28,530 matches
-
pusă în discuție, în principal de către social-democrați. Întrucât șeful statului era țarul Rusiei, nu era clar cine era șeful executivului Finlandei după revoluție. Parlamentul, controlat de social-democrați, a adoptat așa-numita Lege a Puterii prin care și-a asumat autoritatea supremă în stat. Legea a fost respinsă de Guvernul Provizoriu Rus și de partidele de dreapta din Finlanda. Guvernul Provizoriu a dizolvat unilateral parlamentul, ceea ce social-democrații au considerat a fi ilegal, conform Legii Puterii. S-au ținut noi alegeri, în care
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
și câteva numiri. Pentru alegerea președintelui se țin alegeri prin vot direct, într-unul sau două tururi; mandatele sunt de șase ani și pot fi maxim două pentru o persoană. Parlamentul finlandez unicameral, cu 200 de membri, exercită autoritatea legislativă supremă. El poate modifica Constituția și legile ordinare, poate demite guvernul, și poate trece peste vetoul prezidențial. Legile sale nu sunt supuse revizuirilor juridice; constituționalitatea noilor legi se evaluează de Comisia pentru Drept Constituțioanl a Parlamentului. Parlamentul se alege pe un
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
administrația publică. Legislația finlandeză este bazată pe codurile suedeze și, în sens mai larg, pe legislația romană. Sistemul de instanțe pentru jurisdicțiile civilă și penală este format din instanțe locale ("käräjäoikeus", "tingsrätt"), curți de apel regionale ("hovioikeus", "hovrätt"), și Curtea Supremă ("korkein oikeus", "högsta domstolen"). Ramura administrativă a aparatului de justiție constă din instanțe de contencios administrativ ("hallinto-oikeus", "förvaltningsdomstol") și Curtea Supremă de Contencios Administrativ ("korkein hallinto-oikeus", "högsta förvaltningsdomstolen"). Pe lângă instanțele ordinare, există câteva instanțe speciale în anumite ramuri ale administrației
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
jurisdicțiile civilă și penală este format din instanțe locale ("käräjäoikeus", "tingsrätt"), curți de apel regionale ("hovioikeus", "hovrätt"), și Curtea Supremă ("korkein oikeus", "högsta domstolen"). Ramura administrativă a aparatului de justiție constă din instanțe de contencios administrativ ("hallinto-oikeus", "förvaltningsdomstol") și Curtea Supremă de Contencios Administrativ ("korkein hallinto-oikeus", "högsta förvaltningsdomstolen"). Pe lângă instanțele ordinare, există câteva instanțe speciale în anumite ramuri ale administrației. Există și o instanță dedicată judecării proceselor penale în care sunt implicați oficiali de rang înalt. Circa 92% din locuitori au
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
următoarele "țări": Revala, Harjumaa, Saaremaa, Hiiumaa, Läänemaa, Alempois, Sakala, Ugandi, Jogentagana, Soopoolitse, Vaiga, Mõhu, Nurmekund, Järvamaa și Virumaa. Estonia și-a păstrat religia păgână, centrată în jurul unei zeități denumite Tharapita. Cronica lui Henric din Livonia menționează pe Tharapita ca zeu suprem al oeselienilor (locuitori ai insulei Saaremaa), și ca fiind cunoscut și triburilor vironiene din nordul Estoniei. Oeselienii (în , singular: "saarlane") erau un subgrup etnic al estonilor, ce locuiau pe insula Saaremaa (în ; în ; în ), o insulă aparținând astăzi Estoniei, în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
principal lingouri și monede de argint. Prin comparație cu vecinii săi, Saaremaa deține cele mai bogate descoperiri arheologice de tezaure vikinge după regiunea Gotland din Suedia. Aceasta sugerează că Estonia constituia o țară importantă de tranzit în epoca vikingilor. Zeul suprem al oeselienilor, după cum a fost descris de Henric din Livonia, se numea Tharapita. Conform legendei din cronică, Tharapita s-ar fi născut pe un munte împădurit din Virumaa (în ), pe Estonia continentală, de unde a zburat pe Oesel (Saaremaa). Numele de
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
și de a decide asupra angajării de credite de către guvern. Riigikogu numește mai mulți oficiali ai statului, inclusiv președintele. Riigikogu numește și, la propunerea președintelui, pe președintele Curții Naționale, pe președintele Comisiei Băncii Estoniei, pe Auditorul General și pe comandantul suprem al Forțelor de Apărare. Membrii Riigikogu-ului au dreptul de a cere explicații de la guvern și de la miniștri. Membrii parlamentului pot astfel să supervizeze activitatea executivului. Guvernul Estoniei (în ), ramura executivă, este formată din primul ministru al Estoniei, nominalizat de președinte
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Reporteri Fără Frontiere a clasat Estonia pe locul 6 din 175 de țări după Indicele Libertății Presei. În primul raport al Indicelui Libertății Statelor Lumii, Estonia s-a clasat pe primul loc din 159 de țări. Conform Constituției (în ), puterea supremă în stat este în mâinile poporului eston. Acesta își exercită puterea supremă prin alegerile legislative, la care participă cetățenii cu drept de vot. Instanța judecătorească supremă este Curtea Supremă a Estoniei, „Riigikohus”, cu 19 judecători. Președintele Curții Supreme este numit
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
țări după Indicele Libertății Presei. În primul raport al Indicelui Libertății Statelor Lumii, Estonia s-a clasat pe primul loc din 159 de țări. Conform Constituției (în ), puterea supremă în stat este în mâinile poporului eston. Acesta își exercită puterea supremă prin alegerile legislative, la care participă cetățenii cu drept de vot. Instanța judecătorească supremă este Curtea Supremă a Estoniei, „Riigikohus”, cu 19 judecători. Președintele Curții Supreme este numit de parlament pe un mandat de nouă ani la propunerea președintelui țării
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
s-a clasat pe primul loc din 159 de țări. Conform Constituției (în ), puterea supremă în stat este în mâinile poporului eston. Acesta își exercită puterea supremă prin alegerile legislative, la care participă cetățenii cu drept de vot. Instanța judecătorească supremă este Curtea Supremă a Estoniei, „Riigikohus”, cu 19 judecători. Președintele Curții Supreme este numit de parlament pe un mandat de nouă ani la propunerea președintelui țării. Oficial, șeful de stat este președintele Estoniei, care promulgă legile adoptate de Riigikogu, având
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
pe primul loc din 159 de țări. Conform Constituției (în ), puterea supremă în stat este în mâinile poporului eston. Acesta își exercită puterea supremă prin alegerile legislative, la care participă cetățenii cu drept de vot. Instanța judecătorească supremă este Curtea Supremă a Estoniei, „Riigikohus”, cu 19 judecători. Președintele Curții Supreme este numit de parlament pe un mandat de nouă ani la propunerea președintelui țării. Oficial, șeful de stat este președintele Estoniei, care promulgă legile adoptate de Riigikogu, având astfel dreptul de
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
în ), puterea supremă în stat este în mâinile poporului eston. Acesta își exercită puterea supremă prin alegerile legislative, la care participă cetățenii cu drept de vot. Instanța judecătorească supremă este Curtea Supremă a Estoniei, „Riigikohus”, cu 19 judecători. Președintele Curții Supreme este numit de parlament pe un mandat de nouă ani la propunerea președintelui țării. Oficial, șeful de stat este președintele Estoniei, care promulgă legile adoptate de Riigikogu, având astfel dreptul de a le trimite înapoi în Parlament și de a
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
au luat mai târziu denumirea de Răcăuți. Moșiile Borzești și o parte din Negoiești, Onești, Costești, Pătrășcani și Rădeana, se aflau în stăpânirea particulară a lui Ștefan cel Mare. Domnul, pe baza dreptului de „dominium eminens” (termen latin denumind dreptul suprem de stăpânire asupra pământului țării, exercitat de domn), era considerat stăpân pe teritoriul întregii țări, având la dispoziția sa, atât domeniul public, cât și proprietatea personală, moștenită sau cumpărată. În anul 1950 satul Cerchezești-Lahovari, de lângă satul Borzești, cu 59 de
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
ca unele dintre puținele locuri unde in Dacia se practica, printre soldații legionari romani, misterele cultului (cu dedicație militară) a lui Jupiter Dolichețianul (la origine un zeu oriental, inclus in Panteonul roman, adorat pe teritoriul Siriei de astăzi ca zeul suprem Baal al Cerului și al Furtunei [I(ovi) O (ptimo) M (aximo) S(abazio) ]). Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a III-a "Campestris", pe care cercetători francezi o asociază miticei
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
România. Tot în 1894, (pînă în 1948) își deschide porțile Institutul "Sfânta Maria", școală particulară de elită pentru fete din buna societate, condusă de călugărițele romano-catolice ale ordinului Mary Ward, cunoscut și sub numele de "Domnișoarele engleze". În 1895, Comitetul Suprem Macedonean care urmărea susținerea revendicărilor bulgare în Macedonia, deschide o filială la Turnu-Severin. In 1897 este înființată societatea muzicală "Doina" condusă de Ion Ștefan Paulian. 1898 este anul în care este inaugurat Liceul Comercial (Școala Comercială Elementară) înființată în 1898
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
18.000. Între măsurile luate se numără și faptul că pe termen nelimitat toți elevii din Colegiul Reformat au fost trimiși acasă, iar preoții catolici au făcut spovedania numai prin geam pentru credincioșii din fața clădirii. În anul 1754 sediul Tribunalului Suprem al Transilvaniei a fost mutat de la Mediaș la Târgu Mureș, unde inițial a funcționat în clădirea veche a primăriei din Piața Mare, astăzi Piața Trandafirilor. Instituția, abia în 1826 a fost mutată în Palatul Kendeffy din strada Bolyai, în actualul
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Constantinopolului, cu atribuții largi, cupand un loc înalt în ierarhia imperială. Funcția de prefect al Constantinopolului a fost menționată prima oară în 359, funcție preluată după cea de la Roma. Ulterior, s-a îndepărtat de modelul roman, titularul ei reprezentând autoritatea supremă în capitală după basileu, conform codurilor de legi. În Ecloga lui Leon al III-lea se menționează că eparhul era cel mai puternic în oraș după basileu, iar în Basilicalele lui Leon al VI-lea Înțeleptul se subliniază că toate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fiind eretic. Era obligat să semneze că va renunță la monofizism. În timpul dinastiei macedonene, nu mai era recunoscut pe tron decât cel care organiza ceremonia de încoronare ce se desfășura la Biserica Sf. Sofia din secolul VIII. Împăratul era comandantul suprem al armatei, avea atribuții legislative, era protectorul bisericii și avea o putere absolută, teoretic. În practică însă, erau o serie de factori ce limitau puterea imperială, împăratul fiind reprezentantul unei grupări care ajungea pe tronul imperial și trebuia să țină
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
declarați, uneori, sfinți creștini, cum s-a întâmplat cu Constantin și mama sa Elena. Încoronarea împăratului era forma religioasă prin care se consfințea autoritatea sa de locțiitor pe pământ al lui Dumnezeu. Ca "imperator" roman, el rămâne legislator și comandant suprem al armatei; ca "basileu" el este, asemenea monarhilor orientali, autocrat; iar în calitatea sa de șef al unui imperiu creștin, el este reprezentantul lui Dumnezeu, "isapostolos" (titlu cu care a fost învestit Constantin de Primul conciliu de la Niceea), adică egal
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
imperial. Doctrina politică bizantină îl prezenta deci pe împărat ca pe o divinitate terestră; ca atare, prerogativele lui se extind și în viața Bisericii. Dar funcția cea mai importantă a împăratului era cea administrativă, legislativă și judecătorească. Legislator și judecător suprem, voința sa avea valoare de lege. În exercitarea acestei funcții suveranul nu era limitat decât de o forță: conștiința tradiției, a respectării tradițiilor juridice, a dreptului roman. Efectiv, începând chiar cu Constantin cel Mare împăratul guverna prin intermediul unui aparat politico-administrativ
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
începând chiar cu Constantin cel Mare împăratul guverna prin intermediul unui aparat politico-administrativ având competențe precise. În cadrul acestuia, personajul cel mai important după împărat era "praefectus praetori", care avea facultatea de a controla și dispune în toate domeniile vieții economice. Comanda supremă a armatei o avea împăratul, în subordinea căruia era (până la începutul sec. VII) un "magister militum" pentru trupele din Occident, și un altul, pentru cele din Orient. Sub conducerea împăratului, patru miniștri conduceau politica internă și externă. Poziția preeminentă o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cu cadouri din partea basileului, la anumite ocazii. Îndatorirea principală a oricărui funcționar era să execute hotărârile împăratului sau să vegheze ca acestea să fie executate. Începând din sec. VI, în unele provincii înalții demnitari dețineau în același timp și autoritatea supremă civilă și cea militară. Aceasta era situația "strategului", în sistemul "themelor" instaurat în sec. VII; sau a "exarhului", locțiitor cu depline puteri al împăratului, după înființarea (la sfârșitul sec. VI) a celor două exarhate, din Italia (cu sediul la Ravenna
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a durat din 301 până în anul 400. În Occident, prima parte a secolului a fost modelată de Constantin I, care a devenit primul Împărat Roman care s-a convertit la creștinism. Și-a câștigat controlul suprem asupra întregului imperiu după îndepărtarea rivalului său, Maxentiu, și s-a remarcat pentru construirea unei singure capitale din 330 numită Nova Roma (Noua Romă), mai târziu a fost redenumită Constantinopol, în onoarea lui. Ultimul împărat care a controlat întregul imperiu
Secolul al IV-lea () [Corola-website/Science/296777_a_298106]
-
și uns rege de patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”. Regele Mihai I, în calitate de mareșal și comandant suprem al armatei române, a fost decorat prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
6 septembrie 1940. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”. Regele Mihai I, în calitate de mareșal și comandant suprem al armatei române, a fost decorat prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind singurul deținător în această situație, alături de mareșalul Ion Antonescu. În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]