3,781 matches
-
se lase pe spate În scaun și să-și ridice pantofii de la podea. Apoi se apleca și Începea să scrie frenetic În carnețel. După cum am menționat, fratele meu nu-mi acordase prea multă atenție când eram mici. Totuși În acel weekend, stimulat de noua lui manie pentru observație, Capitolul Unsprezece căpătă un interes brusc față de mine. Vineri după-amiază, În timp ce-mi făceam, silitoare la masa din bucătărie, niște teme pe care de-abia le primisem, a venit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stabilit o Întâlnire cu părinții mei pentru lunea următoare. În cele două săptămâni Milton zburase cu avionul de colo până colo, ocupându-se de francizele Hercules dar, În vinerea dinaintea Întâlnirii a venit cu avionul Înapoi la New York. Am petrecut weekendul vizitând orașul,lipsiți de chef și asaltați de anxietăți nerostite. Luni dimineața părinții m-au lăsat la Biblioteca Publică din New York, iar ei s-au dus la Întâlnirea cu doctorul Luce. În acea dimineață tatăl meu se Îmbrăcase deosebit de atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În Peninsula din Nord, și-i spuse: ― Mama ta trece printr-o perioadă grea. Încă nu știm unde e sora ta. Sunt sigur că mama ta s-ar simți mai bine dacă te-ar vedea. De ce nu vii aici În weekend? Milton nu pomeni nimic de biletul meu. Cât timp fusesem la clinică, Îl ținuse pe Capitolul Unsprezece la curent cu situația În termenii cei mai simpli. Capitolul Unsprezece sesiză seriozitatea din vocea lui Milton și se Învoi să Înceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stea În fosta lui cameră. Încetul cu Încetul, află detaliile condiției mele, reacționând la ele mai blând decât o făcuseră părinții mei, ceea ce Îi făcu pe ei - sau cel puțin pe Tessie - să Înceapă să accepte noua realitate. În acele weekenduri, Milton, disperat să cimenteze relația reluată cu fiul său, insistă din nou ca acesta să se implice În afacerea familiei. ― Nu mai ești cu tipa aia, Meg, nu-i așa? ― Nu. ― Păi, te-ai lăsat de studiile de inginerie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
crezi, dar este unul din locurile în care merită să mergi. De-acum, există cafenele Starbucks peste tot în Los Angeles: e singurul loc unde poți servi o cană cafea bună, și toți din industria filmului se adună aici în weekenduri. Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alte zece care nu sunt deloc superbe. ― Aia e 3rd Street Promenade, spune Ben, arătându-mi o stradă pietruită, plină de magazine și restaurante. E faimoasă în Los Angeles pentru cei care fac show-uri de stradă, în special în weekend. Când ne oprim la semafor, pot auzi un Frank Sinatra cântând foarte tare, dar nu-mi pot da seama de unde vine. ― Stai așa, spune Brad. Trebuie să asculți asta, mai spune el, și parchează mașina la colț. Mă ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de Îngrășământ. Se putea măsura pe scara Brix. Cu cât solul e mai fertil, cu atât conținutul de zahăr din plantele care cresc din el este mai ridicat. Cei care vindeau roșiile acelea grozave pe care le cumpăra ea În weekend, de la piața pentru producători, spuneau despre ele că ar avea un grad de dulceață de la 13 la 18 pe scara Brix. Roșiile de la magazin, Îi spuseseră producătorii, nu aveau nici pe jumătate. Dar cum or fi legumele din Ruili? Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încă nu se căsătoriseră. Heidi era cea care avea Îndoieli. Știa că atât dragostea, cât și teama erau stări În care conștiința funcționa la capacitate redusă, nepotrivite pentru a lua decizii importante. Pentru moment, și locuitul Împreună era riscant. În weekenduri, Moff o ducea la pista de curse Laguna Seca, aproape de plantația de bambus. Mașinile țipau și inima ei bătea cu putere, aproape ieșindu-i din piept. Adora această senzație, eliberarea de teroare. Obișnuia să Închidă ochii și să asculte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry o pusese astfel Încât Cuțu-Cuțu să urce și să coboare după cum dorea. Esmé aprecia faptul că Harry se gândea la astfel de lucruri. Știa totul despre câini. De multe ori se ducea cu el În studio când se filma În weekend. Stătea „pe platou“ - acum știa să nu-i mai zică scenă. Și câteodată mergea și „În deplasare“, de fiecare dată când Harry făcea emisiunea În casele oamenilor. Observase că striga des: „Oameni buni! Gălăgia!“. Și toată lumea tăcea instantaneu. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mult. Vedeți, lângă fereastră era un scăunel. Credem că domnișoara Chen s-a urcat pe scăunel, cu fața spre fereastră, gata să agațe niște beculețe de Crăciun. De ce făcea acest lucru după miezul nopții ne Întrebăm cu toții. Era primul weekend din decembrie, a răspuns Vera, și toate magazinele aveau instalațiile și decorațiunile deja puse. Bibi Îmi spusese că va trebui să stea trează toată noaptea ca să le termine de aranjat pe ale ei. — Luminile și decorațiunile, continuă detectivul, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucrul ăsta în felul meu, ca pe un simplu accident. Îmi place să desenez și să fac gravuri. În spatele casei mele locuiește un pictor profesionist, care m-a învățat și pe mine câte ceva. Desenez seara, când am liber și în weekend. De obicei pictez cu acuarele, peisaje, naturi moarte. Îmi place să-mi petrec timpul de unul singur. De altfel, îmi mai place să vorbesc cu ceilalți prieteni ai mei care desenează. Nu vreau să discut despre creveți. Am avut noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-ți deschizi inima în fața calului. Asta nu e o tehnică. Nu e o tactică. Dar e, orice ai spune, cea mai mai frumoasă parte a legăturii cu calul. În ziua atacului, adică 20 martie, mă aflam în Tokio. În weekendul de dinainte fusese ziua Sfântului Patriciu. Ați auzit despre această zi? Pentru irlandezi e o zi foarte importantă. Pe data de 17, vineri, irlandezii care trăiesc în Tokio, s-au strâns în Omote-sandō, au dansat și au organizat un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Soția mea lucra în oraș și, pentru că voia să continue, ea și cu fata au rămas în Tokorozawa. Eu stăteam singur în Tsukuba. Dacă nu locuiește cineva într-o casă, se dărâmă. A fost un fel de burlăcie. Doar în weekend, soția venea și făcea curățenie, spăla cât pentru o săpătmână. Prânzul îl luam la serviciu, seara găseam eu ceva prin zonă. Numai dimineața îmi încropeam un fel de mâncare. Vineri seara mergeam de la firmă la Tokorozawa și rămâneam peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dacă adun și zilele libere, fac în jur de 100 de ore suplimentare. Cei mai mulți fac aproape 300. Majoritatea sunt tineri, în jur de douăzeci de ani, și muncesc din greu. Din această cauză, dacă nu te odihnești din plin în weekend, nu reziști. În duminica aia nu am putut dormi și m-am dus la muncă. Oricât am încercat să adorm, n-am reușit. Pe deasupra mai aveam și întâlnire cu un superior și trebuia să ajung devreme la firmă. La stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe care să-i bag la înaintare și doar să le dau indicații, fără să-mi bat capul. Eu le și spun ce să facă, îi și ajut, mă implic cu totul. Nu prea avem oameni, nu prea vin. În weekend dorm doar sau îmi vizitez prietenii. Acasă am două calculatoare, pe care lucrez. Asta fac, în zilele libere. Nu vreau, dar pur și simplu lucrul nu se mai sfârșește. Altfel, nu am cum să termin treaba (râde). Părinții mei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și, treptat, urcăm iar amonte și ne întorcem în oraș. Când merg pe autostrada Kanetsu, nu mai pot să înaintez deloc și ajung acasă pe la 21.00, 22.00. De aceea lunea următoare îmi iau liber ca să mă odihnesc. În weekendul respectiv (18-19 martie) am fost la râul Daimon din Nagano, puțin mai jos de lacul Shirakaba. Am ajuns acasă pe la 20:00. Lunea următoare aveam multă treabă la muncă și, oricât de mult îmi doream să chiulesc, nu puteam. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
După această excursie la schi, am început să ne întâlnim frecvent. El locuia singur într-un cămin din Kawaguchi și de obicei ne întâlneam în centrul Tokio-ului - la Yūrakuchō. Mergeam la film. Ne vedeam săptămânal și, dacă puteam, în weekend. Soțul meu era foarte ocupat. Dacă nu era prea aglomerat, își lua liber la sfâșitul săptămânii. Atunci când nu reușea, mă duceam eu la el la firmă. Ne potriveam de minune. Aici a fost mâna destinului. Timp de un an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine poeziei, și mai cu seamă poeziei cu o marcată „influență“ chineză sau japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod criminal); fusese detașat din colecție pentru a fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o baie rece care să-mi pună sângele în mișcare. Mă încearcă un impuls - mai degrabă un vechi reflex urban decât un impuls, slavă Domnului -de a rosti câteva cuvinte ușor caustice la adresa celor douăzeci și patru de domnișoare, tocmai întoarse după weekend-uri abundente petrecute la Cambridge sau Hanovra sau New Haven, care mă vor aștepta în sala 307, dar nu pot termina o descriere a lui Seymour - chiar și o descriere care șchioapătă, chiar una în care propriul meu ego, perpetua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
i se păru extrem de dureroasă. Aproape că se obișnuise cu felul lui de-a fi. Singurătatea pe care o emana ființa lui Îi devenise nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și simplu, spuse oaspetele. Eram Într-un fel de weekend și, cum nu făcusem de mult o ieșire, m-am abătut pe aici. De fapt, am profitat de-o delegație și m-am abătut din calea mea... Voiam neapărat să-ți spun povestea lui Ippolit. Acesta a fost, la drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să o facă. Tocmai eram pe punctul de a comenta sardonic pe marginea stării de igienă a obiectului din care bea ea, când Brian Bangs, unul dintre profesorii de matematică, s-a interpus între noi. — Salut, doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau mai puțin permanent o roșeală pe față din cauza bărbieritului și e tot timpul agitat. Chiar și conversația cea mai măruntă are la el un aspect agonic, chinuit, din cauza tendinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
amândouă în tăcere. Tocmai începeam să mă îngrijorez că nu mai avem subiecte de conversație, când Sheba și-a întins mâinile, și-a dat capul pe spate și a scos un sunet plin de fericire: — Oooooh, ce bine că vine weekendul, a zis ea. A închis ochii o clipă și când m-am uitat la ea, i-am văzut genele uimitoare bătându-i obrajii ca niște frunze de palmier. — Pleci undeva, am întrebat eu de probă. — Nuuuu, a zis ea, deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vrea să vii sâmbătă seara la cină? Surpriza m-a prostit. — Poftim, să cinăm amândouă? A râs, dar nu răutăcios. — Da, cu mine, cu Richard și cu Ben. Și cu Polly. Are liber de la școală luni, așa că vine acasă în weekend. Oare a chemat-o și pe Sue, m-am întrebat eu. Probabil că da. Ar fi fost imposibil să mă invite doar pe mine, fără ea. — O, dar tocmai mi-ai spus că de-abia aștepți să nu faci nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
două de carcasa asta obosită. Dar cum e oare, mă întreb atunci, să ai un corp frumos? Un corp de care să nu vrei să scapi? Cu câțiva ani în urmă, când am fost cu Jennifer la Paris într-un weekend, am văzut o femeie dansând pe bar într-un mic bistrou în Montmartre. Era foarte drăguță și foarte, foarte tânără. Toți bărbații din local salivau mai mult sau mai puțin. A fost o prostie într-adevăr, dar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întări legătura. Chiar dacă Sheba era iubitoare și atentă cu mine atunci când eram împreună, totuși nu simțeam că mă pot baza pe ea. Avea o puternică tendință de evadare. Era de multe ori evazivă. Câteodată nu-mi răspundea la telefon tot weekendul; altădată aranjam să ieșim undeva împreună, iar ea uita chiar și faptul că stabilisem ceva. Am încercat să nu iau aceste scăpări personal. Sheba avea o familie, îmi spuneam eu. Îl avea pe micul Ben de care trebuia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]