25,812 matches
-
născut la Medical Center Manila în Ermita, Manila din părinții Feliciano Genuino Salonga, un comandant naval și proprietar al unei companii de transport maritim (1929-2016), și soția lui, Maria Ligaya Alcantara, "născută" Imutan. Și-a petrecut primii șase ani din copilărie în Angeles City, înainte de a se muta la Manila. Fratele ei, Gerard Salonga, este un conductor. Și-a făcut debutul profesional în 1978, la vârsta de șapte ani în muzicalul"The King an I" cu Repertory Philippines. Ea a jucat
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
calitate pieselor din muzical. Membrii juriului au fost impresionați de interpretarea melodiilor de către această, menționând că, de la prima notă cântată de aceasta, și-au dat deja seama că Lea era o potențială Kim. Lea Salonga a concurat cu prietenul din copilărie și coleg de Repertoriu din Filipine, interpreta Monique Wilson care au fost testate cu melodiile din muzical, care au inclus "Too Much for One Heart", un număr înlocuit cu duetul "Please", chiar înainte de deschiderea muzicalului. Lea Salonga, a obținut, în
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach (1708-35) și Margraf de Brandenburg-Bayreuth (1726-35). A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în bătălie în 1734; Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar șapte luni după căsătorie; Sophie Magdalene, regină a Danemarcei; Frederick Ernst; Sophie Caroline, Prințesă de Ostfriesland; și Frederick Christian, care mai
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar șapte luni după căsătorie; Sophie Magdalene, regină a Danemarcei; Frederick Ernst; Sophie Caroline, Prințesă de Ostfriesland; și Frederick Christian, care mai târziu a moștenit margrafiatul de Bayreuth. În timpul copilăriei, Georg Friedrich Karl a fost instruit de foarte religioasa lui mamă, iar mai târziu a primit o educație atentă la Bielefeld. Din 1700 până în 1704 a călătorit în Europa de Vest, ca parte a unei călătorii educaționale tradiționale (Marele Tur), și a
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
afirmațiile lui Loos, publicată de către Johannes-Presse din Viena în 1936. Se urmărea ca prin vânzarea cărții să se strângă fonduri pentru mormântul lui Loos. Toată viața lui, Loos a suferit de o deficiență de auz. El a fost surd în copilărie, dobândind un auz parțial abia la vârsta de 12 ani. În 1918 Loos a fost diagnosticat cu cancer. Stomacul, apendicele și o parte din intestinul lui au fost extirpate chirurgical. El avea pe atunci mai mult de 50 de ani
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
s-a născut în Fort Hood, Texas, Statele Unite ale americii, fiul lui Dana Lyn (născută Brady) și John Mark Till, un locotenent-colonel în Armată. El are un frate mai mic, Nick (n. 1997). Till și-a petrecut mare parte din copilărie în Marietta, Georgia. După filmarea pentru ": Filmul" în Savannah, Till s-a întors acasă pentru a absolvi cu promoția din 2008 a Kell High School. După absolvire s-a mutat la Los Angeles, California pentru a-și continua carieră de
Lucas Till () [Corola-website/Science/336235_a_337564]
-
1834 primul Duce al ducatului de Anhalt-Bernburg. Alexius Frederic Christian s-a născut la Ballenstedt. El a fost singurul fiu al Prințului Frederic Albert de Anhalt-Bernburg și a Prințesei Louise Albertine, fiica Ducelui Frederick Carl de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Plön. Încă din fragedă copilărie, el și sora sa Pauline au primit o excelentă educație. După decesul tatălui în 1796, Alexius Frederic Christian în vârstă de 29 de ani a moștenit Anhalt-Bernburg. Teritoriile Anhalt-Bernburg au devenit mai mari un an mai târziu odată cu diviziunea formală
Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/336246_a_337575]
-
(născut la 14 septembrie 1931 la Praga, ca Ivan Kauders) este un romancier și dramaturg ceh. El a obținut Premiul Magnesia Litera și Premiul Franz Kafka, printre alte onoruri. Copilăria lui Klíma la Praga a fost fericită și lipsită de evenimente, dar totul s-a schimbat odată cu invazia germană din Cehoslovacia în 1938, după Acordul de la München. El a fost conștient că amândoi părinții lui aveau origine evreiască; ei nici
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
Est” în alte lagăre de concentrare precum cel de la Auschwitz. Familia a adoptat după război numele Klíma, ce avea o sonoritate mai puțin germanică. Klíma a descris plastic această perioadă în articolele din revista literară britanică "Granta", în special "O copilărie în Terezin". În această perioadă de trai în condiții extreme a experimentat pentru prima dată „puterea eliberatoare pe care o poate da scrisul”, după ce a citit un eseu școlar în clasă. El se afla, de asemenea, în mijlocul unei comunități în
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
Odată cu eliberarea țării, forțele politice comuniste cehe au început să crească, iar tirania nazistă a fost înlocuită cu controlul sovietic asupra experimentului democratic ceh din perioada interbelică. Klíma a devenit membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia. Mai târziu, speranțele din copilărie când citea basme în care binele triumfa asupra răului au devenit o conștientizare adultă că de multe ori „nu forțele binelui și răului se luptă între ele, ci doar două forțe rele aflate în competiția pentru controlul asupra lumii”. Procesele
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
(4 aprilie 1882 - 7 noiembrie 1953) a fost un pictor ceh, lider al avangardei artistice din Praga în perioada interbelică și unul dintre cei mai cunoscuți artiști cubiști. Filla s-a născut în Chropyne, Moravia, și și-a petrecut copilăria în Brno, dar mai târziu s-a mutat la Praga. Începând din 1903, el a studiat la Academia de Arte Frumoase din Praga, dar a abandonat studiile în 1906. Filla a fost un membru al grupului Osma (Cei opt) în
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
Amal Al-Atrash (Arabă: آمال الأطرش-Ămăl Al-Ațrash, 25 noiembrie 1912 - 14 iulie 1944), cunoscută sub numele de ( arabă أسمهان Asmahăn) a fost o cântăreață și actriță siriană de origine egipteană. A migrat în Egipt în timpul copilăriei, iar familia să îl cunoștea pe compozitorul , astfel ea a cântat versurile compozitorilor Mohamed El Qasabgi și Zakariyya Ahmad. A mai cântat și compozițiile fratelui sau și pe cele scrise de Mohammed Abdel Wahab. Vocea să a fost una dintre
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
a nedreptăților. O altă contribuție la fundamentarea unei tradiții în materie de roman egiptean a fost adusă de Taha Hussein, prin opera "Al-Ayyam". Publicat în trei părți (în 1929, 1932 și, respectiv, 1967) , romanul ilustrează viața autorului, începând cu perioada copilăriei și încheindu-se la vârsta de 13 ani, când Hussein merge la Cairo pentru a studia la Al-Azhar . Autobiografia sa reprezintă, așadar, bildungsromanul unui copil orb, care trece prin diferite etape, devenind conștient de sine și de realitatea care îl
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
la mai puțin de un deceniu după nunta ei "Godey's" a scris: „Tradiția a decis, din epocile cele mai timpurii, că albul este cea mai potrivită nuanță, oricare ar fi materialul. Este un simbol al purității și al inocenței copilăriei și al inimii neîntinate pe care ea i-o cedează celui ales”. O gravură în lemn a familiei regale britanice cu bradul ei la Castelul Windsor a fost copiată în "Godey's" de sărbătoarea Crăciunului anului 1850. Gravura s-a
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
Tinker Bell, Băieții pierduți și alte creaturi și ființe locuiesc. Deși nu toți oamenii care vin în Țara de nicăieri încetează să crească, cel mai cunoscut rezident al ei a refuzat să crească și este adesea folosit ca metaforă pentru copilăria veșnică (și pentru caracterul copilăros), nemurire, si fugă de realitate. A fost introdusă pentru prima dată că "Țara de niciunde", în piesa de teatru "Peter Pan, sau Băiatul care a refuzat să crească" de scriitorul scoțian J. M. Barrie, pusă
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
Enescu îi mărturisea criticului muzical José Bruyr despre „Câmpia mea moldovenească, cu câmpuri de orz și de porumb, cu fâșii de vechi păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
criticului muzical José Bruyr despre „Câmpia mea moldovenească, cu câmpuri de orz și de porumb, cu fâșii de vechi păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
clasic al culturii românești îl reprezintă atitudinea sa față de folclorul țării” . Enescu nu a ajuns să aibă o viziune asupra naturii similară celei a poporului român prin împrumutarea expresiei și trăsăturilor melodiilor folclorice, ci dimpotrivă, similitudinea aceasta, formată încă din copilărie, l-a determinat pe compozitor să aleagă particularitățile melosului popular românesc. Tudor Ciortea afirma următoarele: „Cântecul satului nu e făurit pentru audiție, ci izvorăște din firea țăranului, care își cântă destinul amestecat în taina vieții lui de toate zilele. [...] Toate
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Symposium", Antigona Rădulescu spune că „elementele derivate din maniera de organizare sonoră tipică muzicii folclorice românești l-a ajutat pe compozitor în crearea unor similarități bazate pe înțelesuri similare exprimate într-un limbaj diferit.” Întoarcerea la viața și energia satului copilăriei implică în această suită, pe planul inspirației muzicale, reveniri la cântecul popular, folosit sub forma ideilor melodice în spiritul melosului popular. Nu întâmplător această lucrare, alături de "Sonata a III-a pentru pian și vioară" și de "Impresii din copilărie", constituie
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
satului copilăriei implică în această suită, pe planul inspirației muzicale, reveniri la cântecul popular, folosit sub forma ideilor melodice în spiritul melosului popular. Nu întâmplător această lucrare, alături de "Sonata a III-a pentru pian și vioară" și de "Impresii din copilărie", constituie creații explicit românești și puncte de sprijin ale creației lui Gerge Enescu, marcând trei etape din evoluția stilului enescian . Ele constituie puncte de plecare și de omogenizare a creației enesciene, prin sublinierea unor elemente românești integrate într-un limbaj
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
să fie mărturisite fără echivoc prin titluri sugestive. Prima oară, cu aproximativ 40 de ani înainte, Enescu a recurs la această soluție în "Poema română, op.1", iar mai apoi, pentru a treia și ultima dată, în "Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, op. 28", scrisă cu doi ani după terminarea suitei "Săteasca". Într-un articol despre Enescu, Ch. Adriane remarca structura organică a discursului enescian și elementele de programatism izvorâte din corelațiile muzicii cu natura. În lumina acestora
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
op. 28", scrisă cu doi ani după terminarea suitei "Săteasca". Într-un articol despre Enescu, Ch. Adriane remarca structura organică a discursului enescian și elementele de programatism izvorâte din corelațiile muzicii cu natura. În lumina acestora, "Săteasca", alături de "Impresii din copilărie" și "Poema română", reprezintă cazuri particulare de programatism declarat. Rechemarea clipelor tainice ale copilăriei denotă influența considerabilă pe care viziunea asupra naturii, formată în anii copilăriei, a avut-o asupra întregii creații enesciene. În gândirea tablourilor suitei Enescu s-a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Enescu, Ch. Adriane remarca structura organică a discursului enescian și elementele de programatism izvorâte din corelațiile muzicii cu natura. În lumina acestora, "Săteasca", alături de "Impresii din copilărie" și "Poema română", reprezintă cazuri particulare de programatism declarat. Rechemarea clipelor tainice ale copilăriei denotă influența considerabilă pe care viziunea asupra naturii, formată în anii copilăriei, a avut-o asupra întregii creații enesciene. În gândirea tablourilor suitei Enescu s-a dovedit a fi mai mult decât un peisagist muzical. Dincolo de descripția titlurilor, "Suita „Săteasca
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
programatism izvorâte din corelațiile muzicii cu natura. În lumina acestora, "Săteasca", alături de "Impresii din copilărie" și "Poema română", reprezintă cazuri particulare de programatism declarat. Rechemarea clipelor tainice ale copilăriei denotă influența considerabilă pe care viziunea asupra naturii, formată în anii copilăriei, a avut-o asupra întregii creații enesciene. În gândirea tablourilor suitei Enescu s-a dovedit a fi mai mult decât un peisagist muzical. Dincolo de descripția titlurilor, "Suita „Săteasca”" este o întrepătrundere de stări, muzicale afective și poetice, de o rară
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
titlurilor, "Suita „Săteasca”" este o întrepătrundere de stări, muzicale afective și poetice, de o rară sugestivitate plastică. Denumirea părților suitei este un indiciu semnificativ asupra conținutului programatic propriu fiecăruia dintre ele. În contrast cu mișcarea precedentă, al treilea tablou, " Vechea casă a copilăriei în asfințit - Păstor - Păsări călătoare" este centrul de maximă intensitate emoțională a suitei. Clemansa Liliana Firca spune în "Enescu, relevanța „secundarului”" că în această parte „intensitatea amintirii pare să inducă uneori compozitorului acea stare secundă, de „trăire în vis”, pe
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]