2,848 matches
-
Se știa nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
minunată realizare și de aici încolo lucrurile vor fi altfel pentru mine. Simt că s-a produs o transformare extraordinară la nivelul meu psiho-fizic. Mă bucur că nu am acceptat pensionarea pe caz de boală, care mi-ar fi dat verdictul final, bolnav pe viață. Mulți s-au bucurat pentru câțiva bănuți pe care statul ți-i dă ca să ți trăiești neputința. Singurul beneficiu din acest fapt, este că ești absolvit de toate responsabilitățile și obligațiile aferente vieții. Ești bolnav cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să punem o singură întrebare: La ce oră ți se vor reduce la minimum șansele de a fugi din palat? Ai putea rămîne la prînz? Hedrock se ținu drept și calm, așteptînd să se elibereze de șocul informării privitoare la verdictul Nega-tistului. Nici nu-și dăduse seama pînă atunci cît de mult depinde de acel geniu intuitiv superb instruit pentru a decide în privința propriei sale vieți sau morți. Într-o clipă situația devenise nesigură și primejdioasă dincolo de cele mai negre presimțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
această călătorie și de fiecare dată, adaugă ea, cu un fel de fericire așternută pe chip: "doar tu vei înțelege, cândva, ce-ți spun acum, ele nu sunt decât niște găini". Pe Di, așa îi spunea Maria, o înspăimânta acest verdict. O stima foarte tare pe stareță și o iubea nespus pe mama ei, știind că aceasta este o ființă specială, o ființă bună pe care Dumnezeu e imposibil să nu o iubească, era bună și frumoasă. De ce ar fi Maria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mă mulțumeam să asist la procesele care se judecau, cele care mi se păreau complicate și importante. Îmi notam ce spuneau martorii, ce spunea acuzarea, ce spunea apărarea. Odată, după ce s-a citit sentința, m-am ridicat să protestez împotriva verdictului. Am fost scos din sală. A doua zi, directorul liceului unde eram profesor mi-a pus în vedere că de multă vreme îmi neglijam orele de curs, că făceam școala de râs și că va fi nevoit să mă concedieze
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nedreptățiți pe alții, care vor fi uciși de-acum înainte pentru că judecătorii vor renunța la anchetele lor, din egoism, și pentru că asasinii își vor pregăti cu grijă circumstanțele atenuante. Hotărâți, dar nu uitați toate astea în clipa când veți pronunța verdictul. Nu uitați că pe lume nu există numai dresori. Există și victimele lor și aveți datoria să judecați astfel încît să fie mai puține victime. Nu uitați că pe lume există nu numai compasiune. Există și frică. foarte multă frică
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
numai pledoarii; și că nu există nimic adevărat; există doar oameni care motivează mai bine o cauză și alții care o motivează rău. Așa că nu vreau să mă disculp. Faptul că mă ascultați e mai important pentru mine decât un verdict. Dar destul cu justificările și divagațiile. Eleonora era nedumerită de ostilitatea mea inexplicabilă, iar eu mă afundam în impas. Ca să uit, m-am dus în mlaștină din nou. De ce m-am dus noaptea, n-aș putea să vă explic. 18
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar manifesta... Pentru a nu săvârși aceeași eroare, tribunalul trebuie să pună pe cântarul judecății, înainte de a da un verdict, nu numai ceea ce a făcut Robespierre, ci și ceea ce el n-a avut timp să facă și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-au huiduit după ce a fost înfrînt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o vadă pe madam Tallien, care trebuia să cunoască ea eșafodul, Iăudîndu-se prin toate saloanele Parisului cum l-a doborât proaspătul ei soț pe Robespierre? Vezi, profesore, toată această mulțime așteaptă, la toți trebuie să mă gândesc înainte de a pronunța verdictul. Și cum să-i mulțumesc pe toți? Înțeleg că de sentința mea depind foarte multe. Nu e vorba doar de un om. E vorba de toate patimile care s-au învolburat în jurul acestui om. Dacă pronunț achitarea, vor urma răzbunări
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele. Nu aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc singur și vinovățiile și dreptatea. Am vrut numai să vă previn, să nu mă judecați greșit dacă va trebui să-mi aruncați și mie o monedă, temîndu-vă să nu vă muște cobra. Am vrut să știți cum s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o apreciază mai convenabilă și mai profitabilă! Poate că ar mai trebui amintite: compensatorul ozonic, la a cărui punere în funcțiune a căzut curentul electric în toată emisfera nordică, oikeopragul, cel care după o scurtă analiză a calității sinapselor dădea verdicte în privința a ceea ce trebuie să faci în viață (nu mă mai opresc aici asupra jenantului incident cu regina Marii Britanii...), vaccinul pe bază de serotonină glutamată contra mâniei, această pasiune demolativ-antisocială, și altipetax-ul, cu care se puteau studia white holes-urile nedescoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la câteva sentințe semnificative: "noul șef nu avea înțelepciunea tatălui său" - "ridicarea maselor" - "Statele cucerite, mult timp asuprite, se revoltă cu succes împotriva imperiului slăbit." Se dădeau chiar și motivele slăbirii fiecărui stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bicicletă?... între noi fie vorba, Andra era mai înaltă și mergea destul de anevoios, de abia o ținea bunica pe bicicletă...oare nu era o problemă tehnică cu bicicleta aceea? Și-mi aduc aminte că tăticul la întoarcere, de la magazin, enunța verdictul: punem bicicleta înapoi în cutie! Aud pe amândoi părinți pe rând: vezi ce bine merge Andra (Andra nu mergea de loc bine, dar era “în șa” pe bicicletă datorită grijii bunicii.) Mă retrag din geam, nu-i mai văd de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ta craniană. Acum știu, Angela, tu ești cea care mă operează pe mine. Nu-ți caut iertarea, nu profit de călătoria ta. Crede-mă, m-am judecat cu mulți ani în urmă, așezat pe trotuarul acela. Și a fost un verdict fără apel, neclintit în timp ca o piatră de mormânt. Sunt vinovat, mâinile mele o știu. Dar dacă ai ști de câte ori mi-am imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Șpriț Își toarnă singur vin În pahar și pe urmă Îl drege cu apă minerală Izvorul Minciunilor, conform spuselor sale. Ia două guri zdravene, se uită când la Gore, când la Gicu, apoi clatină din cap a pagubă și dă verdictul: Bă, e lumea cu susu-n jos, știu eu ce spun, e conspirație, e la nivel mondial... Ia puneți-o pe-aia cu deschide, gropare, mormântul, că m-a apucat un dor de lumea ailaltă și acu’, cu pașaport biometric, mi-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e greu la Cotroceni, cine crede că e floare la ureche n-are minte. Te ia cu fiori... Sandu se apleacă pentru a-și lega un șiret de la adidas, apoi revine la poziția inițială, toarnă Încă un pahar și dă verdictul: Și ce dacă muncește, măi, Gicule, vroiai să doarmă? Nu e președinte? Putin s-a suit la manșă și a dat cu apă pe incendii, Băsescu e mai cu moț? Nu e, e ca untul la soare față de Putin, hai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai reci, ca fiorii de pe șira spinării! Ca gheața care mi-a cuprins corasonul! Gore și Gicu seamănă cu moșuleții din Muppets, varianta mută. Au apropiat capetele, Încetul cu Încetul și mai au puțin până să rămână lipiți, În așteptarea verdictului dat de Sandu. Dar acesta continuă să răsufle adânc. Gicu mai are trei degete de bere În halba personală, așa că o trage ușor Înspre el. Apoi Întreabă, aproape suav: Sănducule, ce e cu tine? Prieten drag, vorba lui Jula, ne
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
enorme. Walizada mi-a arătat ieri nota ei de plată către colegiu: 1.778 lire sterline. Era galbenă la față. Se gândea că acest preț e o avere în Afganistan. „They didn’t have any proper medical care”, a fost verdictul dentistului. Am avut iarăși o lungă discuție nocturnă la bucătărie. De bună seamă, Walizada are o anorexie nervoasă și este teribil de deprimată. O doare tot ce vede și nu se poate desprinde o clipă de „la noi acasă”. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste un 22 în care și-a făcut apariția, un editorialist empatic și omenos: Cristian Teodorescu. Românul cu chibrituri (trimitere la Fetița cu chibrituri cu referire la comportamentul de cumpărători de sărbători, o polemică cu tot soiul de maeștri ai verdictelor despre iraționalitea lui average Romanian) din ultimul număr mi-a adus un nod de plâns și un sentiment copleșitor de neputință și de vină. Cât de puțin a lipsit să nu mă număr printre Românii cu chibrituri! Prânz. Democrația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am luat decât opt, spune Trish îngrijorată. Ajung ? — Ăă... mă uit la cutie neajutorată. Cred că sunt arhisuficiente. — Acum, crațițele. Trish a deschis cu unghia o cutie de vase strălucitoare de aluminiu și-mi întinde unul dintre ele așteptându-mi verdictul. Ni s-a spus că astea sunt de cea mai bună calitate. Îți convin ? Sunt de nivelul tău ? Mă uit la cratiță. E nouă și strălucitoare. Cam atâta pot să spun despre ea. — Stați să mă uit mai bine, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem spre considerație, e că degetele lui sunt cele care știu și nu el. În orice caz, verdictul lui Cipriano Algor trebuie să fi fost în acord cu realitatea fizică a lutului, de vreme ce Marta, mult mai tânără, mai modernă, din timpurile astea, și care, cum știm, nu e deloc o ignorantă în aceste arte, a trecut fără obiecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În urechi ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe Djahane; aceasta stă rezemată de o coloană, cu fața Îngropată În mâini. Oare pentru el tremură așa? În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau se nega vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
palmei. Toți îl privesc mirați. — Minune de la Dumnezeu, lacrimile mele au gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco! Târfo! Eu am fost campion al Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]