7,219 matches
-
și perpetuate (forme, cuvinte, deprinderi articulatorii, particularități de gîndire etc.). În principiu, asemenea aspecte privesc tradiția empirică, modul comun de a folosi și de a aprecia limba. În paralel poate exista însă și o tradiție științifică, care privește fie pe vorbitorii unei singure comunități lingvistice, fie pe cei ai mai multor comunități. O asemenea tradiție s-a realizat, de exemplu, pe ideea latinității limbii române, existentă chiar înainte de a se cunoaște argumentele științifice care să susțină această idee. Reflecția științifică despre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scrisului și, prin aceasta, se produce o mai eficientă conservare a elementelor moștenite, realizîndu-se chiar posibilitatea reluării unor tradiții întrerupte 273. În același timp, în limba literară tradiția se poate schimba, uneori în manieră radicală, prin intervenția voinței, încît manifestarea vorbitorului drept creator de tradiție devine mult mai evidentă decît în cazul limbii populare. Apoi, dacă în tradiția limbii populare vorbitorul se înscrie instinctiv, singurul imperativ fiind necesita-tea de a comunica, înscrierea în tradiția limbii literare este efortul conștient de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
273. În același timp, în limba literară tradiția se poate schimba, uneori în manieră radicală, prin intervenția voinței, încît manifestarea vorbitorului drept creator de tradiție devine mult mai evidentă decît în cazul limbii populare. Apoi, dacă în tradiția limbii populare vorbitorul se înscrie instinctiv, singurul imperativ fiind necesita-tea de a comunica, înscrierea în tradiția limbii literare este efortul conștient de a respecta anumite norme și de a opera selecții. Limbă și cultură Deși entități distincte, limba și cultura nu se pot
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însăși o facultate, ci este doar manifestarea unei facultăți, a limbaju-lui. Normal ar fi, din acest motiv, să se vorbească mai degrabă de relația limbaj-gîndire pentru a rămîne la același nivel al facultăților (al capacităților, al aptitudinilor) umane, însă, pentru vorbitor, limbajul coincide cu limba, încît, dacă se are în vedere acest aspect, o relație limbă gîndire devine nu numai admisibilă, ci și singura relevantă. Dar, cum limbajul se manifestă ca limbă și se concretizează ca vorbire (în actele de vorbire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Limbă și realitate Din credința că se raportează la realitate și că poate comunica despre realitate decurge încrederea cu care este folosită limba în relațiile interumane, iar această credință se fundamentează empiric pe faptul că, oricînd activitatea îl aduce pe vorbitor în situația de a afla un obiect nou sau de a construi o idee nouă, el este dominat de necesitatea de a avea un nume pentru ele. În mod similar, istoria culturală relevă faptul că atunci cînd au existat succese
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Adăugînd la aceasta faptul că fiecare are anumite cunoștințe despre obiecte și, în parte, aceste cunoștințe sînt marcate de propria individualitate, că fiecare are anumite predispoziții psihice, afective și volitive, se înțelege că și imaginea despre lume diferă de la un vorbitor la altul, deși se raportează la același glosocosmos. S-ar părea astfel că, de fapt, în chestiunile de detaliu, realitatea este alta nu numai de la o comunitate lingvistică la alta, dar diferă sub anumite aspecte chiar în cazul membrilor aceleiași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alta, dar diferă sub anumite aspecte chiar în cazul membrilor aceleiași comunități. Cu toate acestea, tradiția lingvistică a comunității, prin matricea spirituală specifică fiecărei limbi, limitează foarte mult această variabilitate individuală la nivelurile ei de bază, în ciuda diferențelor, încît toți vorbitorii unui idiom trăiesc în aceeași realitate, alcătuită, în ultimă instanță, din suma numelor date componentelor realității obiective. Cercetările care au vizat originea limbajului omenesc (problemă, în principiu insolubilă, dar generatoare de nume-roase teorii) au stabilit existența unei motivații inițiale între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are valori, căci "numai în obiectualizarea reală a existenței pentru noi pot să apară în mod real valori"305. Privită ad litteram, această perspectivă ar scoate din discuție limba naturală, căci, chiar dacă aceasta este un produs al societății, se prezintă vorbitorilor ca un dat, ca ceva în afara posibilităților lor de acțiune directă. Cu toate acestea, raportarea față de limba naturală nu este neutră, indiferentă și exterioară, încît valorizarea (atribuirea valorii) este dată de măsura în care folosirea limbii și creația în cadrul limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la parametrii corect incorect este permanentă și obligatorie, prin aceasta stipulîn-du-se imperativul de înscriere în sfera corectului, imperativ ce se manifestă ca necesitate de a urma normele și principiile care garantează un anumit aspect al limbii și ca obligație pentru vorbitori de a recunoaște această necesitate și de a se conforma prescripțiilor ei. Necesitatea obiectivă de realizare a regulilor instituite prin activitatea de normare, care sînt în principiu (ca orice norme sociale) provizorii și permanent în formare, se reflectă în funcție de eforturile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a recunoaște această necesitate și de a se conforma prescripțiilor ei. Necesitatea obiectivă de realizare a regulilor instituite prin activitatea de normare, care sînt în principiu (ca orice norme sociale) provizorii și permanent în formare, se reflectă în funcție de eforturile vorbitorilor pentru a le respecta. De această dată, aderarea individului vorbitor la limba literară nu mai reprezintă doar o integrare în social prin imitație, ci presupune un efort conștient de a însuși și de a folosi fapte de limbă apreciate ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și de a folosi fapte de limbă apreciate ca fiind corecte și de a evita pe cele incorecte. Un efort deosebit necesită însușirea (deplină) a mecanismului de validare a faptelor de limbă din perspectiva corectitudinii, sub acest aspect însă puțini vorbitori sînt în măsură să atingă performanțe înalte. Ca atare, dacă normarea se realizează cu aportul voinței printr-o instituire teleologică, actul voluntar se perpetuează și în cazul însușirii și urmării normelor cu aceeași conștiință a accederii la valoare. Dacă "societatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-ar găsi individul vorbitor în raport cu limba, o instituție dată prin tradiție, în raport cu care aspectele cele mai evidente sugerează o dirijare și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub imperiul alterității, aduce la rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de a se deschide și de a se dărui interlocutorului, de a realiza numai acte de vorbire ce se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de a se deschide și de a se dărui interlocutorului, de a realiza numai acte de vorbire ce se înscriu în aria comprehensivă a acestuia. Dar, în ciuda acestei mulțimi de restricții și limitări, vorbitorul nu se simte deloc opresat și nu numai că i se pare firească această situație, dar i s-ar părea anormal dacă lucrurile s-ar petrece altfel. (Este, deci, un fenomen asemănător cu cel al atracției gravitaționale, care este un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în vreme ce lipsa acestei "poveri" ar produce neobișnuitul.). S-ar putea crede în acest caz că limba, fiind un instrument foarte necesar pentru viața umană, este acceptată ca atare, cu toate aspectele deterministe limitative, așa cum este acceptat orice rău necesar. Conștiința vorbitorului nu întemeiază însă o asemenea judecată și reține mai degra-bă opinia libertății sale lingvistice în actele de vorbire, pe care le realizează potrivit scopurilor și intențiilor sale, căci există un echilibru între tradiția impusă individului și societății și posibilitatea lor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
virtualități. Realizările în acest caz sînt faptele lingvistice anterioare și regulile după care funcționează limba (care împreună țin de érgon), pentru ca activitatea (enérgeia) să producă actualizarea virtualităților. Dacă se pune deci problema în ce constă totuși, în mod efectiv, libertatea vorbitorului, libertate care îi permite să creeze, răspunsul ar fi că aceasta permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea dacă sistemul este imuabil, construit într-o limbă pe toată durata existenței ei sau dacă este el însuși în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
el însuși în transformare. Cît privește acest ultim aspect, se poate preciza că sistemul manifestă în principiu o mare stabilitate, schimbarea lui radicală producînd o pierdere a identității limbii și transformarea ei în altă limbă. Funcționarea limbii însă acordă individului vorbitor o largă libertate, orice creație fiind o dirijare a libertății, iar nu o degenerare în liber-arbitru. Așadar, deși există posibilitatea de a se produce schimbări în cadrul sistemului limbii, acesta rămîne totuși destul de stabil, încît principala formă de manifestare a libertății
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii române cere ca formula de salut pentru perioada zilei să fie Bună ziua, deși sistemul limbii române nu conține restricția ca adjectivul să preceadă în mod necesar substantivul, ci, din contră, mai obișnuite sînt determinările post-determinat. În ultimul timp, unii vorbitori folosesc însă, mai ales la despărțire, salutul O zi bună ! care încalcă norma uzuală și chiar modelul structurii englezești Have a nice day ! care a fost urmat în acest caz. Unele compartimente ale limbii au, de altfel, posibilități de inovare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca și cum ar fi exterior lui, la fel ca fenomenele naturale. Fiindcă este socială și independentă de individ, limba i se impune, așadar, acestuia în mod obiectiv, condiționîndu-i deopotrivă manifestarea sa ca individualitate și statutul de element al comunității. De aceea, vorbitorul își însușește treptat componentele limbii și regulile lor de folosire, formîndu-și și consolidîndu-și știința, conștiința și competența lingvistică. Vorbitorul intuiește însă că atît componentele limbii, cît și regulile lor de folosire sînt relativ fixe dar au și o oarecare mobilitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se impune, așadar, acestuia în mod obiectiv, condiționîndu-i deopotrivă manifestarea sa ca individualitate și statutul de element al comunității. De aceea, vorbitorul își însușește treptat componentele limbii și regulile lor de folosire, formîndu-și și consolidîndu-și știința, conștiința și competența lingvistică. Vorbitorul intuiește însă că atît componentele limbii, cît și regulile lor de folosire sînt relativ fixe dar au și o oarecare mobilitate, situație care îi permite anumite inovații (conștiente sau inconștiente), deși, în mod obișnuit, orientarea sa este de a le
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau cultural, prin imitare. (S-ar putea observa, de altfel, că, în ciuda propensiunii de a fi "cineva", de a se remarca, individul uman are și această latură conformistă de a fi "în rînd cu lumea", care, în conștiința sa de vorbitor al unei limbi, se manifestă prin a concepe limba ca un mod de a vorbi la fel ca ceilalți, îndeosebi la fel cu cei care se disting pe plan social.) Această imitare se bazează pe o tendință subiectivă, dar pornește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
temeiuri axiologice (care țin de valoare), în vreme ce obiectivitatea naturală și cea socială sînt de factură ontologică. De obiectivitatea rațională țin și numeroase impulsuri de a perfecționa limba, precum regularizările paradigmatice pe bază analogică, majoritatea contaminărilor, hiperurbanisme-le310 etc. În aceste cazuri, vorbitorul nu recurge la anumite forme din încercarea de a-și impune propria voință sau propriile sentimente, ci pentru că el crede că așa este regula, că așa este bine sau că așa cere autoritatea socială. Faptul că în conștiința sa lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceeași stare de lucruri și, pe de altă parte, că nu există receptări identice pentru același mesaj, pentru că atît cel care emite un mesaj cît și cel care îl primește îl particularizează. Un aspect al comunicării este acela în care vorbitorul preia informația de la altcineva și o transmite altora, realizînd astfel o decodificare și o recodificare a ei, în ambele activități manifestîndu-se individualitatea sa. Dacă însă vorbitorul decodifică informația și apoi o recodifică transmițînd-o, suportul lingvistic variază în mod obiectiv în raport cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel care îl primește îl particularizează. Un aspect al comunicării este acela în care vorbitorul preia informația de la altcineva și o transmite altora, realizînd astfel o decodificare și o recodificare a ei, în ambele activități manifestîndu-se individualitatea sa. Dacă însă vorbitorul decodifică informația și apoi o recodifică transmițînd-o, suportul lingvistic variază în mod obiectiv în raport cu cel inițial, deși nu se produce un transfer dintr-o limbă în alta, și, de aceea traducerea (în latină, traduco are semnificația de bază "a trece
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]