27,663 matches
-
doar de tehnologii estetice, ci și de alegeri tematice și compoziționale, sunt identificate și analizate în aceeași măsură cu elementele care fac din realismul socialist un fenomen aparte), devine posibilă și modificarea raportării la cele întâmplate în artă, în primele decenii ale comunismului românesc. În plus, este posibil ca apropierea unor reprezentări judecate în general prin caracterul lor ”străin”, ”mutilant”, prin elementele ”impuse” identificabile, și conștientizarea acelor aspecte care le conferă coerență cu tradiția, să ducă la o înțelegere a formațiunilor
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”. La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă din cauza greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală. În timpul verii nu mai revine în sat: „"Aveam
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
(n. 23 mai 1871, Târgu Frumos - d. 12 martie 1936, București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține obsevații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație și cultură dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revoluția burghezo-democrată de la 1848, Unirea Principatelor și dobândirea independenței naționale. Următoarele volume de critică, "Scriitori și curente" (1909), "Opera literară a d-lui Vlahuță" (1912), "Note și impresii" (1920), "După război (1921), Scriitori români și străini
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen, (în noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
în primul rând publicarea de ediții critice ale scriitorilor clasici români, a colecției „Energia", unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă, coroborată de pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. Atât în epoca interbelică, cât și în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete ale scriitorilor și cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
pentru istoria limbii române, cu susținerea unor teorii proprii de o mare originalitate, recunoscute pentru acribia și metodele cu care acesta operează. Profesor de filologie la Facultatea de Litere din București (titularul cursului de istoria limbii române vreme de câteva decenii), academicianul Alexandru Rosetti a lăsat nenumărate lucrări de specialitate, publicate în țară și Occident (în special în Franța și Danemarca). Este cunoscut ca unul dintre cei mai longevivi membri ai Academiei Române, rămânând titularul acestui înalt for chiar și în perioada
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
A activat și ca politician după Revoluția din 1989. Ambasador al României la UNESCO și președintele Uniunii Scriitorilor din România (pentru al doilea mandat). Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii. În legislatura 1992-1996 a fost ales ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC). Una dintre cărțile sale fundamentale este "Istoria critică a literaturii române", apărută în 2008 într-o ediție definitivă. Este, de asemenea, directorul revistei "România
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
a realizat un spectacol omonim, produs de Televiziunea Română, având în distribuție pe Margareta Pogonat, Emanoil Petruț, Ica Matache, Dana Dogaru, Constantin Cojocaru, Eugenia Maci, Dan Condurache, Boris Petroff. Piesa este reprogramată periodic de diverse canale ale Televiziunii publice de peste trei decenii. În 1976 a avut loc premiera filmului lui Andrei Blaier "Prin cenușa imperiului", cu Gheorghe Dinică și Gabriel Oseciuc, ecranizare a romanului Jocul cu moartea. În 1982 este realizat filmul "Pădurea nebună", de Alexandru Corjos, ecranizare a romanului cu același
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of consciousness"). În teatru, August Strindberg este considerat un precursor al mișcării expresioniste, deși termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Alți dramaturgi, deși nu erau afiliați curentului, au scris opere cu tentă expresionistă, de exemplu Karel
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
a asigurat pacea pe importantele rute comerciale montane. Carta Federală din 1291 convenită între comunele rurale din Uri, Schwyz și Unterwalden este considerată a fi documentul fondator al confederației, deși este posibil ca alte alianțe similare să fi existat cu decenii în urmă. Până în 1353, celor trei cantoane inițiale li s-au alăturat și Glarus și Zug, precum și orașele-stat Lucerna, Zürich și Berna, formând „Vechea Confederație” de opt state, confederație ce a existat până la sfârșitul secolului al XV-lea. Expansiunea a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
wați, al cărui scop este reducerea consumului național de energie la mai puțin de jumătate până în anul 2050. La 25 mai 2011, guvernul elvețian a anunțat că intenționează să înceteze a mai folosi energia nucleară în următoarele 2 sau 3 decenii. „Guvernul a votat pentru eliminarea treptată, deoarece dorim să asigurăm o producție de energie sigură și autonomă”, a declarat ministrul energiei Doris Leuthard în acea zi într-o conferință de presă de la Berna. Decizia a fost fundamentată pe consecințele accidentului
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
publicat 68 de documente diferite descoperite în urma documentării în Arhiva Vaticanului. Evident o influență indirectă au avut-o studiile critice ale lui Titu Maiorescu și, de ce nu, cele ale lui Garabet Ibrăileanu, de care se va apropia mai apoi în deceniul următor. Dacă în București, alături de profesorul Ortiz, a avut revelația vocației sale creatoare, în capitala Italiei, atenția lui G. Călinescu s-a focalizat asupra lui Vasile Pârvan, directorul Școlii Române, actualmente "Accademia di Romania". Pârvan a reprezentat cel de-al
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.<br> Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu
Augustin Buzura () [Corola-website/Science/297625_a_298954]
-
Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de director artistic la Opera din acest oraș. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat însă și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, cât și pe podiumul filarmonicilor noastre, precum și la pupitrul Orchestrei Radio, alături de care a realizat, între altele, concertul extraordinar la centenarul Verdi (2001). Personalitatea sa artistică, performanțele în plan profesional au fost aplaudate și
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
istorice. Acestea au marcat începutul unei cariere prolifice în literatură, care avea să dureze pentru mai mult de jumătate de secol și o lungă colaborare cu editura Minerva. Debutul a fost pregătit din timp, bazându-se pe exercițiile literare din deceniul trecut. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”, în timp ce criticul Titu Maiorescu, lider al mișcării conservatoare "Junimea", a făcut o recenzie pozitivă volumului "Povestiri", propunându-l totodată la premiile Academiei Române din 1906. Într-un eseu din 1908, Maiorescu îl
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Dumbrava minunată" și de filmul "Ochi de urs" (1983), regizat de Stere Gulea. În 1989, cu puțin înainte de Revoluția Română, Dan Pița a produs filmul "Noiembrie, ultimul bal", bazat pe romanul "Locul unde nu s-a întâmplat nimic". În timpul primelor decenii din era comunistă, Sadoveanu, Alexandru Toma și mai târziu Tudor Arghezi au fost de multe ori omagiați cu sărbători naționale, lucru care se datorează, conform criticului literar Florin Mihăilescu, cultului personalității rezervat pentru Stalin și Gheorghe Gheorghiu-Dej. După moartea scriitorului
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Adevărata „producție poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice versuri în ziarul "România liberă", în 1878 publică primul său volum, placheta de poezii "", semnată doar cu prenumele "Barbu", în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului, cu o bună primire din partea criticii, în revistele "Viața literară", "România liberă", "Familia". În 1882, Barbu Delavrancea își trece examenul de licență la Facultatea de Drept din București, cu teza de licență în drept "Pedeapsa, natura și însușirile
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
burghezia urbană ce deținea funcții în orașe, lăsând comunele rurale sub controlul țăranilor bogați, ale micilor negustori sau meșteșugarilor. Multe grupuri sociale care nu au deținut funcții până atunci puteau să o facă. S-a estimat că în decursul unui deceniu, un milion de oameni au fost aleși în consilii și au câștigat experiență administrativă. A fost impus un volum uriaș de muncă, mult mai mult decât cereau caietele de doleanțe, stabilind și încasând impozitele directe, păstrând legalitatea și ordinea, ocupându
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au fost întotdeauna partea centrală a politicii externe a Turciei. Turcia a devenit membru fondator al Consiliului Europei în 1949, candidând pentru asocierea ca membru în CEE (predecesor al UE), în 1959, și a devenit membru asociat în 1963. După decenii de negocieri politice, Turcia a candidat pentru statutul de membru deplin al CEE, în 1987, și a devenit, în 1992, membru asociat al UE, semnând acordul Uniunii Vamale cu UE ( în 1995) și a început, oficial, negocierile formale de aderare
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
1987, și a devenit, în 1992, membru asociat al UE, semnând acordul Uniunii Vamale cu UE ( în 1995) și a început, oficial, negocierile formale de aderare cu UE încă din 30 octombrie 2005. Procesul de aderare va avea, probabil, câteva decenii, pentru că persistă dezacordurile politice și culturale dintre UE și Turcia. Un alt aspect definitoriu al relațiilor externe ale Turciei au fost legăturile sale cu SUA. Bazat pe amenințările comune reprezentate de Uniunea Sovietică, Turcia s-a alăturat la NATO în
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Anatoliei (la Kayseri) și 11 °C în sud, la Antalya. Precipitațiile sunt reduse în sud și centru (în jur de 400 mm/an) și bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an). Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creștere remarcabilă din punct de vedere economic. Industria energetică este reprezentată, îndeosebi, prin industria cărbunilor (mai ales lignit si huilă), localizată în nord-vestul Anatoliei. Energia electrică se obține în cadrul hidrocentralelor și termocentralelor. În anul 2008, peste 90% din necesarul
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei. Turcia este ca mărime a 15-a după GDP-PPP a lumii, și a 17-a după PIB. Țara este un membru fondator a OECD și G-20 a economiei majore. În timpul primelor 6 decenii ale republicii, între 1923 și 1983, Turcia a aderat, mai ales, la o abordare cvasi-statistică, cu planificări stricte ale bugetului de către guvern, care impune limite pe participarea sectorului privat, comerț străin, debit cu valută striăină, investiție directă străină. Totuși, începând
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]