4,194 matches
-
alta de făcut, mergeam cu pas domol. Gândul către Zâna se zbătea în capul meu precum o pasăre prinsă în laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi eu în chilia mea? Oi mai vedea-o pe Zâna vreodată? Un impuls interior, însă, mi-a dictat pur și simplu: “Vei face drumul până aici de câte ori te-ar potopi dorul de ea. Numai de n-ar trimite-o bătrânul la vreo mănăstire de maici!” “ Doamne! Numai asta să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Poftă bună, fiule. ―Mulțumesc, sfințite. Aceeași urare și din partea mea. Acea atenționare: “Te rog ca diseară să nu întârzii” m-a făcut să cred că nu voi fi doar eu cu bătrânul; poate vor fi prezente și cele două femei: Zâna și Sevastița. Îndată ce bătrânul a intrat în chilie, cu inima zvâcnind, m-am repezit să văd dacă nu găsesc vreo noutate în camera mea. Nu. Nu era nimic deosebit... După ce am mâncat, spre deosebire de celelalte zile când trebuia să mă întâlnesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
puteau distinge amănuntele din fundul odăii. Bănuiam doar că mai există și alte ființe înăuntru. Când am făcut încă un pas, inima a fost gata să plece din piept. Dincolo de masa plină cu tot felul de bunătăți ședeau Sevastița și Zâna, cu chipul luminat de un zâmbet ce purta undă de fericire. Am pășit pragul... Sevastița s-a ridicat și a mărit lumina lămpii atârnate de bagdadie. ― Bună seara și bine v-am găsit - am rostit eu cu glas tremurat. ― Bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ridicat și a mărit lumina lămpii atârnate de bagdadie. ― Bună seara și bine v-am găsit - am rostit eu cu glas tremurat. ― Bine ai venit, conașule - a răspuns Sevastița, înclinându-se cu respectul dintotdeauna. ― Bine ai venit - a răspuns și Zâna, lăsând să se simtă că urarea cuprindea și un “dragule”. ― Să ne așezăm la masă, așa cum trebuie. Tu, fiule, treci colo, lângă Zâna, iar tu, Sevastițo, care în astă seară ai să fii și cel ce ne servește cu cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ai venit, conașule - a răspuns Sevastița, înclinându-se cu respectul dintotdeauna. ― Bine ai venit - a răspuns și Zâna, lăsând să se simtă că urarea cuprindea și un “dragule”. ― Să ne așezăm la masă, așa cum trebuie. Tu, fiule, treci colo, lângă Zâna, iar tu, Sevastițo, care în astă seară ai să fii și cel ce ne servește cu cele bunătăți, vino aici, lângă mine, ca să te poți bucura privindu-i pe cei doi copii - a rostit bătrânul, arătând spre mine și către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
iar tu, Sevastițo, care în astă seară ai să fii și cel ce ne servește cu cele bunătăți, vino aici, lângă mine, ca să te poți bucura privindu-i pe cei doi copii - a rostit bătrânul, arătând spre mine și către Zâna, cu multă voie bună. Cu grijă să nu mă împiedic de cine știe ce, am ocolit masa și m-am așezat lângă Zâna. În clipa următoare, o mână caldă, vibrând ca un diapazon, s-a culcușit sub palma mea așezată pe genunchi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mine, ca să te poți bucura privindu-i pe cei doi copii - a rostit bătrânul, arătând spre mine și către Zâna, cu multă voie bună. Cu grijă să nu mă împiedic de cine știe ce, am ocolit masa și m-am așezat lângă Zâna. În clipa următoare, o mână caldă, vibrând ca un diapazon, s-a culcușit sub palma mea așezată pe genunchi. Cu o încetineală de melc, am strâns-o în căușul palmei, timp în care Zâna a slobozit un oftat abia perceptibil
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
masa și m-am așezat lângă Zâna. În clipa următoare, o mână caldă, vibrând ca un diapazon, s-a culcușit sub palma mea așezată pe genunchi. Cu o încetineală de melc, am strâns-o în căușul palmei, timp în care Zâna a slobozit un oftat abia perceptibil... Simțeam cum toată ființa ei freamătă... Pentru o clipită, privirile noastre s-au întâlnit. Un fulger mi-a străbătut inima. De când doream acest lucru?!... De cealaltă parte a mesei se afla bătrânul, iar în dreapta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a dus la blidarul din perete, din care a coborât o carte peste care se găsea împăturit cu grijă patrafirul și o cruce pe care le-am văzut la amiază în biserică. Le-a așezat pe masă și, privind la Zâna și la mine, ne-a îndemnat: ― Veniți aici, copii... Din clipa în care ne-am oprit în fața bătrânului, am simțit că am trecut în altă lume și totul s-a petrecut ca într-un vis... Nici nu mi-am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Veniți aici, copii... Din clipa în care ne-am oprit în fața bătrânului, am simțit că am trecut în altă lume și totul s-a petrecut ca într-un vis... Nici nu mi-am dat seama când mâna mea și mâna Zânei au fost împreunate... Au urmat clipe lungi, în care bătrânul, cu glas abia șoptit și lumină pe chip, a urzit taina cununiei... În cele din urmă, am sărutat crucea din mâna călugărului. Abia atunci am revenit cu picioarele pe pământ
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ne uitați” - bătrânul a privit la Sevastița, pe purpura obrazului căreia lacrimile își făceau deja drum. Mi s-a părut chiar că bătrânul o ținea de mână... Tot ce a urmat s-a petrecut sub vraja fericirii. Văpaia din ochii Zânei rămânea uneori uitată asupra mea. Îi răspundeam cu aceeași măsură. Bătrânul și Sevastița nu ne pierdeau din ochi. Le citeam bucuria de pe chip ca într-o carte... Nu știu ce și dacă am mâncat ceva... La primul cântat al cocoșilor, bătrânul s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața noastră. Îi auzem dondănind. Zâna s-a lipit de mine, încât îi simțeam fiecare fibră a trupului. Ne țineam strâns de mână, trimițându-ne unul altuia toată dragostea din suflete... Spune-mi, scumpo - am deschis eu vorba - tu n-ai știut ce urma să se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ne desprindem unul de altul și să ne reluăm mersul... Călcam ca o singură ființă, fără să scoatem un cuvânt, deși aveam atâtea să ne spunem! La ce ne-ar fi folosit vorbele? Într-un târziu, am întrebat-o pe Zâna: ― Oare... în noaptea asta vom rămâne împreună, scumpo? Răspunsul ei a fost o nouă oprire, urmată de contopirea noastră într-un sărut... Abia când ne-am desprins unul de celălalt am auzit un “nu știu sau mai degrabă nu cred
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
colo, pe bușteanul unde împreună am mai despicat firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița, luând-o de mână pe Zâna, care mai-mai nu s-ar fi dat dusă... Am rămas totuși în picioare până s-au pierdut în întuneric. M-am așezat lângă călugăr, pe care l-am văzut dus pe gânduri. Au trecut câteva clipe bune până să-l
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dialogul meu “mut” cu “gândul de veghe” am bănuit acest adevăr, mărturisit acum de bătrân, nu-mi venea totuși a crede ce aud. Am rămas tăcut. În așteptare. Ce așteptam? Nu-mi era clar deloc... Gândul îmi era doar la Zâna, când a căzut întrebarea: ― Când vrei să pleci? “Adică cum? <Să pleci?> Da’ ce, voi pleca iar singur? Atunci, la ce tot ceremonialul din această nopate? Ce, bătrâne? Chiar nu ai suflet? Nu știi ce înseamnă tinerețea? Nu pricepi ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
De bucurie... aș îndrăzni să cred că înțeleg, părinte, dar de tristețe... De ce? ― Uite că peste bucuria împlinirii unei dorințe poate veni și tristețea... În cazul meu... Despărțirea de suflet... ― Nu înțeleg, sfințite, sensul acestor vorbe. ― Pentru mine, despărțirea de Zâna seamănă cu despărțirea de suflet... ― Dar... ― Știu ce vrei să spui... ― Faptele vor adeveri vorbele, părinte... ― Să te audă Cel de Sus, fiule! - a rostit bătrânul, făcându-și o cruce adâncă... Am rămas apoi tăcuți multă vreme. Bătrânul, oftând uneori
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți pleca? La auzul acestei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți pleca? La auzul acestei întrebări, mi-a tresărit inima cu putere. Ce să-i răspund? Că eu aș fi plecat și în acea clipă, numai s-o am pe Zâna lângă mine?... Dar asta nu se putea. Drept urmare, am amânat răspunsul. ― Ei? De ce taci, dragule? ― Am două pricini de care nu pot scăpa așa ușor. ― Dacă ai să mi le spui și mie, poate până la urmă le tălmăcim. ― Prima ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
hotărâm împreună, sfințite. ― Ai dreptate, fiule. Cât privește felul adresării, eu zic să rămână neschimbat, fiindcă așa... am ajuns să-mi fii drag. Apoi, plecarea ține de cele două inimi care sunt strâns legate între ele! A ta și a Zânei! Dacă ar fi după mine, aș amâna-o cu veacul... Dar inimile voastre nu pot aștepta nici o amânare... A doua zi, toate s-au petrecut ca mai înainte. Doar că seara m-a așteptat Sevastița: ― Sărut mâna, conașule. Mari bucurii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
inima me’ șî a Zâni’. Părintili o zâs cî mâni dimineațî îț pleaca... acasî. Eu vă urez din tătî inima me’ sî mergiț’ sănătoș’ șî sî aveț spor în tăti celi... ― Să te audă Cel de Sus, Sevastițo. ― Eu cu Zâna om prigăti celi ci trebui pi drum, cî pi urmî om aduci noi celilalti... Toate au curs ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o zi înainte. Abia seara, după ce am mâncat, am auzit bătăi în ușă. Am tresărit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca să te privesc în voie. Cine știe când și... dacă mai apuc să te... să vă văd?... ― Vom veni cât se poate de des la tine, părinte. Să nu gândești altfel. ― Ei! Uite că a venit și clipa când... cu Zâna de mână veți pleca la casa voastră... ― Bucuria și fericirea e de partea noastră, sfințite. Nu știu cum să-ți mulțumim pentru înțelegere și bunătate. ― Mulțămita va sta în neuitare, fiule... ― Nu te... Nu vă vom uita - pe tine, părinte, și pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sănătate și ani mulți, părinte. Să avem la cine veni... ― Mă voi ruga mereu pentru voi. Vă urez drum bun din suflet. Am ieșit sub privirea tristă a bătrânului... În zori, eram pregătit pentru plecare. După puțină vreme, au apărut Zâna și Sevastița. Amândouă pregătite de drum. ― Bună dimineața, dragule. ― Te sărut, scumpa mea - a fost răspunsul meu, pecetluit cu o sărutare. ― Hai să plecăm, că, dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plecare. După puțină vreme, au apărut Zâna și Sevastița. Amândouă pregătite de drum. ― Bună dimineața, dragule. ― Te sărut, scumpa mea - a fost răspunsul meu, pecetluit cu o sărutare. ― Hai să plecăm, că, dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea în pădure, s-a oprit. A lăsat desaga jos și, cu mâinile împreunate a tânguire, ni s-a adresat cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]