27,401 matches
-
formată dintr-un ansamblu de aparate și utilaje care pregătesc reactanții, îi transformă în produsul dorit și prelucrează în aval de reactor produsele de reacție (separări, purificări, condiționări etc.). In acest ansamblu, elementul esențial și caracteristic este reactorul chimic, spațiul organizat adecvat pentru desfășurarea optimă a reacțiilor chimice și proceselor fizice. Fenomenele care au loc în reactorul chimic vor fi analizate sub denumirea generală de proces chimic. Procesul chimic cuprinde pe lângă reacțiile chimice și fenomenele fizice cu care acestea interacționează: transferul
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
sistem electoral majoritar sau de reprezentare propoțională pentru alegerile parlamentare - o soluție foarte frecventă în America Latina (v. Diamond, 1996 și Jones, 1995); ea poate fi, de asemenea, rezultatul unui sistem multipartid extrem de heterogen și al unui partid dominant, dar slab organizat, cu un lider puternic și cu o societate care poate fi controlată (sau aproape controlată) în sectoarele principale. Democrația puternic majoritară se naște din: combinația instituțiilor prezidențiale cu sistemul electoral majoritar din semi-prezidențialism, din semi-parlamentarismul alăturat unui sistem electoral majoritar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
posibilitatea de a accede la guvernare. Există, așadar, mai multe partide dintre care unul rămâne dominant-hegemon în alegerile semi-competitive și în cadrul căruia se poate observa un anumit grad de competiție reală între candidații din interiorul partidului. Celelalte partide sunt slab organizate, cu o apariție sau reapariție recentă și cu un electorat restrâns. Se conturează un grad minim de participare reală, dar foarte limitat, și, de obicei, caracteristic perioadei electorale. De multe ori, o lege electorală, puternic distorsionată, contribuie la menținerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democrației organice" sunt descoperite, mai ales, în proiectul liderilor autoritari care țintesc să-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta, în acest tip de regim se găsesc partide unice, organizate, uneori extrem de importante în mecanica regimului. În sfârșit, trebuie amintită diferența dintre corporatismul "inclus" și cel "exclus" [cf. Stepan, 1978]. În primul caz, obiectivul guvernanților este cel de a menține un echilibru stat-societate (garantat de politici directe care să includă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
populiste sunt marcate de prezența unui lider carismatic și de un raport nemijlocit (organizațional) între lider și mase. Tipul de participare rezultat nu este nici autonom, nici spontan; el configurează, mai degrabă, forme de mobilizare ale grupurilor populare mai puțin organizate. Ideologia nu este precis formulată; ea se referă mai curând la valori, adesea vagi și ambigue, cu puternice deosebiri de la o țară la alta. Totuși, există două constante: accentul pus pe voința populară, îndreptată către dreptate și moralitate, și importanța
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
În primul rând, există posibilitatea ca anumite părți din coaliția dominantă să se detașeze de regim, asumându-și poziții de "dezangajare" și, eventual, chiar de opoziție activă. În al doilea rând, unele grupuri, anterior indecise sau indiferente - de exemplu, grupuri organizate aparținând în principal claselor de mijloc -, trec la opoziția activă față de regim, îngroșând rândurile celor mai înverșunați actori din opoziție (pe care regimul nu a reușit niciodată să-i elimine complet). Pot apărea și diferite mișcări organizate împotriva regimului autoritar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regională). Există alte două elemente definitorii ale instaurării democrației, strâns legate între ele și dependente de dimensiunea coaliției fondatoare. Pe de-o parte este necesar a vedea dacă și ce forțe politice sunt mai mult sau mai puțin prezente sau organizate atunci când începe tranziția și, apoi, instaurarea. În cazul în care conflictul de clasă, și anume conflictul "dreapta-stânga", mai răspândit și mai relevant decât altele, este necesar a identifica actorii "plasați" în spectrul politic, ca protagoniști sau parteneri activi ai acordurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
conflictul de clasă, și anume conflictul "dreapta-stânga", mai răspândit și mai relevant decât altele, este necesar a identifica actorii "plasați" în spectrul politic, ca protagoniști sau parteneri activi ai acordurilor menționate. Pot exista cazuri în care sunt prezenți și bine organizați actorii de stânga, dar nu și cei de dreapta. Din punctul de vedere al succesului instaurării și consolidării democrației, cea mai favorabilă este situația în care în proces sunt activi (deopotrivă) actori de dreapta și de stânga. Elitele joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să fie numită redemocratizare. Cu alte cuvinte, se impune un termen specific pentru a indica că, într-o țară, a existat o liberal-democrație de masă, caracterizată prin libertăți civile, sufragiu universal masculin, partide de masa - mai mult sau mai puțin organizate, sindicate, și asociații. Cu alte cuvinte, având durată și intensitate diferite, existată experiențe de politizare a participării colective, de participare la alegerile electorale și politice (la nivel local și național), de apărare a intereselor prin intermediul organizațiilor, de inițiere a unor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la fel de democratic. Al doilea element constă în "distrugerea" societății civile și a identităților politice și sociale existente anterior; regimul autoritar realizează acest lucru fie prin mobilizarea tuturor structurilor, cum ar fi partidul unic, fie printr-o operă de represiune sistematică, organizată, de suprimare a adversarilor, activi sau pasivi, reali sau potențiali. Acest element devine relevant pentru instaurare, deoarece face mai dificile problematica activării societății civile (în vidul care se crează în urma prăbușirii statului autoritar) și construirea de noi entități sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai dificile problematica activării societății civile (în vidul care se crează în urma prăbușirii statului autoritar) și construirea de noi entități sociale și politice. Pentru o perioadă de timp (mai mare sau mai mică) poate rămâne o societate civilă slabă, prost organizată, lipsită de solidaritate și de coeziune. Despre importanța duratei regimului autoritar ca intervenție variabilă, ne limitam aici doar la o aminti. Motivele pentru căderea sau schimbarea, mai mult sau mai puțin treptată, a regimului autoritar anterior, reprezintă o altă macro-variabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este evidențiată importanța politicilor de democratizare a țărilor occidentale. Figura 4.4. Factori explicativi ai instaurării democratice Trebuie să se ia în considerare și gradul de organizare a opoziției în timpul regimului autoritar. O opoziție democrată, mai mult sau mai puțin organizată, prezentă în ultima etapă autoritară, determină o diferență uriașă pentru instaurare. Atunci când aceasta este organizată, partidele care formează opoziția pot ocupa imediat spațiul politic creat de liberalizare în fazele inițiale ale tranziției și ale instaurării. Acest lucru implică posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
supraviețuire a unui regim, fie el democratic sau autoritar, este Przeworski (1986: 50). Ca și acesta, Di Palma (1990: 144) susține că legitimitatea "nu este nici condiție și nici consecință necesare consolidării". Dar, apoi, primul autor se referă la "consensul organizat" (Przeworski, 1986: 53), iar al doilea la "construirea acordului democratic", ca formă de consens, obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
strategie menită să convingă militarii, în primul rând, să accepte noul aranjament politic și, apoi, să rămână în cazărmi. În toate consolidările, în ciuda sectoarelor publice mari, foarte importante în acest proces, grupurile private de afaceri, mai mult sau mai puțin organizate, trebuie să accepte instituțiile existente. Sunt capabile de aceasta atitudine dacă își vor vedea interesele garantate pe deplin sau, cel puțin, dacă vor găsi mari oportunități de a-și proteja acele interese, fie direct, prin organismele executive și legislative (în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
grupuri de interese neorganizate, dar mereu apărate de elitele active, cum ar fi companiile private mici și mari, intelectualii sau chiar indivizi implicați în relații clientelare. Legăturile dintre guvern și elitele de partid pe care acesta le include cu interesele organizate pot fi regăsite într-un sistem corporativ 42. 2) În ce privește clientelismul există deja o literatură amplă (Morlino, 1998, cap. 4). Este ușor de intuit cum clientelismul, specific anumitor contexte culturale și sociale, îi face pe anumiți indivizi, neorganizați și neprotejați
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pozițiile disponibile fiind acoperite prin nominalizările de partid. Al doilea scenariu, total diferit de primul, poate fi considerat unul de neutralitate, care nu prevede o dependență clară între grupuri și partide. Interesele de grup sunt mai mult sau mai puțin organizate și active politic, dar au propriile resurse, sociale și economice. În mod similar, partidele au propriile lor baze, autonome, de putere, și păstrează controlul asupra adoptării deciziilor (care rezidă, în principal, în oportunitățile oferite de normele sistemului democratic elitelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de televiziune independente, un "țesut" social bogat în asociații (mai mult sau mai puțin organizate). În această situație, raportul cu elitele partidului va fi unul de neutralitate sau chiar de acces direct. În mod contrar, dacă societatea civilă este slab organizată și nu dispune de resurse independente, atunci cel mai probabil scenariu este cel de dominio. Organizația de partid, clientelismul, formele de corporatism și gatekeeping-ul de partid, sub diferite forme, sunt așadar "ancore" principale care se pot suprapune, amplificând procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
principal (Morlino, 1998, cap. 4), în timp ce "ancorele" rămase își asumă un rol secundar. Observații asemănătoare se pot face și cu privire la Grecia, deși în această țară conotația clientelară este, de asemenea, personalizată (adică modul în care partidele au fost create și organizate evidențiază o puternică componentă carismatică), în timp ce alte "ancore" rămân la un nivel inferior. În Spania, slaba organizație de partid este echilibrată de neutralitatea relativă a grupurilor de interese și diversele acorduri corporative încheiate pe parcursul perioadei studiate, conduse de elitele politice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o așa măsură încât grupurile (sau partidele) neloiale sau ostile regimului devin o minoritate nesemnificativă. Sunt situații în care este atinsă legitimitatea inclusivă. În aceste condiții, consolidarea democrației ar putea apărea în absența unor partide dominante sau, cel puțin, bine organizate. Prezența sau absența partidelor bine organizate pot avea un impact major asupra unui anumit proces de consolidare, precum și asupra unor caracteristici specifice democrației consolidate în urma acestui proces. Pasul ce succede instaurării unui nou regim democratic caracterizat prin legitimarea inclusivă (ce
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
proces la sfârșitul căruia statul (aparatul birocratic în sens general) are un rol predominant. Mai simplu, putem vorbi de o consolidare prin intermediul statului. A doua situație potențială (marcat pe această coloana) presupune că legitimarea inclusivă, care, în absența partidelor bine organizate (capabile să controleze societatea civilă) se bazează pe prezența unei societăți civile relativ autonome. Așa cum am afirmat deja, în aceste circumstanțe, elitele politice pot juca un rol-cheie în asigurarea legitimității noilor instituții democratice și în sprijinirea procesului de consolidare democratică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o consolidare substanțială a regimului, diverse "ancore" indicate mai sus devenind indispensabile pentru atingerea acelui obiectiv. Este cazul Italiei, unde s-a atins doar o legitimitate limitată sau exclusivă, în timp ce dominația de partid a caracterizat raportul cu grupurile de interese, organizate și neorganizate. Procesul de consolidare italian este, așadar, o consolidare prin intermediul partidelor politice. Într-un efort de a acapara puterea, partidele caută să obțină sprijinul diverselor sectoare ale societății civile, dezvoltând, printre altele, propriile organizații, relații cu grupurile de interese
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de către partide, factorii hotărâtori se regăsesc în cele două decenii de mobilizare de masă de tip cvasi-totalitar, în mobilizarea ulterioară antifascistă din timpul instaurării democratice, în puterea ideologiei comuniste, socialiste și catolice, în prezența, pe scară largă, a grupurilor catolice organizate, a asociațiilor democrat-creștine și a unui anumit grad de polarizare partizană stimulată de Războiul Rece. În Spania, la originea consolidării prin intermediul elitelor se află: tradiția de demobilizare și neparticipare a regimului Franco (patruzeci de ani de propagandă antipartinică); declinul imediat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
societății (în oricare dintre formele menționate mai sus) devin cruciale pentru realizarea consolidării. Cu alte cuvinte, atunci când legitimitatea este limitată (în cazul în care nu se atinge o anumită formă de organizare de partid și/sau de control asupra grupurilor organizate și neorganizate) nu este posibilă nici măcar o formă "slabă" de consolidare; mai devreme sau mai târziu, se va declanșa un alt proces: criza; • în cazul în care, în schimb, legitimitatea democratică se manifestă de la început sau se dezvoltă până la punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și ale claselor urbane din Nord, cât și pe cele ale proprietarilor din Sud. După cel de-al Doilea Război Mondial, eliberarea negrilor din Sud, și, în consecință, o democratizare completă, devin posibile datorită unei clase muncitoare în mare parte organizată și recunoscută politic, din care făceau parte, începând cu anii treizeci (în Nord) și muncitorii negri. La acest rezultat a contribuit modernizarea agriculturii, industrializarea țării, o anumită centralizare statală după "New Deal", organizațiile negrilor și noua poziție internațională a Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în societate, prin sindicate ineficiente, prin partide slabe ale munictorilor și prin amenințări slabe interne vizavi de instaurare a democrației. Pe de altă parte, conform aceluiași autor, în țări precum Norvegia, Suedia și Danemarca există social-democrație, marcată de sindicate bine organizate, de puternice partide social-democrate, de alianțe sociale între proprietari mici și mijlocii și lumea agricolă, politicile economice rezultând din negocierile dintre părți (o versiune democrată a corporatismului, care, în aceeași ani, se impune cu autoritate în alte țări, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]