26,430 matches
-
în 1828. Pînă în 1828 se credea că substanțele chimice se pot forma doar sub influența "forței vitale" în corpul animalelor și plantelor. Wöhler a demonstrat că această teorie este falsă prin prepararea artificială a ureei folosind numai materiale anorganice. Sinteza ureei a fost esențială pentru biochimie deoarece ea a dovedit că un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite condiții, din materiale fără viață. Această sinteză in vitro de materie organică
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
ureei folosind numai materiale anorganice. Sinteza ureei a fost esențială pentru biochimie deoarece ea a dovedit că un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite condiții, din materiale fără viață. Această sinteză in vitro de materie organică a invalidat teoria general acceptată la acea vreme (vitalism) despre "vis vitalis", o "forță a vieții" transcedentală necesară pentru producerea compușilor organici. Arătînd că cianatul de amoniu se poate transforma în uree printr-o transpoziție
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
sau pierdere de masă, Wöhler a arătat unul dintre primele exemple de izomerie, abolind vechea idee prin care două corpuri, A și B, avînd proprietăți fizice și chimice diferite, nu pot avea aceeași compoziție. În anul în care a realizat sinteza ureei, Wöhler devine profesor la vîrsta de 28 de ani. Doi ani mai tîrziu, în 1830, Wöhler a publicat, în colaborare cu Justus von Liebig, rezultatele cercetărilor privind caracterul polimeric al acizilor cianic și cianuric. Berzelius, în raportul său către
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
în favoarea conceptului de izomerie. Descoperirile lui Wöhler au avut o mare influență asupra teoriei chimiei. În perioada 1820-1881, practic toate revistele de chimie au publicat în fiecare an articolele sale. Wöhler a fost și co-descoperitorul beriliului și siliciuliui, precum și a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler și Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experiențe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen și oxigen se poate comporta ca un
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
ridicare fățișă împotriva religiei, ateismul apărând în perioada modernă. Istoria nu mai este văzută ca un rezultat al voinței exclusive a Divinității. Dispare Cronica Universală, apărând istorii particulare (cultură citadină) sau statale. La fel, apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism, însă Renașterea admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în 7 volume.. În "Poporul" a reluat problema spiritului național francez: un popor, o țară, o Franță! În "Tabloul Franței", a vorbit despre: realizarea unității Franței prin unirea provinciilor; asprimea și dorința de libertate socială a locuitorilor Bretaniei; geniul de sinteză din Poitou, bogăția și rodnicia ogoarelor de la Midi, frumusețile naturale ale Pirineilor; granițele naturale; dușmanul străin -Anglia; Parisul văzut ca centrul Franței. În "Căderea Bastiliei" a vorbit despre: personajul colectiv - poporul; instinctul libertății; rolul Franței de apostol al libertății; solidaritatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scrise, acestea fiind măsuri voluntare, neexistând garanția obiectivității. Istoricul acordă atenție evenimentelor punctuale, fiind interpretate doar perioade scurte de timp. Istoria privilegiază faptele politice, diplomatice și militare, neglijând economicul, socialul și cultura. Istoria este mult prea prudență, nicio dezbatere, nicio sinteză. În afara Occidentului, numărul documentelor scrise este mic și, deci, metoda nu se poate aplica decât pentru istoriografia europeană. Theodor Mommsen (1817-1903), istoric, scriitor, politic german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902, a scris "Istoria Romei", ce face referință
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Atena, efectuând săpături arheologice în insula Chios. A fost profesor la universitatea din Strasbourg, apoi la Paris unde se va concentra pe perioada merovingiană. A publicat lucrări ca "Cetatea Antică (" "Cité Antique"), "Istoria Instituțiilor în Franța", "Monarhia francă" și "O sinteză de istorie a Franței". A susținut că istoria se face numai cu documente. Gabriel Monod (1844-1912 )a inițiat, în 1875, "Revista istorică", fiind prima revistă de specialitate axată pe istoriografie franceză. A fost specialist în epoca merovingiană și carolingiană. Profesorul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
târziu ca pe o perioadă decadentă și pesimistă. S-a ocupat de ideea de cavalerism, imaginea vieții și morții, stilizarea dragostei, emoția religioasă, imaginația, noțiunile sacre etc.. Henri Berr (1863-1954), filosof și istoric francez, a fost fondator al "Revistei de Sinteză istorică", în 1890, și a condus colecția de lucrări istorice "Evoluția Umanității", unde Lucien Febvre și Marc Bloch și-au publicat operele. În 1929, apare revista "Annales d'histoire economique et sociale". S-a înscris în lista opiniilor rezervate și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
particular". Analizează vechea credință în puterea atingerii regale de a vindecă boala scrofulelor. În 1939-1940 a scris "Societatea Feudală". Către anii 1890-1900, în Franța, criticile la adresa școlii critice s-au intensificat. Înainte de 1929 aceste critici erau prezente în "Revista de sinteză istorică" editată de Henri Berr și atacau conceptul de fapt istoric și temelia școlii critice, fiind propus conceptul de istorie-problemă. Se preconizează o istorie sinteză, globală, economică, a mentalităților, fiind acuzați de prea multe influențe sociologice. Din 1905 Lucien Febvre
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la adresa școlii critice s-au intensificat. Înainte de 1929 aceste critici erau prezente în "Revista de sinteză istorică" editată de Henri Berr și atacau conceptul de fapt istoric și temelia școlii critice, fiind propus conceptul de istorie-problemă. Se preconizează o istorie sinteză, globală, economică, a mentalităților, fiind acuzați de prea multe influențe sociologice. Din 1905 Lucien Febvre a colaborat cu "Revista de sinteză istorică", devenind membru al redacției. În 1912 Marc Bloch a debutat în revistă. Din 1920 cei doi sunt profesori
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și atacau conceptul de fapt istoric și temelia școlii critice, fiind propus conceptul de istorie-problemă. Se preconizează o istorie sinteză, globală, economică, a mentalităților, fiind acuzați de prea multe influențe sociologice. Din 1905 Lucien Febvre a colaborat cu "Revista de sinteză istorică", devenind membru al redacției. În 1912 Marc Bloch a debutat în revistă. Din 1920 cei doi sunt profesori la Universitatea de la Strassbourg. În 15 ianuarie 1929 a apărut primul număr al revistei, în redacție nefiind doar istorici, ci și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din ultimele decenii a evidențiat noi aspecte privind caracterul aplicativ al unor heterocicli conținând atomi de azot în moleculă. Pentru a extinde sfera cercetărilor în acest domeniu, continuând și dezvoltând studiile originale ale colectivului, în prezența lucrare ne-am propus sinteză și determinarea acțiunii antituberculoase a unor noi derivați de tiadiazol și triazol. Literatura de specialitate semnalează faptul că unii derivați de tiadiazol prezintă acțiune antimicrobiană, antituberculoasa, antivirala, antiinflamatoare, antihipertensivă, hipoglicemianta. De asemenea unii derivați de triazol manifestă o acțiune antituberculoasa
CONTRIBUTII LA SINTEZA SUBSTANTELOR CU ACTIUNE by Cociorva Alina, Popovici Anca () [Corola-other/Science/84273_a_85598]
-
o acțiune antituberculoasa, citostatica, hipotensiva, antiinflamatoare, aceste afecțiuni constituind o problemă strigentă a stării de sănătate a populației. Acidul piruvic este un produs important al metabolosmului glucidic și cu un rol bine determinat în glicogenoliza. Este folosit că intermediar în sinteze organice și de medicamente. În prezentul studiu, ne-am propus să sintetizăm o serie de noi derivați care să prezinte heterociclii amintiți grefați pe moleculă suport a acidului piruvic și să determinăm acțiunea antituberculoasa.În acest scop, în prima parte
CONTRIBUTII LA SINTEZA SUBSTANTELOR CU ACTIUNE by Cociorva Alina, Popovici Anca () [Corola-other/Science/84273_a_85598]
-
reușește, spre deosebire de oricare alt gânditor al generației sale, să absoarbă și să pună alături, într-o expunere enciclopedică, toate întrebările și răspunsurile care puteau fi luate în seamă la vremea sa. Ceea ce obține este nu numai un grad mare de sinteză dar mai ales un nivel de completitudine niciodată atins de la Aristotel. Planul de lucru al lucrării este unul monumental, comparabil, ca semnificație, cu arhitectura catedralelor gotice. O comparație destul de „romantică”, după părerea lui M.D.Chenu, care constată că planul de
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
cu acestă reticulul endoplasmatic rugos. îi sunt sediul biosintezei proteinelor specifice. Ribozomii celulelor procariote au dimensiuni mai mici decât la eucariote. Nu prezintă membrana la periferie și sunt alcătuiți din 2 subunități (una mică și una mare). În timpul procesului de sinteză, ribozomii acționează ca punct de legătură între toate moleculele implicate, precis poziționate unele față de celelalte. Diametrul ribozomilor este de aproximativ 20 nm. Ribozomii au dimensiuni de aproximativ 20 nm în diametru și sunt compuși în 65% din ARN ribozomal și
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
concentrație 0.001 moli/moleculă). Sub această concentrație, cele 2 subunități disociază reversibil în cele 2 particule. La concentrații mai mari de 0.1 M(molara) și PH=7, ribozomii se asociază și formează poliribozomi (ergozom, polizom) cu rol în sinteză proteinelor. Poliribozomii se asociază câte 5-40 pe o moleculă de ARN mesager.
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
cesiul metalic este folosit și la purificarea dioxidului de carbon. Fluorura de cesiu are utilizări în chimia organică , fiind o bază, sau ca sursă anhidră de ioni de fluorură. Adesea, sărurile de cesiu înlocuiesc sărurile de potasiu sau sodiu în sinteza organică. Caesiu-137 este un radioizotop comun al cesiului folosit ca sursă de raze gama în industrie. Acesta este avantajos datorită timpului de înjumătățire de aproximativ 30 de ani și pentru că poate fi fabricat în urma unui ciclu nuclear, având ca produs
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre 3'. Acest rol este realizat de ARN-ul mesager ce transportă informația genetică necesară sintezei de proteine de la ADN-ul localizat nuclear la ribozomii localizați în citoplasmă. Unele molecule de ARN au capacitatea de a cataliza reacții chimice modificând atât aminoacizi sau proteine cât și acizi nucleici. Unele molecule de ARN sunt componente ale unor
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
spre secvențele specifice. În această categorie pot fi încadrate moleculele mici de ARN nucleolar (snoARN - "small nucleolar ARN" în engleză) ce participă la clivarea ARN-ului ribozomal sau ARN telomeric ce reprezintă matrița folosită de complexul ribonucleoproteic numit telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere). Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai multor gene. ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice. Genomul unor virusuri este
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
complexul ribonucleoproteic numit telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere). Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai multor gene. ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice. Genomul unor virusuri este constituit din ARN. În această categorie intră virusul gripei, virusul hepatitei C sau virusul SIDA. Replicarea acestor virusuri se face cu o fidelitate mult mai redusă, deoarece în cazul ARN-ului nu există un proces
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
o mare cantitate este reprezentată de ARNr (80-90% din ARN-ul celular), ARNt în proporție de 10-15% și doar o cantitate mică de ARNm (mai puțin de 5%). ARN-ul mesager este ARN-ul ce va servi ca tipar pentru sinteza proteinelor. Complexul enzimatic ARN polimerază sintetizează inițial un ARN mesager precursor ce conține secvențele corespunzătoare exonilor și intronilor genei. Prin procesul ulterior de maturare ARN-ul premesager este modificat pentru a duce la formarea ARN-ului mesager matur: ARN-ul
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
transportă și în poziționează în dreptul unui codon (prin complementaritatea codon (de pe molecula de ARNm) - anticodon (de pe molecula de ARNt) în cursul procesului de translație. ARN-ul ribozomal este un constituent principal al ribozomilor, structuri celulare la nivelul cărora se realizează sinteza proteinelor. ARN-ul ribozomal este sintetizat prin transcripția genelor corespunzătoare situate în anumite regiuni ale cromozomilor numite organizatori nucleolari (sau NOR în engleză). Prin transcripție sunt sintetizați precursori de talie mare ce vor fi ulterior scindați în patru tipuri de
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]