2,768 matches
-
aceluiași an 1947, Stingo cunoaște pe plaja de la Coney Island, în apropiere de New York, o "madonă evreică" de 22 de ani, "remarcabil de frumoasă" și mai ales, crede el, "emancipată din punct de vedere sexual": Leslie Lapidus. Întinsă plină de voluptate pe nisipul cald și purtând un costum de baie îndrăzneț din nailon alb, care îi pune în valoare picioarele "bronzate, de culoarea caisei, cu nuanțe de ocru", cu un abdomen de culoarea mierii și niște sâni cu rotunjimi delicioase, pare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
regina încoronată, iar plăcerea ei suverană. Plăcerea... În timp ce Jeanne nu simte, în noaptea nunții, decât frică, urmată de o "durere ascuțită", tinerii care flirtează, precum Maïté V. sau Pierre Maillot, nu sunt călăuziți decât de această căutare a plăcerii, a voluptății pure. O plăcere care nu mai este smulsă, ci împărtășită. O plăcere care nu mai este motivată, legitimată de porunca biblică a procreării, ci care-și găsește justificarea în ea însăși. O plăcere care nu mai este obținută în graba
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Muscăria scatologica știe că banii nu au miros. Corupția flutură nostalgia trandafirie a „grădinilor Simiramide”. Nasul e puternic și imun la corigentele morale. Pe placă turnanta a instituției ciraclierii lui Simirad modelează arbitrat, decizii În numele legii. Finul Mihai giubernează cu voluptate În compania lui Cornel Dumitriu: primul este director, celălalt șeful sectorului locativ. Mălaimare ocupă pe grila meniul lor preferat. Gustul perversiei cu ceva condiment provoacă setea pecuniara, sau mai parodic spus, bulimia de parai. Tocmai un chef parodic s-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de rang mai înalt avea un scop eminamente practic: să-i învețe pe tineri arta elocinței și tehnica convingerii publicului printr-un întreg arsenal de argumente și de formulări abile (un astfel de sistem de învățământ, Aristofan îl ridiculizează cu voluptate în comedia Norii). Această formă de instruire era un lucru indispensabil celui care se pregătea pentru viața politică sau pentru activitatea judecătorească. O serie de alte discipline nu păreau a fi considerate indispensabile în educația copilului și tânărului. Astfel, celebrul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
până chiar și un om primejdios, tânărul neputincios, moale, alunecos, veninos ca o meduză (III 13) își depășește până la urmă slăbiciunea și moliciunea (IV 7) și trece la acțiune : el ucide pentru că se simte amenințat (unde nu așteptam decât o voluptate și o fericire sigură găsesc un viitor fulgerător și o cursă de obstacole - IV 7). Răutatea Clitemnestrei dă astfel roade în sufletul lui Egist. Și Casandra s-a schimbat în apropierea lui Agamemnon. Odinioară era plină de cuvântul zeului (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce ? Pentru o spumă de plăcere, pentru o clipă de extaz ce se va preface în fum [...] Am avut tot ce am dorit : glorie, putere, bogății, voluptăți de tot soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă pentru un timp
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
conturare a unui proiect solid de reformare administrativ-teritorială a României în toată istoria sa și a lăsat teren liber modificărilor continue. Astfel că observația lui Paul Negulescu, deși emisă la 1934, este valabilă și astăzi: "Politicienii români simt o adevărată voluptate de a nimici opera antecesorilor lor; crezând că fac opere durabile, ei alcătuiesc legi în care nu știi ce să admiri mai întâi: necunoașterea completă a problemelor pe care caută să le soluționeze legea sau inconștiența cu care caută să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
luându-și rămas bun de la perechea legitimă care rămâne în cadrul ușii, tandru înlănțuită, fără măcar să-și ascundă nerăbdarea de a-și regăsi cât mai repede intimitatea conjugală, locotenentul apreciază încă o dată la justa ei valoare această fericită împreunare, în care voluptate și interese de stat se împletesc în pace și onor. S-au întors târziu, pe drum. Inutil să coboare pe plajă, ora misterului anadyomene trecuse de mult. De altminteri, izbutise, credea el, să dezlege partea de inexplicabil. Frumoasa era, fără
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
oară și doar pentru el, gesturile iubirii, dominate de tulburare. Poate că practicau arta simulării (în genere, erau actrițe), tot ce se poate, mereu se întâmplase ca acest elev, deosebit de dotat, să ajungă să vadă în uitarea de sine taina voluptății. Doar beția trupurilor pierdute în același vis era menită să justifice, să perfecționeze, chiar să sporească tehnica. Beția, doar ea. Pentru cei interesați de tehnică, există anumite locuri deocheate. Încercase și el o dată și nu mai repetase. Lăsând deoparte temperamentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cheamă la inefabil și la ascunsul magic pentru a-l descifra în tăcerea lui luminoasă. Un Winckelmann ar spune și astăzi că arta nu se manifestă la simpla vedere, ea se înfățișează ca o seninătate a plăcerii sufletești, ca o voluptate a cunoașterii artistice și prin a ști să privești și să admiri. Trăim în lumea bogată a semnelor și a legăturilor dintre ele, de la cele naturale la cele grafice, gestuale, fonice, plastice etc. Simbolul semnului (de la latinul signum) ne evocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Gavriil Musicescu, Al. Flechtenmacher marcau o etapă febrilă a romantismului. Cronicarii Costin și Neculce anticipau perechea-nepereche Eminescu-Creangă, urmată de o altă celebră pereche Ibrăileanu-Sadoveanu. Un Al. O. Teodoreanu cultiva cu bonomie logosul tradițional într-un acut simț umoristic. Romantism și voluptate, un melanj al cugetării care înnobilează și conferă substanță operei creatorului, o tandră oscilație între drumul către sine și misterele naturii, între voia-bună și tristețe, până la pura visare și sentimentul relativului. Cum să ignorăm o asemenea epocă? Umaniștii dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ceva comun însă îi apropie, un fel de superioritate care vine din subconștient, acolo unde se încrucișează tradiții vechi de cultură ca-ntr-un creuzet de conservare, ceea ce-i conferă sentimentul de rafinare triată, selectată cu atenție și, până la urmă, voluptatea intelectuală de a crea ceva ales, distins. Poate orașul romantic și-a avut carențele, slăbiciunile, neîmplinirile lui. A acceptat, firește, clasicismul, modernismul și mai recent postmodernismul (cu toate controversele lui) impuse de atitudinile unui alt timp, de stiluri și concepții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul unei bacante pe care înfloresc zorile voluptății, pe cel al zânei din mitologia populară românească unde se întrevăd profunzimile dragostei adevărate. Toate dau măsura frumosului râvnit, acea infinită plăcere, înainte de orice estetică, care menține lumea departe de urât și cenușiu. Au trecut și s-au trecut asachienele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
forța de atracție centripetă a Cetății. La Iași "peste fulguirea de flori și învăluirile de frunze moarte se înalță un suflet. Aceasta e justificarea și cununa nevestejită a acestui loc unic..." ne șoptește M. Sadoveanu, cu nelipsita-i pălărie "monistă". Voluptatea creației în artă și literatură ne stimulează, ne angajează și mai mult în visare și idealitate, uitând fie și pentru o clipă realitatea de lângă noi. "PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITĂ" Ne întrebăm de ce "eul nostru profund", ca să preluăm vorba poetului, intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
astfel de legato? Cum s-ar putea face să-i împuținăm mai întâi pe cei care manifestă un fel de reflex malefic? 18 Da, există și o idilă a iernii, cu zăpada ei metafizică, o atmosferă de interior blând, cu voluptatea spațiului încălzit, unul în care guști din plin citind cultura în sensul ei adevărat: idei, texte, dialog, întrebări și răspunsuri care fac bine minții și obții senzația de a te număra printre cei pe care încă îi interesează înțelepciunea, cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sunt de diamant neșlefuit, acoperit de măruntaiele pământului. Fiți atenți, spun chestiuni nedogmatice. Vi se par absurde, machiavelice? Cine a afirmat că arta de a fabula trebuie să țintească lumi cu sensuri multiple? Dar cunoașterea de sine? Ne fluturăm cu voluptate spiritul care se vrea suplu și comprehensiv, tenace și meticulos, cu grație frapantă și plin de un fastuos academism, când de fapt el este mai mereu contrar. Adică contrafăcut, excesiv, neapodictic și exacerbat. Ce ne spune Mallarmé ne apare, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să ne intereseze transcenderea lumii simțurilor pentru a ajunge la lumile nevăzute, acolo unde manifestările pregătesc imersiunea în lumea spiritului. Nu cred că e bine a ne lăsa ispitiți de zborul cu valoare de simbol al ascensiunii mistice sau de voluptatea ieșirii din timp pentru a descoperi și a ne explica comunicarea cu natura. Doar sensibilitatea noastră trebuie să concorde cu sensibilitatea firului de iarbă, a florii, a copacului. Să nu așteptăm a fi blestemați de vreo ursitoare prescrisă de destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ar fi codit ca să mențină ordinea cu mijloace violente, însă cu o deosebire: pe când Lascăr Catargiu ar fi ordonat represiunea numai cu părere de rău și spre a salva un interes de mare preț, generalul Florescu ar fi reprimat gustând voluptatea acțiunii represive. În vara anului 1875, generalul Florescu, ministru de Război, plecând în concediu, a fost condus la gară de unii ofițeri și așteptat de alții spre a-l saluta. Cu acel prilej, generalul a rostit o cuvântare în care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că această ipostază este studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii, menționează injecțiile și pastilele, face mici portrete de asistente sau de medici. Devine, pe neobservate, captiv și, în loc să fie bântuit de gândul evadării, trăiește o voluptate stranie a captivității. Diaristul doar în aparență este în spital, în realitate el este în infern. Jurnalul captează în scris, la cald, necenzurate, acele stări care însoțesc experiențele de acest fel. E limpede că poetul a bătut în retragere, s-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
anului: Precizez că la enumerarea lunilor anului... voi folosi numele vechi, dar și denumirea modernă... DECEMBRIEluna călugărilor alergători. „Shiwasu”(numele vechi) sau „Juuni gatsu”(denumirea modernă). Mi-am coborât mintea în adâncuri, Inima murmură un cântec sălbatic de iubire, Este voluptatea din sake! Decembrie este luna acumulărilor, dar și a oboselii fizice. Omul vrea să se relaxeze, să iubească, să cânte, să fie alături de prieteni și nu singur. Există flori umane ce se vor admirate, flori ce induc bucuria, liniștea. Există
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al călătoriilor spre Soare Răsare. Gustul pentru cunoașterea vieții și istoriei celor care locuiesc de milenii pe insulele Honshu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu câte 6 boi, deci 180 de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină borș de berbec și o bucată de mămăligă, al cărui diametru era de un metru. Se vedea că cunoștea de aproape țara, pentru că el 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 149 a luptat În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Revista Bucovinei nr.9-10/1944.) * Buletinul Mihai Eminescu, lămuritor pentru viața și opera lui Eminescu, redactat cu concursul lui Gh. Bogdan - Duică și G. Ibrăileanu de Leca Morariu, Cernăuți, Anul II, 1931, fascicula a 5-a. Cuprinsul: Gh. Bogdan - Duică „Voluptate și durere” (Note critice împotriva superficialității lui Tudor Vianu); Victor Morariu, „Luceafărul” în nemțește; D. Murărașu, Eminescu despre N. Bălcescu (pagini uitate de Eminescu); Gh. Bogdan - Duică, Eminescu la Iorgu Caragiale (cu un clișeu); A. Ieșan, I. Petrovici, Contribuții la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dintr-un text scris mai întâi în franceză (Contesa d’Aulnoy, Histoire d’Hippolyte comte de Douglas, 1690), dar care a devenit o adevărată poveste populară în Suedia. Tema centrală este insula fericirii veșnice, unde nu există timp, fericirea și voluptatea necunoscând limite (Atterbom a vârât aici întreaga filosofie a epocii). Manualele spun că povestea este probabil de origine celtică, dar că există variante interesante în Europa slavă și în România. Știu că Eminescu se inspira mult din cunoașterea pe care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
veci ale altor personalități cunoscute. Timpul rezervat vizitatorilor a expirat și nu ne rămâne decât să ne întoarcem în cartierul de jos. Pentru a reuși cât mai multe la Lisabona în numai două zile, îți trebuie un calcul la milimetru. Voluptatea amară a autoflagelărilor tardive. O specialitate românească. Urcăm din nou în tramvai și plecăm spre Piața Comerțului, într-o zonă deja cunoscută. E ultima seară la Lisabona. Nu ne mai putem permite un alt rateu. Trebuie să-i furăm acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]