai murdărim mâinile degeaba. ― Păi, accentuă Brett. Plombarea numărului 3 ar trebui să țină. Parker scormoni într-un compartiment de plastic, scoase un minuscul cub întunecat, colorat cu verde și roșu pe fața superioară și se uită la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Hunedoara, Gorj și Vîlcea), avînd la cealaltă extremă „bastioanele agriculturii de stat” din Dobrogea, Călărași, Buzău, Brăila și Timiș. O altă hartă, în care ponderea populației active în agricultură la nivel de comună este prezentată în nuanțe de la galben spre verde, arată precum o pădure în plină vară. „începînd cu 1990, structura recentă a fluxurilor interne (de migrație) arată trei faze, cu un fenomen puțin așteptat - «replierea» orășenilor spre sate : 1) pînă în 1995, o creștere a mobilităților între orașe și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi auzit vorbind și mai ales să-l fi văzut gesticulând, trebuia să fi simțit farmecul și spaima și melancolia acelor seri. Parcă priveam un film ciudat, în culori stinse, de la cafeniu la cenușiu și la grena-ul morii și verdele negru al frunzelor de salcâm. Nu mai spun că, întrerupîndu-se dintr-o povestire oarecare, cu arabi și caravele, ne lăsa pregătiți pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut, adunați în jurul Mendebiului, o întreagă lună de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ping-pong pe catedră, eu umpleam tabla cu versuri din Verlaine sau Eluard. La franceză și latină alcătuiam fraze cu exemple bizare. Dacă trebuia să conjug un verb în propoziții, scriam de pildă "Floarea neagră văzu vulpea transparentă" sau "Eu lovesc verdele cu o vaca de piersici", având grijă ca, formal, exercițiul să fie corect. Bineînțeles că sărmanele profesoare înlemneau. Dar învățam foarte bine și luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doar cotoarele, cu numele albe, clar tăiate, ale pictorilor: Tintoretto, Guardi, Da Vinci, Degas, Harunobu, Pontormo, Mantegna. Pe alte rafturi poezie cât vezi cu ochii: colecția vărgată și pestriță "Cele mai frumoase poezii" (cît i se potrivește cafeniul lui Eliot, verdele țipător poeziei americane, cărămiziul lui Iannis Ritsos! Nici nu ți-i poți inchipui altfel), colecția "Orfeu" în coperți de sugativă, albastre-cenușii (aici să-l amintim pe bunul Dylan Thomas "Și cum eram tânăr pe sub crengile de măr..."), în fine colecția
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
inchipui altfel), colecția "Orfeu" în coperți de sugativă, albastre-cenușii (aici să-l amintim pe bunul Dylan Thomas "Și cum eram tânăr pe sub crengile de măr..."), în fine colecția pătrățoasă dar estetică "Poesis", cu negrul sumbru al lui Wallace Stevens și verdele adânc al lui Rimbaud. Un perete de cărți, până în tavan, pe niște rafturi aproape invizibile. O învălmășeală armonioasă, un kosmos. Ești filozof? Treci în toga ta crem, cu un dreptunghi azuriu pe cotor, unde îți este trecut numele și ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de rezistența materialelor, cazangiu, matematician? Regretăm. Doamna care locuiește în garsoniera aceasta nu te va cumpăra niciodată. O garsonieră minusculă, spre marginea Capitalei. Ajungi aici schimbând mai multe autobuze și încîlcindu-te pe străduțe cenușii. Scara blocului are pereții vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
afla un mare Ferometal de unde se puteau cumpăra tablă, cuie, lanțuri, dar și vaze și pahare pe care erau lipite abțibilduri cu păsări multicolore. Mai încolo, după o odăiță minusculă în care, în vitrină, luminată puternic, o femeie grasă în verde remaia ciorapi de nylon, era o hrubă sinistră unde se vindeau pânzeturi de in și cânepă și covoare de iută. Acolo zăceau pe tejghele și în rafturi baloturi mari de pânză care miroseau puternic a naftalină, a fibră vegetală, a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sorți. Am scris pe bucățele de hârtie culorile curcubeului (fiecare culoare am scris-o, ca o mică fantezie, cu culoarea inversă în spectru, de exemplu "Roșu" am scris cu violet, "Oranj" cu indigo și așa mai departe, astfel că numai "Verdele" a rămas scris tot cu culoare verde) și-am pus bilețelele în pălărie. Eram foarte emoționate, căci de culoarea trasă depindea ziua în care aveam să fim regine și fiecare ar fi vrut să ajungă mai repede la rangul suprem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]