27,010 matches
-
frații au mari șanse să se formeze unul după celălalt, și să se crească unul pe celălalt. În cazul în care resursele materiale ale familiei sunt insuficiente, primul copil va avea sarcini asemănătoare cu cele ale părinților îngrijindu-se de gospodărie, dând ajutor la creșterea celorlalți copii și lucrând atunci când devine adult acesta numindu-se și copil parental oricare dintre copii din fratriile numeroase poate deveni parental, dar șansele cele mai mari le are primul. Rolul de copil parental poate fi
Psihologia familiei () [Corola-website/Science/312845_a_314174]
-
Așa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea, portul popular racovicean s-a caracterizat prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei proprii. La costumul femeiesc, piesele "de rezistență" au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, ""șurțele""(șorțurile) negre sau ""vinete"", în două sau trei foi, catrințele roșii, "românești" sau "oacheșe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și "ciucurei" în
Portul popular din comuna Racovița () [Corola-website/Science/312946_a_314275]
-
în perioada 1867-1868 când este menționat ca notar în Sadu și Apoldu de Jos. În cazul în care a fost fiul parohului local, a locuit în casa veche a locuitorului Iordan Ionuș, o altă proprietate a sa constituind-o actuala gospodărie a lui Rusu Mihai de pe "Ulița Donului". Unul din urmașii săi, Ioan, cunoscut în sat sub numele de Nițu, în 1912 avea gradul de căpitan-locotenent în cadrul Regimentului nr.29 artilerie de câmp cu garnizoana în Iaroslav, iar mai apoi pe
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
3 octombrie 1922 - 14 februarie 1939, străduindu-se pentru reactivarea acestuia. Ca membru al "Reuniunii agricole județene române" precum și al "Reuniunii agricole sătești transilvane", a militat prin exemplu personal pentru o agricultură rațională, intensivă, pentru îmbunătățirea soiurilor de animale din gospodăriile sătenilor, pentru folosirea uneltelor agricole perfecționate, pentru cultivarea plantelor tehnice etc. Tot în acest context se înscrie și activitatea sa ca membru în comitetul de conducere al băncii "Suru" din Racovița, ca președinte al Composesoratului de pădure "Braniștea" etc. Nu
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Ciorăști este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Ciorăști (reședința), Codrești, Mihălceni, Salcia Nouă, Salcia Veche, Satu Nou și Spătăreasa. În comună sunt 2038 gospodării cu 1974 locuințe și trăiesc 3150 de locuitori. În satele comunei funcționează 2 școli și 2 grădinițe. Principalele îndeletniciri ale locuitorilor sunt cultivarea cerealelor, creșterea vitelor și legumicultura. Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județele și , pe
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
legume. Pe terasele mai înalte viile au fost prezenți mai preponderent, fapt atestat și de numele locului ("Kishegyszőlő", în ). Aspectul agricol al Dâmbului îl arată faptul, că strada care a traversat cartierul se numea "Városmajor", ceeace în limba română înseamnă gospodăriile orașului. În 1912 primăria sub conducerea lui Dr. György Bernády a decis ca denumirea străzii să poarte numele lui omului politic Dániel Irányi, care a jucat un rol important atât în Revoluția și Războiul de Independență Maghiară din 1848-49, cât
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
pluviale din zonă. Pânza freatică este bine reprezentată prin numeroase fântânițe, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Fântânița Grancii”, „Fântânița Neamțului”, „Fântânița Boarului”, „Fântânița lu Breteșan”, „Fântânița Călugărului” și „Fântânița lu Pătru Micului”. În sat fântânile se găsesc în fiecare gospodărie, cea mai adâncă fiind în curtea lui Ioan Mihăila situată „În Deal”. Valea Lupului este afluent de dreapta al Râului Racovița (Valea). În lunca Oltului se întâlnesc soluri hidromorfe, lăcoviști și semilăcoviști iar peste Olt, în hotarul numit „Brătanu”, predomină
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
ovăz), tehnice și textile ( sfecla de zahăr (în perioada comunistă), cânepa) și cultura cartofului. În zootehnie, s-a remarcat în trecut creșterea boilor și a bivolilor, aceștia din urmă fiind înlocuiți la sfârșitul secolului al XX-lea de vite. În gospodăriile locuitorilor se regăsesc păsările, caii, porcii și într-o masură mult redusă oile, caprele și măgarii. Din cauza că grădinile locuitorilor aflate în vatra satului sunt de mărime relativ mică, pomicultura este prezentă mai ales în livezile particulare din extravilan, viticultura
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
care le exploatează. Comerțul s-a desfășurat dintotdeauna prin intermediul magazinelor din sat, numite în trecut ""bolte"", prin intermediul târgurilor din sat și din localitățile învecinate. Necesarul de carne, racovicenii l-au asigurat întotdeauna prin sacrificarea păsărilor sau a animalelor mici din gospodăriile propri, în trecut au funcționat și câteva măcelării private numite local "fleșării", care vindeau carnea adesea pe datorie și la preț mic. Comețul ambulant a fost și este reprezentat de olarii din părțile secuiești, ciubărarii și grecii cu mărunțișuri, mărginenii
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
timpuri și până în prima jumătate a secolului al XX-lea, după care, ca efect direct al "colectivizării agriculturii", până la sfârșitul secolului al XX-lea ea a decăzut simțitor având un ușor reviriment o dată cu căderea comunismului. De-a lungul timpului în gospodăriile satului oamenii s-au ocupat cu: O sinteză a numărului de animale crescut de-a lungul anilor în Racovița, se poate observa în tabelul următor: [[Pomicultura]]. Deși încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea în sat sunt consemnate grădini întinse
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
bovine]] și 209 [[porc]]i. [[Fișier:Magazinul si Restaurantul central din Racovita, Sibiu.jpg|right|thumb|350px|Magazinul central și "Crâșma" satului]] [[Economie|Economia]] [[feudal]]ă de tip închis care a caracterizat [[sat]]ul tradițional, a determinat producerea în cadrul fiecărei gospodării a majorității [[produs]]elor necesare traiului. Foarte rar se apela la produse ""din afară"", care se procurau din: Produsele necesare ce nu puteau fi confecționate în gospodăriile proprii, racovicenii le procurau pe [[Ban (monedă)|bani]], [[cereale]], [[aliment]]e sau furaje
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
tip închis care a caracterizat [[sat]]ul tradițional, a determinat producerea în cadrul fiecărei gospodării a majorității [[produs]]elor necesare traiului. Foarte rar se apela la produse ""din afară"", care se procurau din: Produsele necesare ce nu puteau fi confecționate în gospodăriile proprii, racovicenii le procurau pe [[Ban (monedă)|bani]], [[cereale]], [[aliment]]e sau furaje, pe ""zdrențe"" în sistem de [[troc]] în cazul [[Comerț ambulant|comerțului ambulant]]. În trecut, racovicenii n-au cunoscut o viață economică atât de prosperă, generatoare de produse
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
racovicenii le procurau pe [[Ban (monedă)|bani]], [[cereale]], [[aliment]]e sau furaje, pe ""zdrențe"" în sistem de [[troc]] în cazul [[Comerț ambulant|comerțului ambulant]]. În trecut, racovicenii n-au cunoscut o viață economică atât de prosperă, generatoare de produse în gospodăriile proprii astfel încât să existe un surplus destinat vânzării. În mod frecvent se vindeau doar [[lemn]]e de [[foc]], [[Scoarță (țesut)|scoarță]] de [[arin]]e, [[Vacă|vite]], [[fruct]]e de pădure, furaje și mai rar [[Pasăre|păsări]] și ouă, lapte, fructe
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
Ștefan Hajdu de Racovița, a cărui moșie era delimitată de „Ulița Donului”, vale și „Hudița Piști”, și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii cum au fost: Bánffy, Bethlen, Bornemisa, Lázar, Toröczkai, Vaida. Din documentele istorice, precum și din tradiția
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de unde au venit, cum ar fi: Arpășan — din satul Arpașu de Sus sau de Jos; Buciumean — din Bucium; Comănean — la Comăna; Fogoroș — la Făgăraș; Mărginean — la Mărgineni etc. Toți acești noi veniți în calitate de grăniceri au fost împroprietăriți cu sesiile și gospodăriile celor expulzați sau fugiți. Cu toate avantajele derivate din statutul de grănicer, racovicenii nu s-au adaptat ușor la rigorile militare ce trebuiau a fi respectate. În plus s-au confruntat și cu abuzuri de ordin religios, precum și de altă
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
războaielor napoleoniene, în lupta de la Monte Zuello din Italia, a căzut grănicerul Dumitru Stoichița și în 1813 grănicerul Ioan Stoica. O statistică a companiei din 1828 consemnează 150 de case de grăniceri, locuite de 451 bărbați și 461 femei. În gospodăriile lor aceștia aveau 103 cai, 345 de boi, 330 de vaci, 520 de oi, 121 de capre, 390 de porci, 58 de stupi și 22 de cazane de fiert țuică. Cu 22 de ani mai târziu, în 1850, erau 300
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Nicolae Todea. Din actele întocmite cu acest prilej rezultă că populația satului era de 1166 oameni dintre care 573 de bărbați și 593 de femei, dintre care existau 109 grăniceri și 52 de invalizi. De asemenea, în sat existau 215 gospodării ale grănicerilor și 28 ale jelerilor, 134 de șuri și 151 de grajduri, 759 de capete de „"vite mari"”, dintre care 123 de cai, 229 de boi, 407 vaci, dintre care doar 6 pentru jug. În plus mai erau 519
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
dată în posesia sașilor din Bradu, care au fost deportați în Rusia. Bucuria celor împroprietăriți a fost însă de scurtă durată, deoarece ei au fost primii care au fost obligați să se înscrie după doar cinci ani, în 1950, în Gospodăria Agricolă Colectivă (G.A.C.). Alegerile din 19 noiembrie 1946 când Partidul Comunist Român și-a legitimat guvernarea „câștigându-le” cu un procentaj de 79,86%. Desfășurarea alegerilor din 19 noiembrie 1946 în Racovița, după relatarea unui martor ocular: Următorii ani
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Transpunerea în practică a acestei hotărâri în Racovița a fost dusă la îndeplinire cu ajutorul Miliției și Securității, cu toate că prin configurația și structura sa, hotarul satului nu se preta la așa ceva. Astfel în data de 16 iulie 1950 s-a înființat Gospodăria Agricolă Colectivă „23 August 1944”, din care au făcut parte, la început, 52 de familii de țărani săraci și 71 de familii de țărani mijlocași. Colhozul (sau "Colectivul") nou înființat, așa cum a fost denumit de către localnici până la desființarea „gospodăriei” în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
înființat Gospodăria Agricolă Colectivă „23 August 1944”, din care au făcut parte, la început, 52 de familii de țărani săraci și 71 de familii de țărani mijlocași. Colhozul (sau "Colectivul") nou înființat, așa cum a fost denumit de către localnici până la desființarea „gospodăriei” în 1989, era patronat de fabrica textilă „11 Iunie” din Cisnădie și a avut la înființare doar 3 vaci, 6 boi și 18 cai, iar ca unelte agricole: „22 de pluguri reformate și 33 grape stricate”. Înființarea "Colectivului" a generat
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
6 boi și 18 cai, iar ca unelte agricole: „22 de pluguri reformate și 33 grape stricate”. Înființarea "Colectivului" a generat mari tensiuni sociale în sat. Mulți locuitori, de teama de a nu fi înscriși cu forța, și-au părăsit gospodăriile și s-au ascuns pe „Valea Lupului” și prin „Racovicioară”, familiile ducându-le pe furiș mâncare cu „"straița"” sau cu „"țâchirea"”. "Colectivul" a primit la înființare, prin expropiere, întreaga gospodărie a lui Petru Florianu (Pătruț) precum și proprietățile sale agricole: „"Mestecănișul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de a nu fi înscriși cu forța, și-au părăsit gospodăriile și s-au ascuns pe „Valea Lupului” și prin „Racovicioară”, familiile ducându-le pe furiș mâncare cu „"straița"” sau cu „"țâchirea"”. "Colectivul" a primit la înființare, prin expropiere, întreaga gospodărie a lui Petru Florianu (Pătruț) precum și proprietățile sale agricole: „"Mestecănișul"” și locul de „"Peste Olt"”. Fiind terenuri foarte bune, "Colectivul" a obținut din primii ani recolte superioare față de „"particulari"” (cei neînscriși), generând în felul acesta „modele” demn de urmat. Astfel
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
alăturată o suprafață de teren din hotarul numit „La Păr” spre cel numit „La Țigănușu'”. În acest cvartal se urmărea construirea a 45 de „apartamente convenționale” (duplexuri) destinate pentru cei circa 150 de locuitori de pe „Vale-n Jos” a căror gospodării situate în aval de „Hudița lu' Crișănuț” erau amenințate pe atunci cu inundații ale Oltului. A doua zonă proiectată viza grădinile locuitorilor de pe „Ulița a Mare” începând cu cea a lui Virgil Farcaș și până la cea a lui Valeriu Ivan
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a lui Virgil Farcaș și până la cea a lui Valeriu Ivan precum și a celor de pe „Vale'n Jos” de la Gheorghe Dan și sfârșind cu cea a lui Gheorghe Căbunea. A treia zonă urma să apară numai pe seama restrângerii suprafețelor unor gospodării situate pe ambele părți ale „Hudiții Piștii”, a altora din „Bălți” precum și a celor de pe „Vale'n Sus” de la Iosif Lungu până la ce a lui Ioan Brudar. Noile cartiere urmau să fie prevăzute cu rețele stradale în lungime de 1
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a lui Ioan Brudar. Noile cartiere urmau să fie prevăzute cu rețele stradale în lungime de 1,8 km asfaltate, cu carosabil de 3,5m, cu rețele electrice și iluminat public precum și cu altele de apă potabilă, canalizare etc. Noile gospodării nu aveau prevăzute fântâni propri ci doar publice, pe stradă, amplasate la 100 m una de alta, dublate și de hidranți de incendiu. La capitolul „Construcții noi” se prevedeau: un dispensar, un bloc de locuințe(P+3) cu 12 apartamente
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]