37,159 matches
-
simplă lecție de pedagogie divină pentru instruirea, corijarea și purificarea corpurilor și sufletelor noastre. De ce dar, să ne temem de foc când suntem morți și nu ne este frică de Dumnezeu, când suntem vii și când trebuie să trăim potrivit voinței Lui? Celor mai mulți le este milă de hoitul neînsuflețit și-i ajunge înduioșarea de el, luând cele mai amănunțite dispozițiuni de îngropare sau incinerare, pe când în viață fiind, își bat joc de trupul și sufletul lor, nevoind să știe de Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
XX 10; VIII 1-13). Dacă-n vechiul Testament Dumnezeu nu găsește alt mijloc mai demn de El, decât focul, spre a Se arăta și vorbi lui Moise, apoi din Noul Testament ne-ncredințăm deplin, că Divinitatea numai prin foc Își manifestă voința, în ceia ce privește fericirea sau pedepsirea oamenilor. În "Faptele Apostolilor" Cap.II v. 1-21 citim următoarele: "În ziua Cincizecimii erau toți (Apostolii) împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet, ca vâjâitul unui sunet puternic, și-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fără mult efort de gândire își apropie "chipuri originale de simțire", cărora le acordă cea mai largă venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor oamenilor de știință și a oricărui progres. Este locul binevenit, ca să amintesc aici o poveste, găsită într-una din interesantele cărți ale scriitorului francez Louis Jacolitt, în ceea ce privește obiceiul și tradiția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că acest corp este omul, căci el nu este decât un acoperiș al lui și instrumentul lui, pentru a împlini voința sufletului, care singur are principiul mișcării, al simțirii, al inteligenței și al concepțiunii și numai el singur constituie "EUL" nostru sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii. Noi, așadar, suntem moștenitorii unui îndepărtat trecut al înaintașilor noștri, despre al căror testament ne aducem întrucâtva aminte, fără însă a-l executa în totul după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație a trebuit să se supună, chiar și fără vrere, necesităților timpului cum și mediului social. Am reținut, deci, din testamentul înaintașilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
va întâmpla, căci nu este nimic sub soare". Iată deci că Anul Nou este ecoul foarte îndepărtat al milioanelor de ani scurși în eternitate și care ne-nfățișează miragii pentru viitorul, care nu se află-n stăpânirea noastră, ci în voința lui Dumnezeu. Anul Nou este o nouă și repetată trudă peste trudnicia noastră de toate zilele; este veriga ce leagă osteneala strămoșilor noștri de a noastră cei din prezent și îndemnul de a făuri altele pentru cei care vor veni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care ne este totuși imposibil să decidem ce este de făcut în fiecare situație, chiar dacă aceasta privește însăși existența noastră, și nu un lucru. Odată cu interpretarea crizei culturii ca o consecință a multiplicării indispensabile a formelor cunoașterii care se supun voinței de rigoare și de obiectivitate a științei, rămâne o presupoziție, care trece neobservată deoarece vine de la sine: aceste forme ale cunoașterii, oricât de diverse ar fi ele, constituie singura cunoaștere posibilă, singurul fundament care poate fi atribuit unui comportament rațional
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
celorlalte refaceri ale picturii aduse operei primare iar loviturile de ciocan ale demolatorilor care fac să se prăbușească succesiv aceste adaosuri exprimă foarte precis ceea ce are de spus știința în legătură cu mănăstirea Daphni, sunt consecința riguroasă a cunoașterii sale și a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care ne face să-l simțim orice operă veritabilă și care este în mod identic acel altundeva unde se află aceasta și unde ne aflăm noi înșine: ceea ce suntem. Arta este reprezentarea vieții. Asta deoarece viața, prin esența sa și voința ființei sale celei mai intime, nu se expune niciodată, nici nu se dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Individului, nu se ia pe sine drept scop, așa cum nici nu rezultă din sine ca dintr-o "cauză". Care este scopul său? Care este cauza sa? Faptul de a da fiecăreia dintre puterile vieții libertatea să se înfăptuiască după propria voință, adică să se sporească pe sine, de vreme ce ființa oricărei puteri și a vieții înseși ca putere a tuturor puterilor, ceea ce face din fiecare dintre ele ceea ce este, este sporirea de sine. Astfel în orice fapt de cultură nu este vorba
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și ca esență a sa, decât legătura absolută a patosului, legătura care nu poate fi dezlegată. A vrea să sfărâmi această legătură înseamnă într-un fel a-i spori indestructibilitatea: a o încerca și mai puternic. Slăbiciunea vieții consistă în voința sa de a fugi de sine și avem de-a face aici cu o tentație permanentă -, însă adevărata slăbiciune, ceea ce face din ea slăbiciune, este imposibilitatea în care se găsește ea de a duce la bun sfârșit acest proiect, eșecul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
avem de-a face aici cu o tentație permanentă -, însă adevărata slăbiciune, ceea ce face din ea slăbiciune, este imposibilitatea în care se găsește ea de a duce la bun sfârșit acest proiect, eșecul insurmontabil de care se lovește în viață voința sa de a se debarasa de sine. Imposibilitatea de a rupe legătura care leagă viața de ea însăși, cu alte cuvinte de a scăpa de suferința sa, o dublează pe aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se lovește în viață voința sa de a se debarasa de sine. Imposibilitatea de a rupe legătura care leagă viața de ea însăși, cu alte cuvinte de a scăpa de suferința sa, o dublează pe aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea și, în același timp, exacerbează, dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viu? Însă ființa Naturii nu este așa, străină vieții, decât în această reducție și prin ea. Fiind sensibilă și, chiar mai mult, fiind corpropriată, natura originară însăși își are sălașul în auto-afectarea ek-stazei, și astfel în imanența radicală a vieții. Voința de a nu considera Natura decât ca pe o "ființă naturală" străină vieții face deja dovada dorinței acestei vieți de a se nega pe ea însăși. Intenția de a cunoaște ființa obiectivă a naturii așa cum este ea în sine, independent
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Cel care concepe etica drept o disciplină normativă și, astfel, drept o cunoaștere prealabilă acțiunii și dictându-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă. Doctrinele, într-adevăr, nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate, dacă există finalități și norme ce trebuie dictate vieții finalități și norme ce alcătuiesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă. Doctrinele, într-adevăr, nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate, dacă există finalități și norme ce trebuie dictate vieții finalități și norme ce alcătuiesc împreună ceea ce am putea numi o etică teoretică sau normativă -, nu poate fi vorba decât de finalități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este văzut și în crearea aceste dispuneri, această prescripție, adică energia viziunii, este efectivă. Faptul că această energie rezidă în viziunea ca atare, adică în ajungerea sa în sine și în sporirea sa de sine, în ceea ce a fost numit voința sa de putere adică, în mod foarte precis, puterea sa, energia viziunii sale a devenit acum cât se poate de clar. De asemenea, a devenit clar și faptul următor: cultura nu se definește prin opere, "operele geniale ale umanității" și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectivitate posibilă și o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea se esențializează la un element al sistemului, subordonat legilor și structurii sale, dacă nu voința de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viața, deoarece în afara acestui contact nu este nimic, deoarece, în calitate de primă venire a sa în sine, viața este condiția ființei însăși și astfel a tot ceea ce este. Contactul ultim cu viața a universului tehnicist și al existenței mediatice este tocmai voința vieții de a fugi de ea însăși. Că existența mediatică rezultă dintr-o asemenea voință se poate vedea în faptul că în ea viața nu mai face nimic, mulțumindu-se să privească, nu așa cum privește spectatorul operei de artă, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine, viața este condiția ființei însăși și astfel a tot ceea ce este. Contactul ultim cu viața a universului tehnicist și al existenței mediatice este tocmai voința vieții de a fugi de ea însăși. Că existența mediatică rezultă dintr-o asemenea voință se poate vedea în faptul că în ea viața nu mai face nimic, mulțumindu-se să privească, nu așa cum privește spectatorul operei de artă, ci să nu privească, tocmai, decât în acest fel: nefăcând nimic, nedesfășurând nici una dintre puterile interioare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
resentimentului. Și o fac în măsura în care, în suferința sa consubstanțială ființei sale și nemaiputând brusc să se suporte pe ea însăși, viața încearcă să se debaraseze de ea însăși. Nu există așadar deloc barbarie fără o irupție a Răului, a acestei voințe smintite și cu toate acestea pe deplin inteligibile a autodistrugerii. Sau, spus altfel: în orice stare de regres social este posibil a recunoaște, dincolo de evidența caracterelor stagnării și declinului, violența refuzului deliberat al vieții de a fi ea însăși. Caracteristica
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
părinți singuri sunt foarte puțini față de mame) și este extrem de puțin cercetată cu mijloace calitative în România. Consider deosebit de interesantă analiza pe care autoarea o întreprinde asupra evoluției legislației pe tema lucrării. În ultimă instanță, legea este expresia supremă a voinței politice. Voința politică, așa cum s-a configurat istoric, este cea bărbătească. În conformitate cu aceasta, tendințele au fost fie de neglijare, fie protective, fie caritabile, fie nepăsătoare. Empatia față de o situație în care nu te afli și este puțin probabil să ajungi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt foarte puțini față de mame) și este extrem de puțin cercetată cu mijloace calitative în România. Consider deosebit de interesantă analiza pe care autoarea o întreprinde asupra evoluției legislației pe tema lucrării. În ultimă instanță, legea este expresia supremă a voinței politice. Voința politică, așa cum s-a configurat istoric, este cea bărbătească. În conformitate cu aceasta, tendințele au fost fie de neglijare, fie protective, fie caritabile, fie nepăsătoare. Empatia față de o situație în care nu te afli și este puțin probabil să ajungi este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Modelul contractualist" Un alt model de familie este cel contractualist (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 124). Aici, punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt considerați capii de familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau un grup social de rezidenți fără cetățenie); • moral-psihologic, când se referă la o trăsătură de caracter individuală, similară lipsei de voință sau trebuințelor emoționale excesive. Într-o primă accepțiune, dependența economică apare ca acea stare precară în care se află o persoană ce nu dispune de resurse pentru a se întreține singură, nu are capacitatea de a-și asigura veniturile necesare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]