3,277 matches
-
era mai puțin decît insuficientă, forțele grecești și rusești au întreprins totuși o veritabilă campanie, ele cucerind în aprilie 1770 localitatea Navarino. Angajat într-un război important la granița de nord, guvernul otoman a apelat la trupele albaneze, care au zdrobit expediția în bătălia de la Tripolitza (Tripolis). În timpul acestei campanii, armatele creștine au masacrat o parte a populației civile musulmane și le-au distrus proprietățile, albanezii luîndu-și cu ocazia aceasta revanșa cu vîrf și îndesat. Pagubele produse au fost atît de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
NAPOLEON De la urcarea pe tron a lui Leopold al II-lea în 1790 pînă la Congresul de la Viena din 1815, ocîrmuirea habsburgică a fost preocupat în primul rînd de relațiile lui cu Franța. Armatele lui Leopold aveau să fie curînd zdrobite de forțele militare, ale acestei puteri revoluționare. În această perioadă, Franța reprezenta o primejdie de moarte atît din cauza puterii ei militare cît și a ideologiei ei agresive. Soarta monarhilor francezi a constituit un șoc pentru Europa conservatoare. În 1792, Maria
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au obținut pentru a doua oară aprobarea și sprijinul guvernului central. Nu numai că forțele lor erau victorioase pe cîmpul de luptă, dar sultanul l-a numit totodată pe Abu Bekir, vizirul Bosniei, pașă de Belgrad, dîndu-i poruncă să-i zdrobească pe ieniceri. În august 1804, forțele dahiilor au fost înfrînte, iar cele patru căpetenii executate. Odată cu eliminarea acestui pericol, era de așteptat ca situația din provincie să se îmbunătățească, dar, practic, puține lucruri fuseseră rezolvate. Pașalîcul era în continuare scena
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un echipament inferior, dar fiind și lipsiți de un plan de acțiune bine coordonat. În aprilie 1826 a căzut Misolonghi și curînd după aceea soldații otomani au ocupat Acropolele Atenei, simbolul civilizației antice grecești. Se părea că revolta va fi zdrobită. În acest timp, disensiunile interne slăbiseră și divizaseră conducerea revoluționară. În afara faptului că erau nevoiți să lupte, rebelii greci trebuiau și să administreze regiunile de sub controlul lor și să organizeze un fel de guvern național. Problemele care s-au ivit
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
urgentă. Reprezentanții români trebuiau să hotărască ce să întreprindă împotriva pericolului prezentat de campania generalului Bem. În perioada aceasta, liderii români, sîrbi și sași au ajuns cu toții la concluzia că trebuia solicitată intervenția armatei ruse cantonată în Valahia. Puterea care zdrobise revoluția din Principate urma deci să fie chemată să-i apere pe românii din Transilvania împotriva amenințării maghiare. Astfel că Șaguna a plecat la București să încerce să obțină acest ajutor. Ca urmare a cererii habsburgilor, forța rusească a intrat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost declanșată o revoltă în orașele Koprivștița, Paraghiuriște și Klisura din Munții Balcani. În cea mai mare parte, luptele au fost ulterior purtate în această zonă; nu a existat nici o răscoală în masă în alte regiuni. Rebeliunea inițială a fost zdrobită imediat. Ultimul episod a dus la moartea lui Botev, care a pus stăpînire la sfîrșitul lunii mai pe un vas fluvial și a trecut Dunărea însoțit de un grup de două sute de partizani ai cauzei bulgare. Oficialii otomani au aflat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
autorității centrale. Guvernul otoman l-a trimis pe cel mai bun general al lui, Omer Pașa Latas, ca să-i supună pe răzvrătiți. Sîrb convertit, originar din Lika, Omer Pașa comandase armata otomană care ocupase Valahia în 1848 și 1849 și zdrobise apoi o revoltă în zona Vidinului. El a sosit în Bosnia în 1850 în fruntea unei armate puternice și nu numai că i-a înfrînt pe rebeli, dar a pornit și împotriva lui Ali Rizvanbegović, care încercase și el să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
locali erau foarte nemulțumiți de încercările Porții de a centraliza administrațiile și de a-și impune autoritatea în zonele respective. După cum am văzut, Muntenegru reușise să reziste forțelor otomane. Musulmanii din Bosnia, Herțegovina și Albania, unde rebeliunile locale au fost zdrobite, erau tot mai dezamăgiți de guvernul otoman. Reformele centralizatoare le afectau direct privilegiile și păreau să nu ofere nici un avantaj compensator. Musulmanii influenți de pe tot cuprinsul imperiului obiectau împotriva influenței crescînde la Constantinopol a marilor puteri creștine. O puternică nemulțumire
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
luat nici o măsură împotriva lui din cauza preocupării față de Ali Pașa. Mustafa a reușit astfel să obțină controlul asupra unei zone întinse și să colaboreze cu triburile din munți. Să nu uităm că Mahmud luase în 1820 hotărîrea de a-l zdrobi pe Ali Pașa. El l-a demis mai întîi din toate funcțiile oficiale și apoi l-a convocat la Constantinopol. Atunci cînd Ali a refuzat, a fost condamnat la moarte și a fost trimisă o armată la Janina. Opțiunea guvernului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
românesc nu piere Și nici nu va pieri II. Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de marinar (Venus În bun aspect cu Neptun). Într-o vreme (1904-1905), am fost Învățător la țară la șotrile, sat vechi, aruncat mai departe, la poalele munților, unde am urmat pe preotul Învățător ucis de săteni după dreptatea lor primitivă, zdrobindu-i măruntaiele cu cizmele, ca taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a pus pe cale, cum zicea chiar el: înlăuntrul puterii, acolo era locul său, de acolo o să mute el zidurile lumii și o să-și bată joc de cine vrea și o să-i ferfenițeze pe dușmani, ca pe niște muște o să-i zdrobească pe cei ce i se vor împotrivi. *** S-a întors în țară știind precis ce are de întreprins. În sinea lui era convins acum că e un discipol al lui Stalin, nu un epigon, ci un discipol, un continuator, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
alții dependenți de fumat, de băutură, de pescuit sau de călătorii, tovarășul Cameniță avea nevoie în continuare, ca de aer, de anchetele astea, să-i înfrunte pe bandiți și să le bage spaima-n oase, să-i belească, să-i zdrobească. Numai că n-a avut parte de un mare meci, cum spera. Din prima secundă a arestării, Vlad deja era învins, era și înfricoșat, și oripilat de ce se petrece cu el. Realiza tot absurdul situației: el n-avea nimic de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
hăt până departe, și de fiecare dată când întorceam capul măicuța era tot acolo, ne făcea semn de salut cu mâinile. Rămânând și de această dată în urma noastră un suflet mare de mamă, un suflet de mamă prea mult chinuit, zdrobit de durere pentru fiul său, dar și pentru nedreapta soartă a românilor basarabeni sub stăpânire străină, abandonați, din păcate, de patria mamă.... Dacă în drumul nostru către Taxobeni tânărul student Manole Mihăilescu era vesel, acum, la întoarcere către Iași, era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
În cazul unui atac venit din acea zonă, sugerînd probabil că din acea direcție spatele lor era acoperit. Un alt indiciu este preocuparea lor pentru a menține zona ascunsă de ochii străinilor, chiar și după ce Întreaga lor apărare a fost zdrobită. PÎnă și ultimul incaș a fost capturat la mare depărtare de Machu Picchu, unde Bingham a descoperit schelete care aparținuseră, aproape toate, unor femei. Le-a identificat ca fiind ale fecioarelor Templului Soarelui, un ordin religios pe ai cărui membrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
idei antireligioase, a murit deznădăjduit și părăsit de toți... Sărmanii! Ei nu și-au dat seama că: „Înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Domnului celui viu” (Evr 10,31), și „cel ce va cădea pe piatra aceasta se va zdrobi; iar pe care va cădea îl va sfărâma” (Mt 21, 44). Biserica de regulă atunci înflorește mai bine când este mai prigonită. „Întru dureri vei naște fiii tăi” (Gen). Ea este asemenea corăbiei lui Noe, care cu cât prăpădul potopului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
În fața mea e muntele. În mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi zdrobi mâinile și îmi voi sângera sufletul. Alta însă nu am la îndemână. Trebuie să sap muntele ori să renunț... Să renunț?! Peste putință! Pentru mine nu există o astfel de posibilitate! De aceea, eu voi săpa, voi săpa, voi săpa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
compasiune spontană care mă ținea un timp și apoi trecea de la sine. Acea încremenire cu degetele chircite, cu unghiile înfipte dureros în podul palmei, strângerea din buze cu care priveai cum cineva pe care nu-l cunoști e arestat, bătut, zdrobit în picioare sub ochii tuturor. Apoi să pleci de-acolo cu gura iască, gâtlejul arzând și cu pas întins, de parcă cineva ți-ar fi pompat aer fetid în stomac și picioare. Să te încerce o senzație lâncedă de vinovăție că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări personale și cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât numai că pe ei îi munceau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici nu știe cât e de norocos că în realitate a scăpat de Privirea Străină. Nu știe că dovedește dispreț față de cei ce nu scriu și că vanitatea i se umflă-n pene tocmai în punctul unde cei mai mulți au fost zdrobiți nescriind. Nu știe nici cât de insolentă și neverificată e atitudinea sa. Privirea Străină nu are nimic de-a face cu literatura. Ea există acolo unde nu-i nevoie nici să scrii, nici să rostești vreun cuvânt: unde intră în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
etanș în afară, supravegheat în interior. Exista așadar, pe marea insulă imobilă care era țara, micuța insulă rătăcitoare care erai tu însuți. Așezate una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură. și în familia mea fiecare era o insulă. Erau anii ’50, o copilărie în stalinism, un sat izolat, fără stradă asfaltată care să ducă spre oraș - dar nu și o rezervație la adăpost de politică. Vreo trei sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el, desigur, cel ce zdrobea oameni, cunoștea la rândul său nenumărați nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el, desigur, cel ce zdrobea oameni, cunoștea la rândul său nenumărați nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
grele și toate-s știute, Departe e însă drumul spre zare... Se-aude un dangăt, ecoul în noapte, Al vorbelor scurte, spuse de tine, Și-un tunet apare, răsare din șoapte Și clipă din urmă, vezi iat-o că vine... Zdrobit de emoții, lovit de furtună, El cade în haos și plânge în pumni; Nu poate să știe că-i clipă din urmă, Când el își chemase prietenii buni...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]