28,647 matches
-
de asemenea război României la 1 septembrie 1916, moment în care armata bulgară, pregătită din timp, se punea în mișcare împotriva Turtucaiei, cel mai vestic punct al teritoriului românesc de la sud de Dunăre. Turtucaia, oraș situat în fața Olteniței, pe celălalt mal al Dunării, era considerat ca bază de plecare excelentă în caz de atac românesc împotriva Bulgariei, eventualitate în care, între Oltenița și Turtucaia ar fi trebuit să fie construit un pod de pontoane. Cum însă, campania română prevedea ofensivă pe
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
linie de apărare”, numită și „linia a II-a de rezistență”, aflată la circa trei kilometri de oraș, era mult mai slabă decât a doua linie de apărare, fiind constituită din șanțuri pentru trăgători, șanțuri care însă pe alocuri lipseau, malurile lor surpându-se din cauza neîntreținerii lor. Forțele care au atacat Turtucaia erau reprezentate de aripa stângă a Armatei a III-a bulgare, formată din Divizia a IV-a Preslav-18 batalioane, Brigada I-a a Diviziei 1 Sofia - 8 batalioane - și
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
coloanele germano-bulgare au reînceput înaintarea, forțând trupele române să se retragă pe linia a 2-a, linia centrelor, excepție făcând cele din sectorul Satu Vechi care au rezistat pe linia gărzilor mari până după amiaza, ajutate și de artileria de pe malul stâng al Dunării și de pe monitoare. Noaptea de 2-3 septembrie s-a scurs fără a fi înregistrate atacuri din partea inamicului. La 3 septembrie, operațiunile s-au concentrat asupra sectorului de vest. Artileria inamică instalată la vest de Turcșmil și pe
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
luptă, să părăsească pozițiile și să se retragă pe linia a III-a de rezistență. Retragerea degenerează în panică, oamenii aruncă armele, iar unii dintre ei schimbă direcția retragerii și pornesc spre pontoanele de pe Dunăre, pentru a trece pe celălalt mal, fapt pe care unii îl reușesc. În acest fel, poziția apărării dinspre est a Turtucaiei, spre Silistra este aproape complet dezorganizată, permițând trupelor brigăzii din Divizia 1 Sofia să se apropie de linia a III-a de rezistență. În acest
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
regilor”) este o vale din Egipt unde de-a lungul unei perioade de aproape 500 de ani (sec. 16 î.Hr. - sec. 11 î.Hr.) au fost construite morminte pentru faraonii și nobilii din Noul Regat Egiptean. Valea se află situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul orașului Theba (azi Luxor). Zona a fost cercetată arheologic începând cu sfârșitul secolului 18, mormintele sale fiind studiate și în prezent. Valea a devenit faimoasă după 1922, ca urmare a descoperirii mormântului lui Tutankhamon (cu
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
se află de la porțile cetății, iar solul îi răspunde că ei sunt „stăpânii lumii”. La auzul acestor cuvinte, străjerul îi răspunde astfel: "„Veți ajunge dacă noi vom pieri”". O armată romană comandată de generalul Fuscus (Georges Marchal) se afla pe malul drept al Dunării așteptând momentul potrivit pentru a ataca Dacia. Acesteia i se adaugă legiunile de la Rin conduse de tânărul general Severus (Pierre Brice), iar mai apoi legiunile care-l însoțeau pe împăratul Domițian (György Kovács). În tabără sosise anterior
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
întoarcă la Roma, motivând că are nevoie de aurul dacilor pentru a plăti solda militarilor din legiunile romane. În această situație, senatorul Attius traversează Dunărea împreună cu Severus și cu câțiva legionari pentru a purta negocieri cu dacii. Ajuns însă pe malul stâng al Dunării, Attius este ucis de o săgeată trasă de străjerul dac Remaxos (Septimiu Sever). Severus se întoarce în tabără cu trupul tatălui său, iar Domițian dispune atacarea Daciei. În acest timp, pe pământurile Daciei viața decurgea în liniște
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Crișceatec, întâlnit și sub forma Creșciatic (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 274 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. Localitatea Crișceatec a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1765, negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți au construit aici un schit cu
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
din populație . În prezent, satul are 905 locuitori, preponderent ucraineni. În localitate funcționează o rafinărie de zahăr. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Crișceatec era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Pe teritoriul comunei, pe malul înalt și prăpăstios al râului Nistru, se află Schitul "Sf. Ioan Botezătorul" , care este unul din cele mai importante obiective turistice din regiune. Schitul Crișceatec a fost ctitorit de negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți, fiind construit în anul
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
sensul dorit de Austro-Ungaria - constant preocupată, din interese economico-politice, de a monopoliza fluviul și, în plus, îngrijorată de noua situație de stat riveran, creată Rusiei țariste. Se menține regimul de liberă navigație în virtutea căruia se impun dărâmarea tuturor forturilor de pe malurile fluviului în aval de Porțile de Fier și interzicerea navigației bastimentelor de război pe aceeași porțiune. Austro-Ungaria obține dreptul de a efectua lucrările de la Porțile de Fier și de a percepe taxele necesare pentru acoperirea cheltuielilor. Comisia Europeană, din care
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
Hoților"). Lacul a fost amenajat la construcția parcului, pentru plimbări cu barca. Apa este adusă din râul Buzău printr-un canal care ocolește orașul. Pe lac există trei insule de dimensiuni aproximativ egale, pe una dintre ele fiind legată de mal printr-un pod, celelalte două fiind accesibile doar cu barca. În 1976, în parc a fost construit un obelisc, pentru aniversarea a 1.600 de ani de la prima atestare documentară a Buzăului. Printre atracțiile Crângului se numără discoteci, locuri de
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
În 1957, lacul a fost extins și i s-au adăugat două noi insule, aflate la est de prima. Insula deja existentă și-a pierdut podul și a rămas izolată. Astăzi, una din insulele noi (cea centrală) este legată de mal printr-un pod metalic. Obeliscul "Buzău 1600", proiectat de sculptorul Gheorghe Coman, a fost inaugurat în 1976, pentru a sărbători 1.600 de ani de la prima atestare documentară a orașului Buzău. Obeliscul are 26,8 metri înălțime și o fundație
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
al doilea război mondial, în Transnistria, ca centru de deportare și exterminare a evreilor, pe baza directivelor guvernului Ion Antonescu de „curățare a terenului” - sintagmă care reprezenta politica guvernamentală de purificare etnică. Lagărul se afla lângă satul ucrainean Bohdanivka, pe malul Bugului, în județul Golta (astăzi Pervomaisk) din Transnistria, în zilele noastre aparținând regiunii Mîkolaiv din Ucraina. La sfârșitul lui 1941, în lagăr se aflau deținuți 52.000 evrei din Odessa și circa 7000 din Basarabia. Masacrul, cu numele de cod
Lagărul de concentrare Bogdanovca () [Corola-website/Science/311425_a_312754]
-
documente noi, localizarea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei sau Muntenia) ori chiar în dreapta Dunării iar din punct de vedere etnic triburile peste care domnea Rhemaxos puteau fi getice, scitice sau eterogene. ne comunică că regele get Rhemaxos stăpânea pe malul stâng al Dunării poate până în Muntenia, Moldova și Bugeac dar își întindea autoritatea și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreți mai apoi prin intermediul intervenției fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
Rin și "lucius" = știucă. Cuvântul latin "Esox" provine din cuvântul grec "isox", și este înrudit cu rădăcină celtică "eog", "ehawc" = somon. În toată țara i se zice "știucă", iar la cea mică "știuculiță". Pescarii din județul Ialomița și Ilfov de pe malul Dunării mai zic la știuca mică (până la 30 cm) și "mârlița" sau "mârloae". Lipovenii și grecii din Dobrogea îi zic cu toții "știucă", turcii îi mai zic și "turna-balâc". I se mai zice "știucoviță", "cățea", "ciucă", "fâță", "fiță", "jidancă", "rață", "boaldă
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
a comandat Corpul 2 Armată (1941), fiind transferat apoi la comanda Corpului 3 Armată (22 iunie 1941 - 20 martie 1943). În această calitate, el a condus Corpul 3 Armată în operațiunile militare de eliberare a [[Basarabia|Basarabiei]] în luptele de pe malul râului [[Prut]] (la [[Albița, Vaslui|Albița]]) și apoi în avansarea peste [[Nistru]] la [[Tiraspol]]. Apoi a comandat corpul de armată pe linia frontului de la [[Karpovo]] la [[Dalnik]] în timpul luptelor pentru ocuparea orașului [[Odessa]]. Ca recompensă, a fost înaintat la gradul
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
care era plasat un post de observație de artilerie la sud-vest de Tell el Eisa. Australienii încercau de asemenea să încercuiască Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană și un mare număr de infanteriști italieni într-o pungă pe malul mării. Aceasta era noua direcție a atacului lui Montgomery din nord, și avea să devină teatrul principal de lupte în zilele care au urmat. Brigada a 26-a australiană a atacat la miezul nopții. Aviația aliată a lansat 115 t
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Mănăstirea Bradu este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Tisău, județul Buzău. Mănăstirea Bradu este situată pe malul stâng al Niscovului fiind o fostă mănăstire de călugări greci. În fața intrării se află a doua curte a cetății, care a fost împrejmuită cu ziduri - dispărute complet - ce a servit drept grădină iar mai apoi era locul unde se organizau
Fosta Mănăstire Bradu () [Corola-website/Science/312336_a_313665]
-
în localitatea Mal din județul Sălaj. Lăcașul a ars în 1939. Trăsăturile lui cunoscute indică o asemănare foarte mare cu biserica de lemn din Ban și cu alte biserici sălăjene. Într-o veche monografie a Sălajului, biserica de lemn din Mal a fost datată în anul 1742. Dealtfel bătrânii apreciază că "„o fo vetye așe cam ca acee din Sârbi”", care datează tot din secolul 18. E posibil ca datarea să fi fost luată din inscripția de pe portal, pe care cercetătorul
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
parohială până în anul 1939, când a luat foc de la o lumânare uitată aprinsă pe altar, în săptămâna paștelui. Pe locul ei a fost ridicată după al doilea război mondial actuala biserică de zid. Câteva date despre biserica de lemn din Mal au răzbit până astăzi. Biserica a fost vizitată înainte de a se mistui de Leontin Ghergariu, cel care ne-a lăsat câteva schițe valoroase, ale planului, portalului și turnului bisericii, precum și câteva note de teren. Datele culese de Leontin Ghergariu, memoria
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
până astăzi. Biserica a fost vizitată înainte de a se mistui de Leontin Ghergariu, cel care ne-a lăsat câteva schițe valoroase, ale planului, portalului și turnului bisericii, precum și câteva note de teren. Datele culese de Leontin Ghergariu, memoria bătrânilor din Mal și câteva documente de arhivă pot fi astăzi puse cap la cap pentru a schița imaginea vechii biserici de lemn. Leontin Ghergariu remarca în timpul cercetării sale că bisericuța de lemn din Mal "„seamănă cu cea din Ban”" iar "„ușa de
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
Datele culese de Leontin Ghergariu, memoria bătrânilor din Mal și câteva documente de arhivă pot fi astăzi puse cap la cap pentru a schița imaginea vechii biserici de lemn. Leontin Ghergariu remarca în timpul cercetării sale că bisericuța de lemn din Mal "„seamănă cu cea din Ban”" iar "„ușa de intrare e exact la fel”". Asemănările sunt explicabile prin circulația firească a meșterilor de biserici de la un sat la altul, acolo unde erau chemați. Dintr-o foaie de asiguare contra incendiilor din
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
confirmate de Leontin Ghergariu care a încadrat biserica între cele cu plan dreptunghiular, cu altar decroșat, terminat cu cinci laturi, și o intrare pe latura de sud printr-un târnaț cu stâlpi de-alungul tindei și naosului. Presupunem că biserica din Mal nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea, în acest caz, o tindă îngustă și întunecoasă, tăvănită pe sub tălpile turnului, și un naos boltit, luminat de o fereastră măruntă, la care s-a mai adăugat una
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]