4,713 matches
-
mai fi povestit copilul acesta. Camilla trebuie să fie impresionată. Poate va crede că familia e un infern de minciuni, iar viața nu e decât o vulgară răzbunare. Maja privi melancolică spre trotuarul care părea să o cheme de dincolo de vitrină. Voia să alerge imediat acasă. De ce mai rămânea aici În magazinul acesta fandosit de modă pentru copii, să-și piardă timpul cu băiatul lui Antonio Buonocore? Copilul se afla În cabina aceea de mai bine de cinci minute. Da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dispăru undeva afară, poate pe trotuarul de dedesubt. O privi În oglindă nemulțumită. Mi-a venit o idee. Te fac și mai atrăgătoare, spuse. Atelierul părea Închis, firma luminoasă era stinsă. Miria Își parcă scuterul În fața ușii și sună. Pe vitrină scria USE YOUR BODY, PAINT YOUR SKIN. Le deschise un tânăr care avea cel puțin douăzeci de ani, cu brațele tatuate ca Axel Rose. Miria Îl sărută pe gură atât de lung, Încât Valentina, stânjenită, se prefăcu la Început că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă În mulțimea de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso, pălăvrăgind În fața vitrinelor magazinelor de blugi, CD-uri și gadget-uri muzicale, mama Valentinei Buonocore era inconfundabilă. Mergea repede și șchiopăta ușor. Din când În când se Întorcea, ca și cum ar fi urmărit-o cineva. — Bună! o salută. Educația Înainte de toate. Emma reuși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apoi Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el este ținta disprețului universal - iar Emma și mulțimea care Îi Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care Îi Înghiți. Mulțimea se apropia ca un șuvoi. Dacă aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu amăgirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu gardienii, spuse Antonio ridicând din umeri. Ne vom Întoarce acasă pe jos, nu ne grăbim. Nu ne urmărește nimeni. N-am făcut nici o crimă. Nimeni nu te condamnă pentru tentative. Se plimbară pe străzile din centru - uitându-se prin vitrinele luminate chiar dacă magazinele erau Închise, oprindu-se să admire obeliscul din Piața Panteonului, coloanele Înțesate de turiști japonezi și de vânzători ambulanți de cărți poștale. În ciuda orei târzii era Încă deschis, căci se desfășura o vizită organizată, nocturnă. În cupola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tu nu știai, nu aveai cum să știi. Palatul Parlamentului era Întunecat. Îi păru fals ca decorurile unui teatru. Nimic nu-i mai părea adevărat - nici Roma, nici seara, nici copiii, nici măcar el Însuși. În piața Colonna, Kevin Împietri În fața vitrinelor de la Romastore. Ghete cu crampoane, mingi cu autograf, eșarfe roș-galbene, steaguri. Și tricoul cu numărul 10. Cel al căpitanului blond, Totti. — Nu-mi spune că ții cu AC Roma, zise Antonio, care fusese dintotdeauna juventin. Nu poți să schimbi echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrei? Întrebă Antonio scărpinându-l pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără să se Întoarcă, Kevin dădu din cap. Își puse mâinile pe vitrină - și Își lăsă acolo amprenta unsuroasă a degetelor sale Încă lipicioase de la Înghețată. — Te pricepi să joci fotbal? Îl Întrebă Antonio. — Așa și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de ridichi, taximetriși așteptându-și clienții, țigăncile cu flori, dar absolut nici un vehicul pentru Zogru. Fugitiv își văzuse fața în vitrina brutăriei, ca o peltea pe care era întipărit chipul lui Pampu. În fața pieței era plin de morgoni plantați pe copertina sub care oamenii așteptau tramvaiul. Nu se vedea nicăieri un om bun de intrat, de parcă Dumnezeu ar fi fost împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înmănușată și făcuse semn unui Ford negru, de piață, și dispăruse fără să răspundă. Lui Achile îi părea rău că o luase așa de repede și la vreo două zile după aceea, pe când își făcea reproșuri, a văzut într-o vitrină poza ei mare și deasupra scris cu verzale bolduite: „Crimă pasională“. Era o pagină din Universul, pusă la vedere, în care se povestea despre moartea Elvirei, împușcată de locotenentul gelos, care o bănuia de infidelitate. Se certaseră, apoi ea ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că n-o să povestească nimănui despre prima ei iubire, dar nici n-avea de gând să rămână priponită acolo, ca o balenă eșuată. Andrei Ionescu i se părea o încercare de pe nivelul al doilea al jocului. Îi văzuse poza în vitrina Librăriei Sadoveanu și i se păruse că-l cunoaște. Era ceva familiar în atitudinea lui, o promisiune liniștitoare, de parcă i-ar fi spus că alături de el totul va fi pufos și sigur ca într-un pat cald. Apoi îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu? Un zâmbet mai port în privire, Și o poză ce-a rămas în vitrine. ”Unde ești copilărie Cu grădina ta cu tot?” Cotinghi Sonia-Florentina, clasa a VII-a Școala Gimnaziala Moieciu de Jos Brașov profesor coordonator Florescu Ioana Copacul fermecat A fost odată ca niciodată un copac fermecat despre care se spune că ar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fața lui, mustața, deși tunsă scurt, era foarte vizibilă, în rest era bărbierit cu mare grijă, a așteptat până m-am așezat, apoi, încet, a venit lângă mine, s-a postat în fața scaunului, sprijinindu-se de unul din dulapurile cu vitrină, în spatele lui se distingeau bine mulajele colorate, din material plastic, ale inimii și organelor interne, pe astea noi încă nu le învățasem, anatomia fiind materie de-a șaptea, și atunci Vasököl mi-a spus că nu-i nevoie să mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
viață trebuie să știi să pierzi. Cadoul De câte ori îl vedeam pe bunicul meu, avea pieptul plin de decorații, avea atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie procedat, și s-a aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul de fontă al unui canal și l-a ridicat și, pe deasupra capetelor celorlalți, a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nări un miros de drojdie. Deschid ochii și văd în brațele mele o franzelă de pâine. Mă uit la ea de-a dreptul uluită. Arată ca o pâine adevărată. Ca o pâine adevărată, precum cea pe care o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană și rumen-aurie, cu striații fine și coajă crocantă, gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dureroasa conștiință a mutilării e permanentă. Oricum, ne‑am ridicat de la festin după miezul nopții. Pe drum am dat peste o strălucitoare etalare de orhidee. Ne‑am lăsat atrași de luminile și culorile florăriei și am traversat strada pustie. În vitrina florăriei era o deschizătură verticală - mărginită de două fâșii subțiri de alamă - pentru ca miresmele florilor să se reverse peste monoxidul de carbon din Place de la Madeleine. O nouă seducție franceză. Curvele se adunau În fața marii catedrale, În locul unde se organizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bacteriilor șmechere care biruie medicamentele, În timp ce isteții cercetători din laboratoare se străduie inutil să le‑o ia Înainte. Micile genii din campus mai descurcărețe decât Pentagonul. Pe rue St. Honoré, Ravelstein s‑a dovedit absolut fericit. Ne plimbam de la o vitrină la alta. Termenul francez pentru „a cumpăra din ochi” este lèche‑vitrines - linsul vitrinelor. Aceasta presupune un răgaz perfect, or, micul dejun ne mâncase cea mai mare parte din dimineață. Totuși zăboveam admirând colecțiile de ciorapi, cravate și cămăși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le‑o ia Înainte. Micile genii din campus mai descurcărețe decât Pentagonul. Pe rue St. Honoré, Ravelstein s‑a dovedit absolut fericit. Ne plimbam de la o vitrină la alta. Termenul francez pentru „a cumpăra din ochi” este lèche‑vitrines - linsul vitrinelor. Aceasta presupune un răgaz perfect, or, micul dejun ne mâncase cea mai mare parte din dimineață. Totuși zăboveam admirând colecțiile de ciorapi, cravate și cămăși de comandă. Pe urmă am grăbit pasul. I‑am spus lui Abe că etalarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi curățau totul cu excepția cravatelor. Acestea erau expediate par avion la niște specialiști din Paris. Covoarele și mobila nouă soseau non stop - și toate lucrurile Înlocuite, servicii de masă, vitrine cu porțelanuri, paturi erau, probabil, remise și trimise de Ruby fiicelor și nepoatelor ei. Era o bătrână habotnică, și când răspundea la telefon arbora un stil sudist, foarte formal. Dar Însemna o prezență loială În gospodărie. Ravelstein se lămurise În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să se alăture unui grup de studiu privat În apartamentul lui Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu Harry Potter, pătrunsă rapid În România) și generează mărfuri noi, adesea mai lucrative (de la breloc la DVD și jocuri de computer, de la parfum la magazine și parcuri de distracție tematice), nenumărate best‑sellers au viață scurtă, trecând fulgerător din vitrină În containerul din fața librăriei, În care zăbovesc puțin ca solduri, sfârșind În procesul de reciclare a hârtiei. Zeitgeist‑ul nu mai are răbdare... The Closing of the American Mind și autorul său au avut parte de o soartă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
niște dureri de oase... ARTUR: Să vă fac un masaj? GUFI: Dacă vreți? (ARTUR începe.) Aici... la cervicale... Uneori nici nu pot să întorc gâtul... Parcă sunt lup... (Icnește de plăcere.) Ce mână moale aveți! ARTUR: Am fost decorator de vitrine. GUFI: Și eu... am fost vânzător la aprozar... ARTUR: Ce gât fin aveți... GUFI: Gâtul, domnule, trebuie întotdeauna îngrijit cu atenție... ARTUR: Și eu mi-am dat seama... GUFI: Da? ARTUR: Dar era prea târziu... GUFI: Nu-i nimic. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]