26,397 matches
-
la 12 februarie 1903 stareț al mănăstirii a fost arhimandritul Leonid (Friptu). Originar din Moldova, a absolvit Seminarul Teologic din or. Chișinău, fiind o personalitate severă și responsabilă. La începutul sec XX la cîrma Mănăstirii Hâncu s-a aflat ieromonahul moldovean Erax. El a susținut și a continuat cu fidelitate principiile expuse de ieroshimonahul Dorotei care a alcătuit “Regulamentul” mănăstirii. La 12 februarie 1903, prin ordinul Dicasteriei, el este numit stareț al Mănăstirii Hâncu, fiind decorat cu medalia “ Împăratul Alexandru” clasa
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
oficială a cancelariilor domnești și implicit limba cultului, iar mai apoi și textele românești vor fi scrise cu caractere slavone. Cărțile, pe care cel ce a făcut însemnarea le considera “rusești”, erau de fapt “manuscrise slavo-române, ieșite din pana călugărilor moldoveni și cumpărate de judele Grigore Gălan din Leșu, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea”. Prezența presupuselor cărți “rusești” în biserica de Leșu nu impunea deci prezența unui preot străin are să slujească după ele, faptul fiind obișnuit pentru orice comunitate ortodoxă
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Mare vornic (înainte de iunie 1820). Mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine, la 28 decembrie 1823). Mare vornic (1824). Mare postelnic (februarie 1827-ianuarie 1828). Membru al unui atelier (lojă masonică) din Iași (1828). Mare logofăt (februarie 1829). Membru în comisia moldoveană de patru membri pentru redactarea Regulamentului Organic (iunie 1829-martie 1830). Pavel Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare. Mare logofăt (octombrie 1831). Țiitor al locului marelui logofăt al justiției (aprilie 1832
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
justiției (aprilie 1832). Demisionează în februarie 1833. Păstrează în continuare titlul de vornic. Mare logofăt, numit de Kiselev (aprilie 1834). Din 1835, rămâne doar epitrop, în special la Sf. Spiridon și continuă administrarea unor hotărnicii. Este ales epitrop al mănăstirilor moldovene închinate Sf. Mormânt (1837). Opera sa nu a fost prețuită de nimeni pînă la George Călinescu, Ibrăileanu și Iorga bătîndu-și joc de poeziile lui, pe care le citau ca exemple de dulcegării penibile. Circulînd ca populare pînă au fost publicate
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
în Pocuția 13 orașe și târguri și câteva sate locuite atât de ruteni cât și de moldoveni. În 1531, după bătălia de la Obertyn, Pocuția a fost recucerită de polonezii conduși de hatmanul Jan Tarnowski, care l-a învins pe domnitorul moldovean Petru Rareș. În secolele XV - XVI un mare număr de sate din Galiția se conduceau după dreptul românesc (ius valachicum). Dovadă e și numele de proveniență românească a zeci și zeci de sate. Mihai Viteazul a trimis pe Baba Novac
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
raionul Herța fiind inclus în raionul Adâncata. Începând din anul 1991, orașul Herța face parte din raionul omonim al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.443 (1.327+116), reprezentând 68,00% din populația localității. La acel moment, mai locuiau 409 ucraineni, 222 ruși, 14 evrei, 3 polonezi și 31 persoane de alte etnii . În prezent, orașul are 2.101 locuitori, preponderent
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie). Biserica mănăstirii a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-A-10647 și fiind formată din 4 obiective: După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
azi satul Războieni din județul Neamț). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură și au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste moldoveană a fost biruită de numeroasa oaste turcească. Turcii au avut 30.000 de morți, iar moldovenii 200 morți și 800 de prizonieri. În această bătălie, însuși domnitorul moldovean a căzut de pe cal, dar nu a fost rănit. Cu toate că au câștigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărțuiți permanent de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: ""Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Șatra sau O șatră urcă la cer (în ) este un film sovietic din anul 1975, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu. Scenariul filmului are la bază mai multe nuvele ale scriitorului rus Maxim Gorki, acțiunea având loc la începutul secolului al XX-lea în Imperiul Habsburgic, pe cursul Tisei. Filmul prezintă povestea de dragoste dintre frumoasa țigancă Rada și
Șatra (film) () [Corola-website/Science/312523_a_313852]
-
în Chișinău, pe vremea războaielor ruso-turce de pe teritoriul Moldovei, încep a se stabili reprezentanți ale unor grupuri alogene, în special sârbi, bulgari, greci, armeni, băjenari din diferite regiuni ale Imperiului Rus. În 1772, în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău erau deja așezate 10 familii de armeni, 3 de „sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
de Scriitor al poporului din RSSM (1984). a debutat editorial cu romanul "Codrii" (partea I - 1954, partea a II-a - 1957, în traducere rusă în 1958) - care prezintă evenimentele istorice prin care a trecut meleagul natal: viața grea a poporului moldovean în trecut, lupta sa pentru eliberare și reunificarea cu statul sovietic. Un alt roman binecunoscut este "Podurile" (1966, în traducere rusă în 1968) care narează evenimentele petrecute în viața satului moldovenesc în primele luni de după cel de-al doilea război
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
României la 10 mai 1877. Subiectul filmului se axează pe luptele din Războiul de Independență. Filmul urmărește în paralel două acțiuni strâns corelate: deciziile politice și militare din perioada Războiului de Independență și activitatea unui detașament special constituit din soldați moldoveni și olteni pe parcursul ostilităților. La 9 mai 1877, în cadrul unei sesiuni a Adunării Naționale, deputații au votat ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman, iar ministrul de externe Mihail Kogălniceanu (George Constantin) a proclamat independența României. Mulțimea din fața palatului a primit această
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
colonelului Mihail Cristodulo Cerchez (Mircea Albulescu), care a devenit soră medicală. Oastea românească este concentrată de-a lungul Dunării, mulțumindu-se la început doar să riposteze tirurilor turcești de artilerie de la Vidin. În urma unei încăierări între soldații olteni și dorobanții moldoveni pe motiv că cei din urmă au fost porecliți „curcani” (din cauza penelor de pe căciuli), iar sergentului Țurcanu i s-a zis „Peneș”, generalul Alexandru Cernat (Amza Pellea) îi cere colonelului Cerchez, comandantul Diviziei 3 Infanterie, să formeze un detașament special
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
curcani” (din cauza penelor de pe căciuli), iar sergentului Țurcanu i s-a zis „Peneș”, generalul Alexandru Cernat (Amza Pellea) îi cere colonelului Cerchez, comandantul Diviziei 3 Infanterie, să formeze un detașament special pe lângă Divizia 3 din care să facă parte dorobanții moldoveni și infanteriștii olteni. Din acest detașament au fost aleși să facă parte printre alții sublocotenentul Spiroiu, sergenții Țurcanu și Ciucă, gorniștii Niță Ion și „Grigore” Ciucă. După înfrângerea oștilor rusești de către armata turcească condusă de generalul Osman Pașa (Ion Dichiseanu
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
(n. 24 noiembrie 1900, Chișinău, Basarabia, Imperiul Rus — d. 30 mai 1951, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un compozitor, pianist și dirijor moldovean, membru de onoare al Academiei RSS Moldovenești din 1943. La 18 ani a terminat cu distincție școala muzicală din Chișinău. El a absolvit-o, având concepții progresiste despre arta muzicală. În preajma absolvirii școlii muzicale St. Neaga s-a întâlnit cu
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
Debussy, Ravel, R. Strauss alți compozitori. În 1926 el intră pentru a doua oară la academia de muzică și artă teatrală. În 1931 își termină studiile la academie. Pe parcursul cursurilor de compoziție ale lui Dimitrie Cuclin, noul dascăl al compozitorului moldovean, om foarte cult și instruit, Neaga a scris muzica simfonică (o simfonie, un poem simfonic), muzica de cameră (două sonate, un cvartet, un cvintet) și muzica dramatică. Neaga ia hotărârea de a pleca la Paris, unde evoluează ca solist-pianist, precum și
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
Republicii Moldova a avut loc primul recesământ independent al populației. În 2014 a avut loc al doilea recensământ primele rezultate preliminare ale căruia au fost publicate la sfârșitul aceluiași an (2014). Conform recensământului din 2004, separat în teritoriul controlat de guvernul moldovean și în Transnistria, situația etnică eta următoarea: Ponderea populației de naționalitate găgăuză s-a majorat în această perioadă cu 0,3%, iar a populației de origine românească cu 2,1%, plasându-se respectiv pe al patrulea și al șaselea loc
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
de psihiatrie. În perioada regimului comunist, biserica a funcționat ca biserică parohială. Ulterior, ea a devenit biserică pentru bolnavii Spitalului universitar de psihiatrie. Tradiția locală și unele documente vechi acreditează ideea că Mănăstirea Socola ar fi fost întemeiată de domnitorul moldovean Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) pe locul unui schit de călugărițe, ce ar fi existat cu mult înainte, în codrul din marginea sudică a orașului Iași. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, dealurile din sudul orașului erau acoperite
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor moldoveni. Acest lucru este dovedit de o mărturie din 12 aprilie 1671, prin care Mănăstirea Socola vinde o poiană domnitorului Constantin Duca, în care sunt menționate numele a 10 călugărițe, dintre care cinci erau dascăle (învățătoare): ""dascala Maria și dascala Avrămia
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
un Tedeum de laudă și mulțumire lui Dumnezeu că a ajutat să se înfăptuiască Unirea. Dorind să imortalizeze acest moment memorabil, Gheorghe Asachi a realizat o stampă în care a reprezentat colina și Biserica Socola. În prezent, stampa "Întâlnirea ostașilor moldoveni și munteni la Socola, lângă Iași, în aprilie 1859" se află la Academia Română. În februarie 1855, din ochii icoanei împărătești a Maicii Domnului aflată pe catapeteasmă au început să curgă lacrimi, acest lucru repetându-se la două-trei sau patru zile
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
(în ; n. 19 octombrie 1948, Strășeni, RSS Moldovenească, URSS, actualmente în Republica Moldova) este un regizor de film și scenarist moldovean, membru al Academiei Euroasiatice de Televiziune și Radio. Este laureat al multor festivaluri internaționale și unionale de film, primind Premiul Comsomolului din Moldova - „Boris Glavan”. s-a născut la data de 19 octombrie 1948, în orașul Strășeni din RSS Moldovenească
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
Orfeu în infern” (2007). Este autorul cărților "Nuvele cinematografice" () și „Amore e guerra (moartea necunoscută a unui soldat italian)”; publică în revistele «Nistru», «Codrii», «Tinerimea Moldovei», «Ecranul și scena», «Arta cinematografiei», «Scenarii de filme». [[Categorie:Nașteri în 1948]] [[Categorie:Actori moldoveni]] [[Categorie:Regizori moldoveni]] [[Categorie:Moldoveni în viață]] [[Categorie:Oameni din raionul Strășeni]]
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
2007). Este autorul cărților "Nuvele cinematografice" () și „Amore e guerra (moartea necunoscută a unui soldat italian)”; publică în revistele «Nistru», «Codrii», «Tinerimea Moldovei», «Ecranul și scena», «Arta cinematografiei», «Scenarii de filme». [[Categorie:Nașteri în 1948]] [[Categorie:Actori moldoveni]] [[Categorie:Regizori moldoveni]] [[Categorie:Moldoveni în viață]] [[Categorie:Oameni din raionul Strășeni]]
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]