3,844 matches
-
gest, comparându-l cu actul hirotonisirii preoților, atingând și preluând aceste desene și cărți eu primeam nemijlocit harul meseriei pe care, la rândul meu, voi fi nevoit să-l transmit, lada cu schițele și cartoanele meșterului, o veche ladă de zestre cu incrustații solare stă acum închisă în odaia mea sub fereastra ce dă spre pădure, Prevăzută pentru mine de părintele Ioan această odaie spoită în albastru-deschis a cărei simplitate mă înfioară va fi de acum încolo pentru mult timp, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
terminat de mâncat dar, îi las pe Daniel și pe fratele Rafael privindu-se uimiți de ieșirea mea precipitată, traversez curtea mănăstirii, se înserează încet și în odaia mea știu cu precizie ce caut, deschid lada de lemn trimisă mie zestre de meșterul Luca, adun toate schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la unchi care zac prin pușcării din cine știe ce pricini, de la militari disperați, că nu se mai duce războiul ăsta odată dar bucuroși că sunt Încă În viață, de la iubite plecate să se bage slujnice la domni ca să adune bani de zestre, de la bunicii rătăciți prin America la muncă, scrisorile astea și de bine de rău, amestecate și ele În masa informă de viu și de mort care moare. În satul acela o femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-i bun la nimic și se gândește că dacă ar fi bani, dacă frunzele astea ar fi bani, câte nu și-ar putea cumpăra, chiar acum, când nu-i așa bătrână și poate și-ar strânge câteva lucruri, o zestre mai bună și s-ar putea mărita, că nu-i urâtă și n-a fost urâtă niciodată, poate să vină un om Într-o zi și o să-i spună: „Onică dragă, tu mă cunoști pe mine cum sunt, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
i-a povestit totul soției sale, Emilia, și aceasta a exclamat: „Zău, Pepe, ești un dobitoc! De ce nu i-ai spus să se însoare cu Encarna - Encarnación era o slujnică, nici tânără, nici frumoasă, pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și el făcea parte din zestrea de cărți a mamei mele, o colecție de literatură amestecată și pestriță, pe care fiul a terminat-o de citit destul de curând și ale cărei titluri trebuie deocamdată să rămână nenumite pentru că acum mă văd, însetat de alte și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scris-o mai târziu, mult mai târziu. Dar pe drumul scurt sau totuși destul de lung înapoi, cineva și-a mirosit degetele de la mâna stângă, de parcă ceea ce cu câteva minute înainte fusese încă la îndemână ar fi trebuit trecut numaidecât în zestrea memoriei. Când m-am așezat în sala de așteptare lângă tovarășul meu adormit, a cărui față Inge o zgâriase, încă mai simțeam pe mine mirosul ei și acela al clăii de fân. Iar apoi, când mergeam deja cu prada noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băuse. Dar indiferent cine m-a plasat pe șina fără sfârșit a povestitului - la început, profesorul Littschwager a fost acela care l-a vaccinat pe elevul său cu Simplicissimus al lui Grimmelshausen -, dulapul de cărți al socrilor mei a fost zestrea Annei; însurându-mă cu ea, am devenit și bogat, pe deasupra. Și mai e ceva ce mi-a adus Bäumliacker, cum se numea casa cu grădină din Lenzburg, ca valoare adăugată: pe cele două surori ale Annei. Cea mare, Helen Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu pare decît o prostie. Dar, nu e. E bulbul zemos al gîndului treaz și ne înalță pentru a ne îngenunchea.. Pentru că ne proiectăm înălțimea pe care n-o vom atinge niciodată. Căci, dacă durerea e un galben greu în zestrea noastră, fericirea e o iluzie. Ca orice tinerețe a unui chip uman nu ține decît o clipită. Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
săruta brațul în sute de nopți și-n tresăriri arzătoare, până ce clipele îmi vor fi ca niște fluvii ce-mi vor purta sufletul prin Ochii tăi ce rămân o veșnicie SENSUL UNUI CÂNT DE ALINTURI, ce-mi studiază cu atenție zestrea de vorbe, fără să știm că noi doi vom fi fericiți într-o ZDREANȚĂ DE CER, unde viața nu va înceta să-mi condamne însingurările. Oare de ce PRIETENE, ne-am întâlnit, așa de târziu la capăt de lumi și IDEIE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA ALBASTRĂ DE EROS, sufletul poetului rămâne un ZID DESPĂRȚIT DE TIMP, despărțit în ideee. Nu-i nimeni în lumea sufletelor de lună, e-o aghiazmă a nopților plânse. Nu-i nimeni în sufletul meu de pământ sau sufletul meu de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe el însuși răstignit la capătul unui cuvânt ce ne biciuia odată cu privirile adolescenței ca și cum mi aduc aminte cum s-ar fi întâmplat ieri, cât de suav și pur descoperisem sensibilitatea alungită a privirilor, grăbite parcă peste ani, într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit în cinstea regăsirii noastre pe salcia pletoasă a deziluziilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și al Spiritului Sfînt"47. Nici un înțelept nu a mai vorbit vreodată în acest fel către ucenicii săi. Un precept de acest fel a stabilit cum trebuiau să lucreze Apostolii asupra părții pasive a omului și asupra celei active din zestrea sa. În ceea ce privește inteligența, care este pasivă în măsura în care trebuie să primească adevărul, li s-a spus "învățați toate neamurile" și, în același timp, li s-a poruncit să regenereze voința, în care este conținută întreaga activitate umană, ba mai mult, întreg
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru nomenclatura din București) începu să povestească, minunându-se zgomotos, de învâlvoratul bairam al unei nunți întâlnite pe traseu: Mirele era călare pe un cal alb, vorniceii, încălărați și ei, alergau în trap săltat, pe de laturi... Trei faetoane cu zestre, clădită de un stat de om, pe care o sprijineau niște bujori de druște, domnișoarele de onoare, cu ochi negri, înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la Crăciun și până în primăvară, domnea aroma gutuilor și a perelor pietroase, care se fac, în cele din urmă, așa de moi, de poți să le mănânci numai cu buzele. Oaspeții făcură ochii mari, rămânând cu gura căscată de atâta zestre: clituri întregi de scoarțe, țesute în alesături de lână și împodobite numai cu trandafiri îmbujorați ca focul, perne albe în puf de gâscă și, pe laturi, cu horbotă de mătase, clădite până în podele, cămeși de borangic, cu flori pe la poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aer liber, în parcuri, în intersecții, savurînd o vizibilitate de care am fi tentați să credem că literatura nu beneficiază niciodată. Ba da. Sigur că scopul festivalului e întîlnirea, popularizarea, nicidecum prilejul de-a-ți pune la punct, la preț redus, zestrea de cărți pentru un sezon. Pentru asta există "galantarele" din fața librăriilor, în care ediții vechi de vreo doi ani se vînd și la o treime din prețul lor inițial. De fapt, conceptul german de anticariat în librărie - Mayersche, ca și
Vedere din Köln by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015]
-
și 10 RON, s-au pus în vânzare la Agenția Operei. Un clavecin de 15 000 de euro l Primul în istoria Filarmonicii „Banatul“ Pentru prima dată în istoria sa de 57 de ani, Filarmonica de Stat „Banatul“ are în zestrea sa un clavecin: instrumentul marca Grimaldi a costat 15 000 de euro și a fost achiziționat din Italia, cu sprijinul Consiliului Local Timișoara, a explicat în conferință de presă concertmaestrul Ioan Fernbach, directorul instituției. „Suntem foarte bucuroși să avem clavecin
Agenda2005-49-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/284444_a_285773]
-
1994). F A C T O R I I S O C I A L I ș I C U L T U R A L I acționează la nivelul normelor, valorilor și practicilor de învățare ce se constituie în zestrea culturală a unei persoane. Diferențele dintre culturi (de exemplu diferența dintre cultura urbană și cea rurală, sau cultura familiei cu statut socio-economic crescut și cea a familiei cu statut socio-economic scăzut) se găsesc la nivelul: *valorii pe care o acordă
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
morală și de drept să fie pe deplin în partea noastră. Mai vine însă în partea noastră împrejurarea că acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc. Ni se scoate ochii cu binele ce l-am avut din partea rușilor. Pentru a răspunde și la aceasta ne-ar trebui să împlem un volum întreg. Destul numai să pomenim că alianța de la Lusc dintre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deodată. Care va fi purtarea guvernului cu luarea Dobrogei? înainte de trei săptămâni încă, sub interimul d-lui Cîmpineanu, guvernul a părut dispus de-a se pune pe terenul occidental, de-a primi Dobrogea numai din mînile comisiei europene, ca o zestre europeană. Ce se va întîmpla în realitate? Nota din urmă a Rusiei a spus curat că acele comisii însărcinate cu predarea dintr-o parte și luare în primire de alta a Basarabiei vor putea servi și pentru luarea în posesiune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu vai prin școalele secundare, au norocul de a pleca în străinătate, de unde se întorc ca vițelul din fabulă, adecă mai blegi - dar cu titluri și cu aspirațiuni nemărginite. Cea dîntîi aspirațiune a acestor tineri plini de speranță este o zestre de 10 - 20000 de galbeni; a doua, deputăția; a treia, funcțiunile înalte ale statului și, în fine, fotoliul ministerial. Astfel vedem oameni cari n-au nici atâta judecată proprie cîtu-i negru sub unghie grămădindu-se în Corpurile legiuitoare, în justiție
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-a fost cumva scopul interpelării? Acum să venim la Moldova. Vorbele "Romînului" despre durerea mare ce o are pentru pierderea Basarabiei, despre adânca îngrijire ce-l preocupă în cestiunea evreilor, sânt și acum, ca totdeauna, mofturi. Basarabia e din zestrea și teritoriul străvechi al Moldovei, deci fiecare moldovean simte mult mai adânc acea pierdere. Dacă în Moldova va arde un sat, desigur că vor compătimi și alți români d-această întîmplare, însă cei cărora le-au ars satul vor avea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
argument in discursuri parlamentare e cel puțin hazardat și această apucătură ar trebui lăsată cu totul în seama jurnalisticei roșie, unde puținătatea gândirii are neapărat nevoie de fraze devenite atât de mult de domeniul ironiei publice încît merită a constitui zestrea intelectuală a unui scriitor roșu. Daca dar țara e asigurată în contra unei soluțiuni prin surprindere a chestiunii izraelite, aceasta are a o mulțumi opoziției în genere, opoziției conservatoare îndeosebi. Daca-și aduce cineva aminte cum "Romînul", ca organ al guvernului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]