7,506 matches
-
maci purpurii, Canta-mi ființă zăpăcita și dorurile, Reda-i inimii cântecul pierdut. De ce nu poți veni din nou la geamul meu, întruchipare solară? Unde rătăcești acum, in ce întunecimi ți-ai încleștat ființă? Ce nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult decat ți-am putut oferi aici, pe pamant? Te vreau să îmi deschizi genele amorțite de așteptare, Să îmi potolești
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
cu dăruire și drag. 2. Mama mea, absolventa de școală tehnică viticola, interzis accesul la facultate o perioda ca să teraseze dealurile prahovene. A fost tristă pentru pierderea unei diplome, dar și extrem de mândră toată viața ei când se uită în zare la podgoriile premiate internațional și rememora zilele tinereții, colegii de grupa, fiecare butuc plantat, tăiat, înălțat pe spaliere. Știa să pună un diagnostic de boală numai cu un bisturiu și un microscop banal. Trimitea proba la laborator și întotdeauna rezultatele
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
mărilor eterne, De nemuriri nu s-a mai vindecat. SONET POEZIEI A plâns cu soare astăzi nemurirea Când s-a-mbrăcat cu haina de lumină În care cerul teama își alină Iar stelele își varsă strălucirea. Doar lacrimi vii se zvântă-n zarea lină Cu vers divin își sutură iubirea, Îngheață în amurguri amintirea Si-ntr-un târziu cu mările suspină. Nu e sălaș mai sfânt ca poezia Să-și clatine eternul într-un vers, Prin veacuri și-a urmat călătoria Și rănile
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]
-
murmură un sonet. Tandru-și mângâie aripa Porumbelul de pe ram. Ziua parcă toată-i pace Și pe rană e balsam. Asta-i pacea care cântă Chiar de e în miez de noapte Ziua-n suflet îi colindă Universuri printre pleoape. Zarea-i focul de iubire E apus și răsărit... Toate cântă-n lumea asta... Când iubești și ești iubit. Cluj Napoca, 21 iulie 2015-07-25 Stai Stai! Am șoptit în urma ta Când hotărât pășeai înainte. Stai! Nu e timpul pierdut printre dorințele noastre
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
culori ce se oglindesc în pupile?... Și de ce nu mai vrei să mai crezi Că iubirea e unică-n lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi... Se aud pașii unei singurătăți Care flutură în zare marama Ca un semn al unui plânset Ce bate la ușa necunoscutului. - Lasă viața să-și urmeze cursul! susură râul păcii... Ploaia binecuvântărilor veni-va Ca un început plin de lumină, Cântat de veșnicie... Ca un sărut al eternității. Și
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
încercase plumbul cu rătăciri spinoase, Cu reveniri ca vântul în treacăt peste umăr, Mă amendase, culmea, cu palme dureroase Iar eu ferice doar că pot să le mai număr ! Naiv, cu fapta prefăcută-n așteptare Și ochiul dus târziu spre zări miraculoase, Juram că poți să râzi chiar și-atunci când se moare, Dar nu credeam să mori când râd fețe întoarse! Deci, am să scriu de-acum chiar dacă-mi va fi frică, Nu c-ar fi cea din urmă creangă sub
ADIO GELOS, PRIETENE ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368079_a_369408]
-
simbolică oglinda sufletului și trăirea interioară a autorului George Roca în poezia „Nostalgie”. Parcă-l văd pe balconul casei sale din Sydney, căzut pe gâduri... într-un zbor imaginar spre ținuturile natale, cu o lacrimă în colțul ochiului stâng... scrutând zarea printre glastrele florilor albastre de la Antipozi: „Reverie printre glastre/ Admirând florile-albastre/ Ca un pui de bogdaproste/ Care cântă a dragoste./ Gângurit de guguștiuc/ Mă-ndeamnă să mă duc.../ Să mă duc ori unde, aiurea,/ Să mă iubesc cu pădurea,/ Să
GEORGE ROCA… CĂUTÂND INSULA FERICIRII de MELANIA CUC în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368076_a_369405]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBIREA CA DESTIN Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Destin Iubire - pasăre măiastră Mă porți pe aripi de cleștar Tu mă înalți în zarea albastră Să mă renasc prin tine iar. Iubire - clopote de Viață Ce mă trezesc la viață iar Să gust izbânda cea măreață Dându-mi puterea ta în dar. Iubire - susur blând din ceruri Ce mă îmbracă-n mângâieri Tu imi
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
amplu zenit Ochii mi-s plini de stropii de rouă Și de soare cu drag sunt privit. Îmi spune prin șoaptele sale Vântul ce adie încet printre flori Că cerul aude rugile mele Și că veșnicia vine la noi. În zare stau falnic a rugă Munții cu misterul pe frunți Cu brațe de aer cerul apucă Și fac peste timpuri veșnice punți. Ziua-mi șoptește gingaș la ureche Că seara pășit-a pe strune de dor Așteptarea va sta iar de
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
livadă-ți teleleu și cred că eu sunt tu și tu ești eu. Acestui drag și pătimaș frământ ce poate n-are seamăn pe pământ încep atunci din inimă să-i cânt. Și cântecu-mi înalță către cer privighetori ce-n zarea lumii pier ca să vestească-al nostru sfânt mister. Să știe toți și toate că în noi au încetat ale iubirii ploi, că unul singur suntem amândoi. Și să se afle c-am fugit din dor pentru-a trăi în văzul
SURÂSUL DRAGOSTEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368221_a_369550]
-
rostui un rai așa să fie În mijloc rotund de împărăție, Ca într-un roman de Henri Amiel. Grădini suspendate vor râde-n soare Și-a opta minune cum nimeni n-are. Zvâcnetu-ți inimii să se audă, De bucurie, din zare în zare. Dușmanii cei cu inimă de Iudă Să ne trăiască, să moară de ciudă! Referință Bibliografică: SONETUL DORINȚEI ARZĂTOARE /Mihai Merticaru / Mihai Merticaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MIHAI MERTICARU de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368219_a_369548]
-
rai așa să fie În mijloc rotund de împărăție, Ca într-un roman de Henri Amiel. Grădini suspendate vor râde-n soare Și-a opta minune cum nimeni n-are. Zvâcnetu-ți inimii să se audă, De bucurie, din zare în zare. Dușmanii cei cu inimă de Iudă Să ne trăiască, să moară de ciudă! Referință Bibliografică: SONETUL DORINȚEI ARZĂTOARE /Mihai Merticaru / Mihai Merticaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai
MIHAI MERTICARU de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368219_a_369548]
-
Gruber este legitim, dar în același timp, liniștea datoriei împlinite îi ușura conștiința: „Pe Maor îl cuprinse durerea de cap, simți o sfârșeală profundă și pentru a patra oară în viață, plânse cu adevărat, cu ochii pe geam, într-o zare întunecată, așteptând nici el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai păsa de ceea ce avea să se întâmple. Oricum se simțea pustiit, oricum Philbert Schirach își dăduse ultima suflare
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Un Octombrie bizar trece pasul tot mai rar Scutură pe rând și frunza, subțiată parcă-i pânza Urcă dealul cu regrete și mai face piruete, Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri... Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori Și la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie Rândunele zgribulite stau sub streșini pitite Moțăie și tot visează că pe câmp e Vara trează... În grădină margarete și-au pus galbenul în plete Sunt fragile și cochete
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
Rândunele zgribulite stau sub streșini pitite Moțăie și tot visează că pe câmp e Vara trează... În grădină margarete și-au pus galbenul în plete Sunt fragile și cochete, dar au apă și în ghete... Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea, Hornul caselor fumează ca să țină lumea trează! Grâul bun a umplut sacul că să aibe și săracul Pita mare și gustoasă să crească la el pe masă, Calendarul rupe foi pentru vremurile noi, Un noiembrie grăbit parcă-n în gară
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
Frumosul, tainic, legământ. Și când o fi să nu mai fiu, În limba mea să mă-ngropați, Colo sus în țințirim, S-aud vorbind pe ai mei frați. Meda Dorința imensă de a cunoaște, Mi-a dus copilul în alte zări, Iubirea venită fără știre, A despărțit a noastre cărări. Ea spune ,,Bună ziua!” în altă limbă Și ,,mulțumesc că m-ați primit, Casa mea-i cu voi și am odihnă, Dar limba mea, e lucru sfânt.” ,,O să-mi învăț copilul românește
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DE S-AR PUTEA ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului De s-ar putea să mă-nsoțesc cu zarea, Să-i fiu aproape dintr-un pisc de munte, Voi ști să văd și să-nțeleg că marea Nu-și poartă valul, țărmul să-l înfrunte. Ea doar hrănește începutul vieții Sau găzduiește astrul în abise, Din faptul serii-n
DE S-AR PUTEA ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368261_a_369590]
-
un moment sau altul al istoriei. După părerea celor care o cred originară din Buhuși pe artistă, nechematele greutăți ar fi împins fmilia Rotaru, de pădureni ai Lețcanei de lângă Buhuși, fie spre fabrica de postav din oraș, fie spre toate zările, întru găsirea rostului vieții fiecăruia. Mâinii destinului acestuia i se atribuie probabila plecare, apoi statornicire a tatălui Sofiei Rotaru, la Marșenița, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, din Ucraina. Aici s-a născut, pe 7 august, Sofia, al doilea copil dintre
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
ele tind în sus, o mie, altele, sondează adâncul meu de nepătruns - cel bulgăre dospit de lut, cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin vine, nu pogorât din zări senine, ci din adâncu-mi izvorât, din Miezul cel zidit în mine de palmele-Cuvânt: “Coboară, fiule, coboară, cu tot cu mia-ți de-ntrebări, și-atenție la scară! De ce urci întrebarea sus, când Cartea e cu tine, jos, și-n ea, orice răspuns
TOT CERU-I... JOS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362571_a_363900]
-
cerne cuvinte frumos despletite în speranțe, făcând tiv pe marginea lumii. Le primim din razele de soare, ce sădesc încrederea noastră, ne-ndoim de ele pentru că potopul de ploaie le udă, transformându-le în șoapte surde, vântul bate în patru zări, împrăștiindu-le în gunoaie de fraze inutile și scuipate la-ntâmplare, într-o altă dimensiune de spațiu și timp. Doar ața tivului își caută locul potrivit de unde să se îmbine cu lumea, pentru a le împlini în prezent. Referință Bibliografică
PROMISIUNI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362655_a_363984]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > PRINOS Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PRINOS În zale-nsângerate timpul doarme ... prinos zilei trec singur printre bestii; pe zări trec cruciați cu steg de trestii, oracular grăind în zvon de arme. N-au somn în noapte nici glas de înger ... cu frunți reci bat târziu în poarta, trag clopote din altă soarta spre cerul scris cu-aripi de sânger
PRINOS de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362723_a_364052]
-
pe un țărm pustiu. Dragul meu, ia aminte, viața mea a fost o necurmată simfonie a pasiunilor umane! Am avut sufletul femeii singure, rămase pe insulă pustie, lovită de un vânt pribeag și așeteptând un semn de departe, din largi zări, o femeie bolnavă din cauza absenței bărbatului înghițit de marea ucigașă. Alintând-o, bărbatul acesta până mai ieri trufaș și nepăsător cu inimile de femei, rosti cu vocea afectată și blândă, semn că era puternic emoționat: Nu ești tu vinovată de
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă prin copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă să-și ducă destin necruțător
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]