8,047 matches
-
Echilibrul între antiteze, I-II, pref. edit., București, 1916; Anton Pann, Din „Povestea vorbii”, Iași, 1918; Al. Hâjdeu, Vechea slavă a Moldovei, București, 1919; B.P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, București, 1919, Cărțile poporane, pref. edit., București, 1936; Petre Ispirescu, Mihai Viteazul, București, 1924; Ioan Barac, Arghir și Elena, București, 1925; Grigore Alexandrescu, Fabule, pref. edit., București, 1933, Meditații, epistole, satire, București, 1943; Vasile Cârlova, Poezii, pref. edit., București, 1936; G. I. Ionnescu-Gion, Cum vorbim, introd. edit., București, 1936. Traduceri: Emil Ludwig
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
, Nicolae (20.IV.1908, Benic, j. Alba - 24.VI.1988, Cluj-Napoca), istoric literar și traducător. Este fiul Savetei (n. Frâncu) și al lui Amos Laslo, țărani. Urmează cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia și din 1927, când susține bacalaureatul, pe cele ale Facultății de Filologie Clasică a Universității din Cluj, luându-și licența în 1931. Obține specializări postuniversitare la Școala Română din Roma (1932-1934) și la École des Hautes Études
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
doctor. Între 1934 și 1973 predă la catedrele de limbi clasice și de istorie ale Universității din Cluj, unde în 1959 și 1960 activează ca decan și între 1962 și 1968 ca prorector. Debutează în 1923 la „Anuarul Liceului «Mihai Viteazul»” din Alba Iulia. Colaborează la „Ausonia”, „Maia” (Florența), „Revista clasică”, „Studi ovidiani” (Roma), „Studii literare”, „Transilvania”, „Țara nouă”, semnând și cu pseudonimele N. Beniceanul și N. N. Romanul. A fost membru în Société des Études Latines din Paris. Alcătuiește manuale, crestomații
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
ai răscoalelor) și evenimente istorice. De o deosebită însemnătate prin amploare și răspândire sunt ciclurile legate de figurile lui Ștefan cel Mare și Al. I. Cuza. L. istorică este populată și de alte figuri de domni (Negru Vodă, Dragoș, Mihai Viteazul ș.a.), dar nici una dintre celelalte categorii nu adună în jurul ei o bogăție atât de impresionantă de motive și variante. Adevărul cu caracter general al unei l. istorice se sprijină pe o serie de amănunte, uneori reale, de cele mai multe ori fictive
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
se regăsește în operele lui Gala Galaction, Ion Pillat, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Mihail Sadoveanu ș.a. Surse: S. Fl. Marian, Ornitologia poporană română, I-II, Cernăuți, 1883; S. Fl. Marian, Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; I. Pop-Reteganul, Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe istorice, Brașov, [1899]; Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Neamț, 1903; Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Cernăuți, 1903; S. Fl. Marian, Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor, București, 1903; S.
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
125-131; I. Ursu, Ștefan cel Mare, domn al Moldovei de la 12 aprilie 1457 până la 2 iulie 1504, București, 1925, passim; Ion Vlădescu, Izvoarele istoriei românilor, I, București, 1926, 114-132; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 30-42; Șerban Cioculescu, O cronică a „vitejilor”, VR, 1966, 4; Panaitescu, Contribuții, 71-73, 125-153; Chițimia, Probleme, 13-27; Mihăilă, Contribuții, 104-182; Dicț. lit. 1900, 505-506; Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Zamfirescu, postfață Dan Simonescu, București, 1980, V-XVII, 48-71, 499-550; G. Mihăilă, O chestiune de principiu (Reflecții
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
covârșitoarea lor majoritate, cărțile sunt scrieri istorice, de la sinteze masive, ca Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbiedungen (I-II, 1905), Geschichte des Osmanischen Reiches (I-V, 1908-1913), Istoria românilor (I-X, 1936- 1939), la biografii (Istoria lui Mihai Viteazul, 1901, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 ș.a.). Sintezele generale, detaliate sau succinte, savante sau de popularizare, alternează cu sinteze parțiale, având drept obiect mai ales istoria unor ținuturi românești, a unor zone ale continentului (Peninsula Balcanică îndeosebi), a unor
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin hazul unor replici. Piesele cu subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de momente ale vieții unui erou (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ș.a.), complicate frecvent prin introducerea unei intrigi secundare de natură sentimentală. Temele sunt lupta pentru neatârnare, apărarea pământului străbun, slujirea neamului până la jertfa de sine. Tipică pentru întreaga dramaturgie istorică de sursă națională, rezumativă într-un
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
București, 1895; Cronicile muntene, București, 1899; Opinions sincères, București, 1899; Opinions pernicieuses d’un mauvais patriot, București, 1900; Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), I-II, București, 1901; ed. îngr. Barbu Theodorescu, București, 1969; Istoria lui Mihai Viteazul, București, 1901; Sate și preoți din Ardeal, București, 1902; Scènes et histoires du passé roumain, București, 1902; Cuvinte adevărate, București, 1903; Pe drumuri depărtate, București, 1904; Drumuri și orașe din România, București, 1904; Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
1910; Cugetări, Vălenii de Munte, 1911; ed. îngr. Barbu Theodorescu, București, 1968; Oameni cari au fost, Vălenii de Munte, 1911; ed. I-IV, București, 1934-1939; ed. I-III, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, Galați, 1994-1997; Mihai Viteazul, Vălenii de Munte, 1911; Gh. Asachi ca tipograf și editor, București, 1912; Trei drame (Doamna lui Ieremia, Gheorghe Lazăr, Contra Patriei), Vălenii de Munte, 1912; Note de drum. Prin Germania, Vălenii de Munte, 1913; Constantin Brâncoveanu, Vălenii de Munte, 1914
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Cantemir Bătrânul, București, 1920; Un domn pribeag, București, 1920; Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor, I-III, București, 1920-1925; ed. I-III, îngr. și introd. Al Duțu, București, 1968; Istoria românilor prin călători, I-IV, București, 1920-1922; Mihai Viteazul, București, 1920; În Franța, București, 1921; Din opera poetică a lui ..., Craiova, 1921; Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921; Tudor Vladimirescu, Craiova, 1921; Istoria presei românești de la primele începuturi până în 1916, București, 1922; ed. București, 1999; Moartea lui Dante
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
XVI-lea, LRV, I, 221-225; Panaitescu, Contribuții, 390-476; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 303-360; Liviu Onu, Date noi cu privire la Stoica Ludescu. Din nou problema paternității „Letopisețului cantacuzinesc”, LR, 1972, 1; Piru, Analize, 21-37; Cătălina Velculescu, Observații asupra „Cronicii lui Mihai Viteazul” din „Letopisețul cantacuzinesc”, RITL, 1973, 2; Ștefan Andreescu, Considérations sur la date de la première chronique de Valachie, „Revue roumaine d’histoire”, 1973, 2; Țepelea-Bulgăr, Momente, 88-90, 94-97; Mircea Anghelescu, Asupra cronicilor muntene din a doua jumătate a secolului al XVII
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
privilegiate, fiind ilustrate de contribuțiile lui Ion Ghica, D. Berindei, I. Missail și ale altora. Texte vechi românești beneficiază de comentariile lui Odobescu, Șt. D. Greceanu, Gr. I. Lahovari, Radu Ionescu. Pios față de înaintași, Odobescu publică Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul de N. Bălcescu, rămasă între manuscrise în timpul vieții istoricului, precum și unele scrieri ale lui Alecu Russo. Tot Odobescu semnează studiul monografic Poeții Văcărești și exegeza comparatistă Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
germană la un liceu din Iași și se stabilește în România. Învățând bine limba română, trece în 1900 examenul pentru profesorii din învățământul secundar. Este profesor la Liceul „Traian” din Turnu Severin și în București, din 1902 la Liceul „Mihai Viteazul”, iar din 1906 la Liceul „Sf. Sava”. E chemat apoi să activeze în învățământul universitar bucureștean: conferențiar din 1912, membru în Comisia pentru aprobarea manualelor, coordonator al studiului limbii germane în cadrul Seminarului Pedagogic al Universității, profesor la Academia Comercială din
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
Cantacuzino, Logofătul Baptiste Veleli de V. Alexandrescu (V.A. Urechia) și Manoil de D. Bolintineanu. Dovedind prețuire pentru înaintași, R.l. publică cinci poezii de C. Conachi și scrisoarea acestuia către mitropolitul Veniamin Costache, fragmentul Răzvan-Vodă din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de N. Bălcescu, Jalnica Moldovei întâmplare de Al. Beldiman. Spiritul critic este ilustrat prin fabulele tipărite de Gr. Alexandrescu (Răzbunarea șoarecilor, Ogarul și iepurele) și Al. Donici (Nada și chiticul, Știuca și motanul), printr-un articol despre mitropolitul Iacob Stamati
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
naționalistă se dovedește mult mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și al valorilor acesteia. Astfel, în rubrica „Profeți, luptători, ctitori” apar număr de număr medalioane dedicate unor personalități ale istoriei și culturii românești, începând cu Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, continuând cu cronicarii moldoveni, cu Avram Iancu și Tudor Vladimirescu și încheind cu Andrei Șaguna, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, Mihai Eminescu. Opțiunea tradiționalistă transpare și din pagina intitulată mai întâi „Însemnări culturale, artistice, literare”, apoi „Însemnări, cronici culturale, literare și
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
1961; Hai, urcați-vă și voi, Chișinău, 1961; O vară la Nistru, Chișinău, 1961; Cine e harnic?, Chișinău, 1962; Odă entuziasmului, Chișinău, 1962; Cine l-a trezit pe urs?, Chișinău, 1963; Întâlnire cu dragostea, Chișinău, 1963; Ciuciulete Ghemotoc, Chișinău, 1964; Viteazul, Chișinău, 1964; Versuri, Chișinău, 1965; Aoleu, e primăvară, Chișinău, 1966; Mintea de pe urmă, Chișinău, 1966; Cântece de la mare, Chișinău, 1967; Drumul patimilor, Chișinău, 1968; Fantastic! Aventurile unui băiat pe Terra Ignota, Chișinău, 1968; Cel mai frumos anotimp, Chișinău, 1970; Curcubee
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
școală de limbă și cultură slavona de la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P. Panaitescu referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche în raport cu istoriografia bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și românești ale cronografului lui Mihail Moxa; Diomid Strugaru - cel mai vechi cronograf românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Stere, Mihail Sebastian, G.M. Zamfirescu, Mateiu I. Caragiale ș.a., printre semnatarii comentariilor aflându-se Aurel Iordache, Dan Emanoil, Dimitrie Moises, George Bițin, Constantin Minculescu ș.a. Tânărul George Potra scrie despre orașul Găești și despre mănăstirea Cobia și recenzează volumul Mihai Viteazul al lui P.P. Panaitescu. Alți colaboratori: George Bucur, Ilie Boghez, Petre Niculae, Ioan Săvulescu, Niculae Stroescu. I.I.
SABARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289416_a_290745]
-
după declanșarea primului război mondial luptă pe front, la Nămoloasa și Mărășești, fiind rănit grav în august 1917. Internat la Iași, în spitalul militar ce funcționa în Institutul Notre-Dame de Sion, va fi decorat de regele Ferdinand cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Cariera militară îi e dublată, constant, de activitatea diplomatică: în septembrie 1918 e ofițer în armata franceză, sub ordinele generalului Henri Berthelot, iar între iulie 1919 și octombrie 1920 ajunge atașat militar pe lângă Legația Română din Londra. Întors în țară
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Rosetti, I-II, București, 1938-1940; Mărturisiri, vol. I-II, București, 1940-1941, [vol. III], îngr. și introd. Maria Georgescu, București, 1997; Pagini de jurnal, îngr. și pref. Cristian Popișteanu, Marian Ștefan și Ioana Ursu, București, 1993. Repere bibliografice: Camil Vasiliu, Ostaș, viteaz și cărturar, ,,Moldavia” (Bolgrad), 1941, 135; Perpessicius, Opere, IX, 106-116; Teodor Vârgolici, Scriitorii clasici și armata română, București, 1986, 341-342; Cristian Popișteanu, Radu R. Rosetti, ,,Magazin istoric”, 1989, 11; Ștefan Manaru, ,,Pagini de jurnal”, SPM, 1990, 22-28; Zaciu, Departe, 46-49
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Prima ediție importantă e Cezar Bolliac, Opere (I-II, 1956), urmată patru ani mai târziu de o bună ediție a scrierilor lui Nicolae Bălcescu, Opere alese (I-II, 1960), în cadrul căreia a fost inclus textul lucrării Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pentru prima oară reprodus după criterii științifice, pe baza unei colaționări migăloase cu manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române. Mulți ani de activitate tenace a dedicat R. editării operelor lui G. Călinescu, îndeosebi în cadrul seriei Opere, inaugurată în 1965, chiar în
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
Iorga, N. Cartojan ș.a. Ediții: Ion Păun-Pincio, Versuri, proză, scrisori, pref. Ion Vitner, București, 1955; Cezar Bolliac, Opere, I-II, introd. George Munteanu, București, 1956; Nicolae Bălcescu, Opere alese, I-II, introd. Gh. Georgescu-Buzău, București, 1960, Românii supt Mihai Voievod Viteazul, București, 2002; B.P. Hasdeu, Scrieri literare, I-II, pref. George Munteanu, 1960, Etymologicum Magnum Romaniae, I-II, pref. Paul Cornea, București, 1970; I. Al. Brătescu-Voinești, Întuneric și lumină, pref. Mihai Gafița, București, 1963; G. Călinescu, Opere, V-XVII, București, 1967-1983
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
care se mai numesc și transformaționali, întrucât ei nu numai că inovează în anumite limite, ci transformă radical realități sociale, politice, economice. În terminologia clasică este vorba despre ceea ce poartă numele de „personalități istorice” (cum ar fi la noi Mihai Viteazul, A.I. Cuza, Ion C. Brătianu sau cum au fost Franklin D. Roosevelt și Martin Luther King la americani). Considerată multă vreme ceva supranatural, un dar divin, carisma (charisma) se dovedește, prin cercetări sistematice, a fi mai degrabă o problemă de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dramatică posedă alte două piese istorice în versuri, dar într-un act, Săracul popă și Praznicul calicilor (1916). Episod istoric - prima, „comedie tragică” - a doua, ele evocă pregnant, prin densitatea situațiilor, aducerea capului tăiat al cardinalului Andrei Bathory la Mihai Viteazul și, respectiv, ospătarea cerșetorilor din București de către Vlad Țepeș, înainte de a da foc casei în care i-a adunat. Celelalte piese ale lui S. se află, în ordinea realizării literare, mult sub nivelul celor prin care dramaturgul s-a impus
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]