26,844 matches
-
a fost fabricat în 1974 la Uzina Mecanică Mizil. În luna octombrie a anului 1976, tancul este supus testelor timp de 6 luni. La mijlocul anului 1977, producția a fost transferată în întregime la Uzina Mecanică Mârșa. Un an mai târziu, fabrica a fost mutată la Uzinele 23 August din București, unde a fost înființată Fabrica de Mașini Grele Speciale. TR-580 urma a fi echipat cu un sistem de conducere a focului suedez, fabricat sub licență. Din lipsă de fonduri, sistemul suedez
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
1976, tancul este supus testelor timp de 6 luni. La mijlocul anului 1977, producția a fost transferată în întregime la Uzina Mecanică Mârșa. Un an mai târziu, fabrica a fost mutată la Uzinele 23 August din București, unde a fost înființată Fabrica de Mașini Grele Speciale. TR-580 urma a fi echipat cu un sistem de conducere a focului suedez, fabricat sub licență. Din lipsă de fonduri, sistemul suedez nu a mai fost achiziționat, fiind dezvoltat unul românesc. TR-580 s-a dorit a
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
export. Țările din Vest foloseau denumirea M77 sau Model 1977 (abreviat M1977). Tancul este cunoscut în România sub denumirea de TR-580 sau TR-77-580. TR-580 a fost primul tanc fabricat în România. Neavând experiență în domeniu, specialiștii români au vizitat o fabrică de tancuri din China pentru a studia procesul de fabricație. Cea mai mare problemă întâmpinată a fost calitatea turelelor. Primele piese plesneau după turnare din cauza porilor. Turelele erau inițial verificate la ultrason, zona poroasă era bătută manual cu dalta și
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
poroasă era bătută manual cu dalta și apoi fisurile se umpleau cu sudură. Tehnologia fabricației turelelor a trebuit să fie refăcută prin utilizarea unui alt model metalic și schimbarea compoziției. Primul tanc fabricat la Întreprinderea 23 August a ieșit din fabrică pe 26 ianuarie 1979. Primele 12 tancuri au participat la parada militară de Ziua Națională a României din 23 august 1979. În anul 1980 au fost fabricate în total 30 de tancuri. Tancurile erau asamblate la FMGS, unde erau turnate
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
deșert. Tancurile aveau scurgeri cronice de lubrifianți, iar armamentul s-a dovedit a fi imprecis. Tancurile TR-580 exportate fuseseră deja în dotarea armatei române și au fost revitalizate înainte de livrare. Inițial, revitalizarea s-a realizat la unități și nu în fabrică. Timpul alocat revitalizării a fost prea scurt, iar unitățile nu aveau mijloacele necesare. Prin urmare, tancurile au fost livrate într-o stare tehnică necorespunzătoare. Comisia egipteană de recepție a refuzat inițial să accepte tancurile. Problemele au fost remediate între 1983-1984
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
secară, sfeclă de zahăr și furajeră. In perioada în care în sat a existat gospodăria agricolă colectivă, a fost cultivat și inul, o cultură ce le aducea agricultorilor venituri însemnate. Cultivarea acestei culturi era convenabilă și prin faptul ca o fabrică de prelucrare a inului se afla în satul învecinat Tărășeni Pe teritoriul satului se află patru iazuri, ocupând o suprafață totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită Pe teritoriul satului se află patru iazuri, ocupând o suprafață totală
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
teritoriul satului se află patru iazuri, ocupând o suprafață totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită Pe teritoriul satului se află patru iazuri, ocupând o suprafață totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită și funcționează o fabrică modernă de cărămidă. în satul așezat și pe șes, și pe văi și pe dealuri domoale mai există o moară și un gater. Câmpul este împărțit convențional în parcele mai mari, unele dintre care au denumirile de Dumbrava, Mălăiștea, Rediu
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
vieții fratelui ei. Pana ca politia sa actioneze, "The Creeper" scapă, ieșind pe geam cu tot cu Darry. A doua zi, Trish este luată de părinții săi, iar Gezelle se întoarce acasă, regretând. Scena finală îl arată pe "The Creeper" într-o fabrică abandonată unde îl ucise pe Darry, îi consumase ochii în timp ce melodia "Jeepers Creepers" cântă. În 2003 a fost lansat filmul "Jeepers Creepers 2", în care evenimentele continuă la câteva zile după primul film. MGM a anunțat o a treia urmare
Tenebre () [Corola-website/Science/316246_a_317575]
-
decât producția Germaniei, Italiei și Japoniei la un loc. Filialele canadiene ale Ford și General Motors au produs un vehicul unul dintre cele mai vândute camioane de transport. Aproape o jumătate dintre mașinile de transport britanice au fost produse de fabricile canadiene. Istoricii militari britanici apreciază că producția de vehicule militare a fost cea mai importantă contribuție a Canadei la victoria Aliaților.. De asemenea, Canda a produs promiul model de tanc mediu „Ram”. Deși nu a fost folosit în acțiuni de
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
în care nu se putea monta un tun mai mare de 85 mm. Instalarea unui tun de calibru 100 mm era prioritară. Dezvoltarea primului prototip al tancului T-54 a început în octombrie 1944 la Biroul de Proiectare OKB-520 al Fabricii Stalin Ural nr. 183 (Uralvagonzavod) din Nijni Taghil. Faza de planificare s-a terminat în decembrie, iar prototipul a fost gata în februarie 1945. În urma testelor din martie și aprilie 1945, tancul a intrat în dotarea Armatei Roșii cu denumirea
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
iulie și noiembrie 1945. Deși încă existau numeroase defecte de corectat și ajustări de făcut la design, producția în serie a fost demarată, iar tancul a intrat în dotarea armatei la 29 aprilie 1946. T-54 a fost construit la fabricile din Nijni Taghil și Harkov începând cu anul 1947. Producția a suferit din cauza modificărilor aduse designului. Primul model fabricat în serie a fost denumit T-54-1 sau T-54 Model 1946. Acesta avea un blindaj mai gros pentru cutia blindată a
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
De asemenea, inelul turelei era mult mai mic. Mitralierele de pe aripi au fost înlocuite cu o singură mitralieră jumelată. Transmisia a fost modernizată, iar șenilele utilizate erau mai late (580 mm). Modelul T-54-2 a intrat în producție în 1949 la fabrica Stalin Ural Nr. 183 (Uralvagonzavod). În 1951, un alt model a fost adoptat, denumit T-54-3 ("Obiekt 137Sh"). Turela acestui model nu mai avea subtăierile din parțile laterale și avea modificări la sistemul optic de ochire. Tancul avea și un sistem
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
era generată o perdea de fum. A fost fabricată și o versiune punct de comandă, denumită T-54K ("komandirskiy"), care beneficia de încă o stație radio R-113. La începutul anilor 1950 au avut loc schimbări în cadrul Biroului de Proiectare OKB-520 al fabricii Stalin Ural Nr. 183 (Uralvagonzavod). Morozov a fost înlocuit de Kolesnikov, care la rândul lui a fost înlocuit de Leonid N. Kartsev în luna martie a anului 1953. Prima decizie a noului conducător al biroului de proiectare a fost să
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
grele au devenit rapid depășite la apariția conceptului de "tanc principal de luptă". Deși T-55 era practic doar o variantă îmbunătățită a tancului T-54, acesta a primit o denumire nouă din considerente politice. A intrat în producție la fabrica Uralvaonzavod în 1958 și în dotarea Armatei Roșii la 8 mai 1958. În 1961 a început dezvoltarea unui sistem de protecție NBC îmbunătățit. Scopul acestuia era să protejeze echipajul de neutronii rapizi; împotriva radiației gamma era asigurată o protecție adecvată
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
cutia blindată a fost înlocuită, iar unitatea de foc a crescut cu șase lovituri din acest motiv. Greutatea vehiculului a ajuns la 38 de tone din cauza acestor modificări. Proiectarea acestui model a fost realizată de către Biroul de Proiectare OKB-520 de la fabrica Uralvagonzavod sub conducerea lui Leonid. N. Kartsev. T-55A a stat la baza tancului punct de comandă T-55AK. Precum majoritatea tancurilor construite după al Doilea Război Mondial, tancurile T-54 și T-55 au un aranjament intern convențional: compartimentul de luptă
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
nu pot fi deosebite ușor între ele la prima vedere. Foarte multe tancuri T-54 au fost aduse la standardele modelelor T-55, fiind denumite colectiv T-54/55 pentru a evita confuziile. Tancurile sovietice intrau în revizii tehnice (la fabricile de producție) la fiecare 7000 de kilometri. În timpul acestor revizii, tancurile beneficiau deseori de îmbunătățiri tehnologice minore. Foarte multe țări au adăugat sau au modificat echipamente; India, de exemplu, a montat ejectoare de gaze false la tancurile T-54/55
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
absolut convins de faptul că acest material va avea un viitor strălucit în lumea construcțiilor. El reușește în scurt timp să dobândească licență de producție și își investește întrega avere în reconstrucția unei firme de zidărie aflate în incinta unei fabrici de BCA. Așadar, în 1929 se înființează o mică firma, având ca obiect de activitate producția de blocuri de BCA: Yxhults Anghärdade. Astfel, începe producția industrială. În anii ‘30 are loc o puternică creștere a volumului de vânzări pentru aceste
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
ca obiect de activitate producția de blocuri de BCA: Yxhults Anghärdade. Astfel, începe producția industrială. În anii ‘30 are loc o puternică creștere a volumului de vânzări pentru aceste produse. Ca urmare a acestui fapt au fost înființate mai multe fabrici de BCA în Peninsula Scandinava. Neîntârziat, apare pe piață și concurența. Alți producători, care preluaseră ideea, încep să invadeze piața cu produse similare. Pentru a învinge concurență, în 1940, Karl August Carlén are ideea genială de a crea un nume
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
combinând denumirea localității în care se află Yxhult și denumirea suedeză pentru BCA - Gasbetong, obține denumirea pentru produsul sau revoluționar: Yxhults + Gasbetong = YTONG. În anii ’50 și ’60, cererea de astfel de materiale de construcții depășește capacitatea de producție a fabricilor. În anul 1949, firma Steine und Erden plc., predecesor al fabricii Fels Werke plc., achiziționează pentru prima oara în Germania licență YTONG. Odată cu această investiție, începe producția industrială și în Germania. În 1952, ministrul finanțelor, L. Erhard, susține YTONG în
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
pentru BCA - Gasbetong, obține denumirea pentru produsul sau revoluționar: Yxhults + Gasbetong = YTONG. În anii ’50 și ’60, cererea de astfel de materiale de construcții depășește capacitatea de producție a fabricilor. În anul 1949, firma Steine und Erden plc., predecesor al fabricii Fels Werke plc., achiziționează pentru prima oara în Germania licență YTONG. Odată cu această investiție, începe producția industrială și în Germania. În 1952, ministrul finanțelor, L. Erhard, susține YTONG în parlamentul german. Acesta urma să acorde un important suport financiar industriei
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
ministrul finanțelor, L. Erhard, susține YTONG în parlamentul german. Acesta urma să acorde un important suport financiar industriei. Astfel susținut, YTONG devine din ce in ce mai popular și mai acceptat. În anul 1960, în Bavaria, la Schroben-hausen este construită cea de-a doua fabrică YTONG din Germania. Până în 1972, erau deja construite peste 30.000 de case cu blocurile de zidărie produse de YTONG și existau deja peste 450 de distribuitori. În anul 2003 YTONG devine parte din grupul Xella Internațional. Compania Xella Internațional
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
este o companie producătoare de echipamente electrice din Germania. Grupul are fabrici în Germania, Elveția, Cehia, România și Republică Moldova iar produsele sunt distribuite în peste 70 de țări din toată lumea. În 1957 în timpul studii la Școala de Inginerie din Friedberg, Heinrich Wolfgang Steinel începe să producă pentru prima dată rezistoare electrice
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
pe piată senzori capabil să detecteze mișcarea umană. În anul 1989 Steinel produce primele lămpi controlate de senzori, care în prezent sunt utilizate pe scară largă. După reunificarea Germaniei Steinel preia compania Robotron-Werk din Leipzig urmând ulterior să deschidă noi fabrici în România și Cehia. Compania este prezentă și în România prin compania brașoveana "Steinel Trading" și produce la Curtea de Argeș ansamble electrice pentru generatoare de aer cald, pistoale de lipit, testoare de tensiune. În 1992 compania STEINEL Trading SRL este înființată
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
SRL este înființată la Brașov, România. Experiență dobândită prin cooperarea cu companii locale au arătat de statele balcanice au un potențial mare pentru fabricarea de produse de calitate. În iarna anului 1997 Steinel a decis începerea producției în România. La fabrica IPE din Curtea de Argeș situată în sud-vestul țării erau asamblate corpurile de încălzire pentru generatoarele de aer cald cât și alte componente. Câteva luni mai tarziu Steinel a stabilit propria producție la fabrica din România. După o vreme nu doar produsele
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
Steinel a decis începerea producției în România. La fabrica IPE din Curtea de Argeș situată în sud-vestul țării erau asamblate corpurile de încălzire pentru generatoarele de aer cald cât și alte componente. Câteva luni mai tarziu Steinel a stabilit propria producție la fabrica din România. După o vreme nu doar produsele semifabricate ci și alte produse precum detectoare de voltaj și pistoale de lipit erau fabricate la Curtea de Argeș. Timp de mai mulți ani Steinel a deținut o cota-parte dintr-o fabrică din Dorohoi
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]